Inflamatie… academica

Despre inflamatie, invatam la Fiziopatologie, Morfopatologie, Semiologie si alte materii ca ar fi o modalitate de aparare nespecifica a organismului la agresiunile venite din mediu. Expresia ei locala e universala clinic, in formele celsiene familiare: rubor, calor, tumor, dolor, functio lesa la locul agesiunii. Daca vorbim de o inflamatie cu suport infectios, apar desigur si consecinte sistemice, asa cum este febra – temperatura de referinta din centrul termoreglarii hipotalamic se reseteaza la valori mai mari, sub actiunea prostaglandinelor produse de celulele implicate in inflamatie, astfel incat se declanseaza mecanismele termogenetice care sa creasca temperatura intregului corp la noua valoare comandata. Inflamatia, la fel si infectia, genereaza stari speciale in contextul carora organismul actioneaza in consecinta, prin declansarea mijloacelor de aparare – am putea spune ca, intr-un fel, e de inteles ca ne simtim rau (mai ales daca vorbim de febra, frisoane, durere etc), atata timp cat simptomele  sunt de fapt rezultatul masurilor pe care le ia organismul pentru a-si asigura conservarea si supravietuirea. Cu alte cuvinte, in situatii extreme ar trebui sa toleram masuri extreme si sa intelegem necesitatea lor pana la refacerea homeostaziei. Am facut aceste cateva observatii banale si sumare pentru ca ele se potrivesc cumva atmosferei care a dominat facultatea in acest ultim an: oarecum, facultatea s-a regasit intr-un proces inflamator pe o perioada nedeterminata: cu roseata, edem, temperatura crescuta si durere raspandite universal, in intreg corpusul academic.

Probabil factorul declansator, agresiunea “oficiala”, a fost reprezentata de arestarea profesorului de Anatomie, prins in flagrant cu mita, dupa mai multi ani de practici indoielnice. In urma dezvaluirilor facute de ancheta procurorilor care a devoalat proportia si longevitatea actitivatilor ilegale ale fostului nostru decan, conducerea a resimtit o amenintare puternica, un fel de infectie generalizata la nivelul facultatii, lasata in urma de “toxinele” acelor practici neortodoxe ale fostului profesor si a declansat imediat raspunsuri de aparare traduse in vanatoarea studenitlor si cadrelor didactice suspicionate ca au fost protagonisti sau complici la fraudarea examenelor, in reformarea planurilor de invatamant, in cresterea exigentelor si reinscaunarea idealului meritocratic ignorat pana atunci. Asa s-a ajuns la inasprirea conditiilor de admitere (examen dublu obligatoriu la biologie si chimie), la impunerea anului de treapta (conditia conform careia nu se poate promova din Anul 3 -ultimul preclinic- in Anul 4 daca nu esti integralist), la refuzul organizarii unei sesiuni speciale de toamna, la sedinte cu parintii studentilor din Anul 1,  la o suspiciune generalizata privitoare la numeroasele revendicari studentesti referitoare la corectura unor lucrari etc.

S-a ajuns pana la niste masuri tipice raspunsului sistemic postagresional:  fortareata cerebrala a conducerii a  facut un fel de vasoconstrictie selectiva informationala- a privat anumite teritorii/persoane din facultate de informari si discutii pe teme importante si a privilegiat circulatia informatiei doar pentru teritoriile/persoanele agreate, considerandu-le doar pe acestea din urma vitale pentru functionearea facultatii intr-un anumit moment (astfel s-a ajuns in situatii cvasipenibile in care reprezentantii facultatii in Senat nu puteau da detalii despre o serie de masuri/propuneri ale conducerii ce trebuiau aprobate acolo pentru ca … nu aflasera de ele, pana la momentul votului in forurile superioare). Masurile extreme au fost justificate pe de o parte de gravitatea neregulilor care ar fi stapanit facultatea ani la rand (gravitate care ar fi amenintat existenta ei), probabil  de expunerea publica penibila de dupa scandalul cu profesorul de Anatomie si amploarea anchetei procurorilor, de impresia neplacuta intemeiata pe numarul studentilor care au fost suspicionati ca si-au platit examenele, de apropierea calendarului acreditarii facultatii. Mesajul promovat de conducerea facultatii  a fost acela de zero toleranta la coruptie, proceduralism amanuntit, pledoarie pentru performanta si calitate, adica un deziderat de reinstaurare a unei homeostazii academice. Problema e ca statusul facultatii la momentul stabilirii acestor obiective era mult prea slabit pentru a accelera perioada de refacere si atingere acestei stari dezirabile: deficientele in dotare, spatiile insuficiente, absenta unor parteneriate durabile care sa atraga fonduri pe termen lung, atmosfera de suspiciune si neincredere in comunitatea academica, lipsa autonomiei universitare toate aceste obstacole au impiedicat posibilitatile conducerii de a se ridica intr-un timp scurt la nivelul obiectivelor stabilite ceea ce nu i-a impiedicat pe cei aflati la carma facultatii sa forteze limitele ori de cate ori au avut ocazia. Atingerea acestor obiective cu forta , pe cai discutabile nu neaparat superpozabile pe regulamentul universitatii, pornind de la premisa neintemeiata ca revendicarile studentesti si punerea la indoiala a masurilor conducerii este semn de rebeliune, nedemna de un student la medicina (pe princpiul “studentul la medicina nu are timp de revendicari, el e ocupat sa invete si sa fie cuminte” – adica studentul e un beneficiar pasiv si nu un actor si partener in activitatile academice) a fost contraproductiva si generatoare de tensiuni. Toata aceasta cruciada de reinstaurare a performantei a culminat cu evenimentele din luna septembrie, atunci cand  imediat in preajma sesiunii de examene amanate medical (dupa o sesiune de toamna epuizanta pentru cadre didactice si studenti, suprapusa cu licenta, admiterea la master si cazarile in camine), facultatea se confrunta cu un numar de peste 200 de repetenti. In mod bizar, in ciuda faptului ca universitatea a oferit posibilitatea facultatilor sa organizeze sesiune speciala, facultatea de medicina a postat, din timp, un anunt prin care se transmitea clar ca nu se va sustine asa ceva. Adica se ajunsese intr-un fel de stare de soc: facultatea era dispusa sa mentina vasoconstrictia in anumite teritorii pana la pierderea lor, pe motiv ca nu ar fi vitale si ar fi inutile (adica studentii in stare de repetentie), chiar daca universitatea era dispusa sa le ofere o sansa de a se salva. Cu toate acestea, cu o zi inainte de inceperea anului universitar, dupa intalniri si discutii la ore tarzii, la presiunea studentilor dar si a calculelor pragmatice (ca nu se ating totusi niste cifre de scolarizare probabil), conducerea a decis sa mai dea o sansa tuturor studentilor sa mai sustina un examen (fapt care a “salvat” cam 100 de oameni de la repetentie). Evident, o asemenea sesiune a dat peste cap inceputul anului universitar si a intarziat cu aproape 2 saptamani aparitia orarului. Chiar si acum, in a 4-a saptamana din semestrul I , varianta a treia de orar este inca problematica si controversata. Si cine are de castigat? Studentii repetenti  si reprezentantii studentilor sunt incriminati ca nu invata si merg cu miloaga si reclamatiile ca sa supravietuiasca, studentii care nu au restante tin sau nu tin cursuri/ stagii, pe motiv ca nu sunt rezolvate toate orele si formatiile de lucru, ca unele cadre didactice nu au fost informate la timp, studentii din Anul 1 isi fac o impresie geniala legata de viata universitara, cu o pseudovacanta prelungita nedeterminat etc. Toate pe fondul atitudinii neindupleate (dar invinse, macar din cand in cand) in cele din urma, de realitatile dureroase) a conducerii, mijloc de raspuns in cadrul inflamatiei academice (generata, in acest context si de slaba pregatire a studentilor – de care insa nu sunt responsabili doar studentii, desi si ei au o parte din vina, fara indoiala).

Cand treci printr-o stare inflamatorie sau infectioasa, te poti astepta la masuri de aparare din partea organismului care dureaza pana la refacerea homeostaziei. In tot acest timp, mai iei , macar din cand in cand un antipiretic sau incepi o antibioterapie ca la carte, ca sa mai calmezi din simptome, respectiv sa elimini cauza inflamatiei. Din pacate, in starea de inflamatie , pe fond infectios (infectia cu spagari, loaze si smecheri e inca amenintatoare, din punctul de vedere al conducerii)  terapia antibiotica, fara antibiograma, a facultatii adresata randurilor studentesti a avut si are un efect limitat iar schema de tratament nu a inclus si un antipiretic/antiinflamator care sa mai calmeze din simptome: macar febra resimtita in relatiile studenti-conducere, pe fondul dificultatii de comunicare si inflexibilitatii. Dupa un an de zile in inflamatie, asteptam cu interes perioada de recuperare, de ameliorare a corpusului academic.  Inteleg ca atmosfera si masurile care se impun in facultate tin de o perioada de tranzitie, in interesul studentilor si al cresterii  calitatii in facultate (adica e un mic rau in vederea unui bine mai mare), dar totusi, ca (viitori) medici, parca nu trebuie sa o facem mai chinuitoare decat este cazul…

Nedumiriri despre rezidentiat

Sunt inca destul de nelamurit privitor la proiectul de reforma al examenului de rezidentiat care s-a propus spre a fi introdus in 2015.

http://media.realitatea.ro/multimedia/other/201310/organizare-si-finantare-rezidentiat_839_1671_02227100.pdf

Nu stiu cine l-a propus si cu cine s-a consultat inainte de a face asta  -aparent, treaba nu a fost foarte transparenta din moment ce membrii comunitatii academice medicale, de la studenti si pana la cadre didactice au initiat deja o petitie online impotriva noilor masuri :

http://www.petitieonline.com/spunem_nu_noului_proiect_de_lege_al_reorganizrii_rezideniatului

Cateva observatii:

1) Justificarea reformei

Nu cunosc o justificare sistematica si bine argumentata a acestei reforme – modificarile dau impresia unei reforme gratuite, fara temeiuri, fara sa se identifice sau sa se sugereze ce deficiente si ce probleme actuale rezolva aceste modificari

– sistemul stagiaturii a existat inainte de 1989 iar absolventii de medicina faceau stagiile suplimentare, post-facultate si pentru ca tovarasa chimista experta lu’ peste era convinsa ca un absolvent de medicina trebuie sa fie un superprofesionist, un fel de bun-la-toate,  sa fie capabil de diagnostice interniste de finete, dar si de interventii chirurgicale de orice natura

– tendinta contemporana a tuturor domeniilor de cunoastere este insa aceea de specializare si supraspecializare – abordarile generaliste si prelungirea timpului petrecut intr-o astfel de abordare par sa iti intarzie si sa iti rapeasca din timpul pe care vei fi oricum nevoit sa il dedici, in final, doar specializarii

– introducerea stagiaturii, ca perioada de pregatire generala postuniversitara, e un fel de recunoastere implicita a faptului ca facultatea nu pregateste indeajuns de eficient studentii pentru necesitatile din spital – adica dupa ce ai primit diploma pe care scrie ca esti medic, mai trebuie sa faci 2 ani de pregatire generala, subintelegandu-se ca de fapt competentele tale certificate de diploma sunt insuficiente -cumva atitudinea ministerului in acest sens devine contradictorie: iti da diploma de medic dar te baga obligatoriu intr-o stagiatura generala recunoscand ca nu esti indeajuns de competent.

2) Departajarea optiunii de stagiatura in ordinea mediilor de absolvire

– dat fiind ca evaluarea la examene variaza inca de la un centru universitar la altul, media de absolvire nu este un standard uniform si corect de departajare (parca tendinta universitatilor in ultimii ani este  tocmai sa reduca sau sa elimine criteriul mediilor de bac/liceu de la admitere la facultati, sa inteleg ca domeniul medical vrea sa-l reinscauneze?)

– aceasta modificare va stimula vanatoarea de note si s-ar putea sa aiba un efect pervers in sensul in care se vor inmulti chiar si tentativele de fraudare a examenelor, studentii fiind dispusi sa isi asume si mai multe riscuri, obsedati de ideea ca nu este essential sa iti iei in primul rand examenul, ci sa il iei  neaparat cu o nota cat mai mare (nu mai vorbesc de cresterea si rafinarea tarifelor la spagi care vor cunoaste si ele o perioada infloritoare)

– aceasta departajare afecteaza in mod direct pe cei carora li s-au modificat regulile in timpul jocului – promotii din anii terminali care vor fi nevoite sa se supuna unei asemenea rigori fara sa fi stiut asta (si sa actioneze informat si responsabil) inca din primii ani de facultate

3) Centrele de pregatire

– data fiind dotarea slaba, inegala a spitalelor din Romania, aceasta inegalitate se va oglindi si asupra calitatii pregatirii de care va beneficia fiecare absolvent de facultate (si ma gandesc mai ales la cei ce vor ajunge in spitale orasenesti minuscule) – ministerul intra intr-un cerc vicios – a opera o selectie prea drastica intre unitatile eligible sa pregateasca stagiatura (dar care sa aiba dotari si cadre de un nivel similar) inseamna ca unii studenti vor ramane pe dinafara (pentru ca vor fi mai multi absolventi decat institutii eligibile). Pe de alta parte a a face compromisul cantitatii: sa incapa toti absolventii oriunde, inseamna sa creezi niste premise dezechilibrate care sa nu mai asigure egalitatea de sansa la examenul de rezidentiat de dupa stagiatura.

3) Trunchiul comun

–  in faza actuala este neclar pe ce criterii se va face selectia disciplinelor care urmeaza sa fie parcurse in cei 2 ani de stagiatura.

– nu este nici foarte clar daca aceasta etapa centrata pe un trunchi comun va aduce un plus de cunostinte si de pregatire real rezidentilor sau va fi doar o dublare, pe alocuri  a ceea ce s-a parcurs deja (asa cum e  cazul si la unele masterate care reiau efectiv unele discipline predate in ciclul de licenta)

– pentru absolventii decisi sa urmeze o anumita specialitate, cu siguranta ca o parte a timpului petrecut in stagiatura se va dovedi pierdere de vreme: daca vrei sa faci o specialitate chirurgicala, timpul petrecut la boli infectioase sau nefrologie nu-ti va fi de prea mare folos si invers daca vrei specialitate medicala faptul ca vei mai invata o tehnica de abord chirurgical s-ar putea sa fie cvasiinutil – poate ca ar fi fost indicat ca perioada de stagiatura sa ofere pregatire, la alegere, pe 2 trunchiuri comune: unul pentru specialitati medicale si altul pentru specialitati chirurgicale intre care sa aleaga absolventii

4) Salarizarea

– restructurarea examenului de rezidentiat nu e dublata explicit de o reformare a salarizarii (faptul ca rezidentii din ani terminali pot face garzi platite si ca rezidentii din ultimul an POT primi pana la 90% din salariul unui medic specialist sunt mai degraba consolari superficiale si alunecoase si nu grile motivante care sa reflecte financiar si echitabil progresul tau profesional de la un an la altul)

– practic se prelungeste perioada in care tinerii medici vor primi un salariu de mizerie care ii va demotiva si mai puternic si ii va incuraja sa paraseasca tara mai repede

Singurul beneficiu real si palpabil la ora asta va fi cel al… coordonatorilor de rezidentiat al caror numar probabil va creste, asa cum se va intampla si cu veniturile lor lunare.

Sunt curios sa vad cum va evolua dezbaterea (sper sa existe o dezbatere…)

Carti pentru Anul 3 -Sem 1

Carti utile An 3 SEM 1

1)SEMIOLOGIE MEDICALA-

Titlurile scoase de cadrele didactice de la Brasov, cele mai compatibile cu ceea ce se preda la curs (nu se gasesc decat la biblioteca/ xeroxuri – sunt editii vechi)

Semiologie Generala- T.Leasu, L.Nedelcu (Editura Unviersitatii Transilvania),

Semiologia Aparatului Respirator – T.Leasu , L.Nedelcu (Editura Universitatii Transilvania),

Aparatul urinar-simptome,semne, investigatii- Camelia Scarneciu, Ioan Scarneciu (Editura Lux Libris)

– pentru mai multe detalii, aprofundari s-a recomandat desigur, in masura in care aveti timp:

SEMEIOLOGIE MEDICALA- Dan Georgescu (Editura National) – se gaseste si in librarii

SEMIOLOGIE MEDICALA SI DIAGNOSTIC DIFERENTIAL – Ioan Bruckner (Editura Medicala)- se gaseste si in librarii

TEHNICA EXAMINARII BOLNAVULUI SI TEHNICA PREZENTARII DE CAZ CLINIC –  Ion Bruckner – Editura Farmamedia

2) SEMIOLOGIE CHIRURGICALA

Semiologie Chrirugicala – Alin Cucu et al (adica Alin Cucu si colectivul sectiilor de Chirurgie de la Spitalul Judetean) – Editura Universitatii Transilvania- se gaseste la biblioteca, xeroxuri – sunt cam 2 volume – e important sa comparati ce scrie in carte cu ce se preda la curs (prioritate in invatare are ce se preda la curs) pt ca nu totdeauna lucrurile sunt compatibile – deci, nu invatati DOAR din carte, folositi eventual cartea pt aprofundari/completari

3) FIZIOPATOLOGIE

– Principles of Internal Medicine – Harrison – celebra carte care se indreapta spre a 20-a editie,  in care se abordeaza aproape toate mecanismele fiziopatologice studiate in sem 1 (febra, inflamatie, soc, diabet) – se gaseste si in romaneste in varianta online (editie mai veche), dar si in librarii (costa in jur de 800-900 de lei e o investitie pe termen lung, evident)

– nu exista suport de curs propriu zis – circula printre studenti o compilatie care cuprinde fragmente de text din Principles of Internal Medicine, anexate slideurilor tiparite pe hartie trimise de titularul de curs – e un material util

– nu e recomandat sa invatati dupa carti mai vechi de Fiziopatologie, carti de Fiziopatologie din alte centre universitare -s-ar putea sa nu exista compatibilitate intre subiectele tratate iar informatiile din cartile vechi sa fie depasite

4) FARMACOLOGIE

– titularul de curs trimite periodic materialele relevante (puteti sa le obtineti si de la colegii din anii  mai mari, dar oricum fiti atenti la ceea ce vi se trimite, in caz ca informatiile se actualizeaza) – nu exista (cel putin pana cum) o carte editata de Brasov in acest sens – daca selectia de documente trimisa de titularul de curs vi se pare prea saraca puteti aprofunda folosind

– FARMACOLOGIE – Valentin Stroescu, Editura All – cred ca se mai gaseste prin librarii

– FARMACOLOGIE – Lippincott- Editura Callisto -se gaseste in librarii

5) MORFOPATOLOGIE

– nu exista suport de curs tiparit, exista suport de curs in format electronic – probabil de abia veti avea timp sa il parcurgeti pe acela (desi este destul de concis si de sistematizat) – pt aprofundari , dr Micu va va recomanda un tratat de morfopatologie  (eu unul nici macar nu mi-am dat silinta sa vad cum arata, deci nu pot da date de identificare).

6) HOMEOPATIE

– dr Buzescu probabil va fi publciat cartea de Homeopatie dupa care lucreaza la curs (oricum va va trimite si suportul electronic),  veti avea nevoie doar de anumite capitole, intr-un anumit grad al detaliului care se va preciza

Deschiderea festiva 2013-2014

Deschiderea festiva a anului universitar mi se pare deopotriva unul din cele mai elementare si totusi de impact evenimente care sa intareasca si sa sustina o comunitate academica. Este un ritual de initiere bun pentru bobocii care  traiesc prmul moment al acceptarii lor cu noul statut de studenti,  este o ocazie buna pentru invatacei sa repereze figurile reprezentative ale facultatii, sa ia seama la cadrele didactice cu care vor avea de a face,  sa se simta bineveniti intr-o noua etapa a biografiei lor, sub un nou acoperis deopotriva fizic si spiritual. E vital pentru acesti musafiri sositi intr-o casa noua sa simta ospitalitatea celor care ii primesc.  Este un moment relaxat si binevenit pentru colegii din anii mai mari sa se reintalneasca, intr-un context in acelasi timp formal si informal cu profesorii lor, cu asistentii, chiar si cu secretarele (probabil este unul din putinele momente in care studentii au sansa sa disocieze imaginea secretarelor de birourile si atmosfera agitata de la Decanat). Este un moment in care studentii au ocazia sa se priveasca si sa se perceapa ca un tot, ca o comunitate, drept un public unit de interese si valori comune si nu doar ca o populatie care se ciocneste aleator pe coridoarele facultatii sau ale spitalului.

Image

Am participat la toate deschiderile de pana acum si o voi face si in continuare. Ca de fiecare data, sunt unele plusuri si unele minusuri ale acestei festivitati pe care incepi sa le remarci, dupa cativa ani. Ce pot spune despre deschiderea festiva 2013-2014?

Plusuri:

– deschiderea festiva a avut loc in Aula Universitatii – evident, cadrul festivitatii este esential sa fie in ton cu evenimentul – sa simti ca ai parte de ceva “academic like” si nu doar de o formalitate de care toti vor sa scape- a fost incantator faptul ca , sub noua administratie, facultatile din cadrul Universitatii Transilvania au primit permisiunea (fireasca de altfel) sa foloseasca sala festiva din Aula, poate cea mai spatioasa si moderna incinta, pentru momente de acest gen – in anii trecuti s-au mai tinut festivitati si in amfiteatre mai imbacsite ale altor corpuri de cladire (pentru ca, din pacate, Facultatea nu are un amfiteatru al ei deocamdata) dar decorul si acustica lasau destul de mult de dorit. E bine asadar ca si in acest an festivitatea a avut loc tot in Aula Magna, unde exista iluminare decenta, caldura moderata, scaune confortabile iar discursurile pot fi rostite lejer la microfon ca sa auda toata lumea.

– in acest an au fost prezente, din motive care imi scapa, mai multe cadre didactice decat de obicei. Cu cat sunt mai multi profesori prezenti (chiar daca ei sunt necunoscuti pt boboci) la asemenea evenimente cu atat prestigiul momentului festiv creste, cu atat increderea in corpusul academic se intareste.

– conducerea facultatii a fost prezenta in formatie completa (ca si anul trecut), fara scuze si explicatii legate de absenta unuia sau a altuia.

– durata evenimentului a fost ideala: s-a inceput relativ punctual si totul s-a incheiat in mai putin de o ora, fara ca ceva sa plictiseasca

– organizarea si discursurile au fost relativ echilibrate si oneste: s-a ales sa se faca o premiere a  studentilor care au participat la concursul de Anatomie in primavara (astfel ca bobocii au aflat deja ca se fac si activitati extracurriculare inca din anii mai mici, la disciplinele cu reputatie inspaimantatoare) care nu a constat doar in diplome, ci si intr-un HDD extern si niste stickuri de memorie. Pe de alta parte, discursurile conducerii (Prodecanul si Decanul cu activitatea studentilor) au atins si problema numarului mare de repetenti, a situatiei problematice la disciplina Anatomie din ultimii ani – mi s-a parut esential ca aceste aspecte care deja au o reputatie nefasta in universitate sa nu fie trecute cu vederea si mai ales bobocii sa nu fie intampinati cu povestioare frumoase despre succes si nobletea meseriei, cu floricele stilistice despre salvatul vietilor si minunatia activitatii de medic. Mi se pare util ca insasi conducerea, prin reprezentantii ei sa atace preventiv si sa atinga fara inhibitii problemele de care studentii vor afla oricum ulterior (iar atunci cand vor afla, reputatiile celor care au zambit telegenic si au oferit discursuri ultraoptimiste se vor sifona repede iar respectivele cadre didactice vor fi pierdut deja cateva puncte la capitolul credibilitate).

Si iata si videourile (calitatea video este mai slaba, pt ca am filmat cu telefonul, de la departare cu zoom, dar audioul este bun)

Prof univ dr Liliana Rogozea:

Sef lucr dr Dan Grigorescu

Conf univ dr Marius Moga (part 1):

Conf univ dr Marius Moga (part 2):

Minusuri:

– in prezidiu  nu s-a asigurat o reprezentare proportionala si echitabila a mediului academic: a fost prezent un reprezentant al univesitatii (prof dr Liliana Rogozea care, pe langa faptul ca e cadru didactic la Facultatea de Medicina e si Prorector), au fost prezenti cei doi prodecani (conf univ dr Alina Pascu si sef lucr dr Dan Grigorescu) si Decanul (conf univ dr Marius Moga) , adica reprezentantii conducerii, dar nu a fost prezent niciun reprezentant al studentilor -macar un reprezentant de an sau al unei asociatii studentesti. De asemenea, ar fi fost frumos sa se includa un invitat (asa cum s-a intamplat la deschiderea anului pe toata universitatea) din mediul economic sau spitalicesc (de ex, un doctor de la un spital privat sau un reprezentant al unei firme de medicamente) sau macar un reprezentant al unor institutii relevante pentru practica medicala (Casa de Asigurari sau ceva de genul asta) care sa vorbeasca despre noile provocari si viitorul acestei profesii in contextul contemporan. Nu in ultimul rand, nu ar fi fost rau sa fie prezent si un medic rezident (fost absolvent de facultate) , ca un fel de materializare concreta a ceea ce produce facultatea dupa 6 ani de studiu.

– tocmai datorita lipsei de varietate a prezidiului,  discursurile au parut poate putin prea unilaterale si obsedate cam de aceleasi chestiuni. E cunoscut faptul ca si la medicina la Brasov, mai multi profesori/asistenti au, la inceputul cursurilor/LP-urilor pe care le sustin, discursuri din acelea de bagat frica in studenti, un fel de avertismente ca urmeaza viata grea si ca epuizarea din sesiune si dificultatea materiilor nu sunt scuze si nici explicatii de inteles pentru nimeni. Discursuri de genul acesta au sustinut si reprezentantii conducerii cu mesajul cam repetitiv (presarat pe ici colo, cu cate o glumita, sau acrobatie retorica) : invatati, vedeti-va de treaba, nu umblati cu smenuri, sacrificiul este firesc, medicina e facultate speciala,  nu oricine ajunge medic, excelenta si calitatea sunt pe primul loc! Cumva, asemenea mesaje sperie cam tare studentii si mi se pare ca e un mesaj cam incompatibil cu spiritul studentesc contemporan: adica studentul contemporan, fie el si la medicina (care e facultate grea si aparte, asa cum au tot subliniat vorbitorii) nu e totusi o papusica pe deplin supusa (trasa pe baza de arc) care sa accepte orice si oricat pe motiv ca “treaba lui este doar sa invete”…  totusi, studentii sunt parteneri in actul academic (si da, asa cum a sugerat si dr Grigorescu, parteneri care ar trebui sa se respecte), au intiative profesionale (in organizatii studentesti, sesiuni de comunicari, schimburi de experiente) dar si administrative – prin reprezentantii in Consiliul Facultatii si Senat care evident ca nu sunt doar de forma. Cumva, asta a fost deranjant ca, in afara de prof Rogozea, ceilalti membri ai conducerii nu au transmis acea deschidere si orientare spre dialog, ci au cautat parca dimpotriva, sa sublinieze ca la facultatea de medicina tot ce ai de facut este sa inveti si sa asculti, nu sa chestionezi sau sa iei initiative (elemente care fac parte dintr-o gandire critica sanatoasa, zic eu). Ma tem ca daca si anul viitor alcatuirea prezidiului ramane similara si discursurile la fel, deschiderea va deveni un moment anost, de trecut cu vederea pentru studentii din anii mai mari si ar fi pacat sa se intample asta.

– momentul festiv s-a suprapus, din pacate, cu organizarea unei sesiuni speciale pe care facultatea a aprobat-o in al 12-lea ceas, din cauza numarului mare de repetenti,  fapt care nu doar ca a anulat cumva, simbolic ideea unui nou inceput (care an nou universitar, cand studentii trag inca cu dintii de cel vechi chiar si in prima zi de scoala?), dar a si impiedicat pe multi dintre studenti sa participe la acest moment festiv (tocmai pentru ca erau prea ocupati sa sustina inca examene.

– n-ar fi fost rau ca festivitatea sa beneficieze si de un mic update tehnic: un filmulet de prezentare cu facultatea sau macar o prezentare powerpoint cu cateva slideuri care sa ofere 2-3 repere, cateva lucruri esentiale de stiut pentru boboci, nimic pompos si nici detaliat.

Sper ca si la anul sa avem parte de o deschidere faina. Pana atunci, am destupat anul universitar 2013-2014! Sa-l bem cu inghitituri mici, sa nu ne cada rau! Bun venit bobocilor la Brasov!