Minghid al studentului de Anul I (partea a V-a)

Mărturisesc că am avut rețineri în ceea ce privește extinderea, cu încă un articol, a Minighidului studențesc de Anul 1 (deși probabil că bobocii sunt cei mai anxioși și curioși să îmblânzească negura academică a primului lor an universitar la medicină), un articol care să dea câteva repere despre disciplinele și bibliografia aferente Anului 1.  Reținerile mele au fost asociate în principiu unor motive mai degrabă administrative – faptul că a trecut ceva vreme de când am terminat Anul 1, faptul că s-au produs niște schimbări semnificative în organizarea materiei și în predarea Anatomiei, după retragerea deloc glorioasă a  profesorului Onisâi, faptul că s-au introdus o serie de discipline noi pe care eu nu le-am parcurs. În plus, aș mai adăuga un motiv  – detașarea de experiența emoțională și intelectuală a bobocului, de entuziasmul dar și de anxietățile trăite la vremea respectivă, îmi dau un oarecare sentiment de impostură, de înstrăinare în a mai detalia amănunte despre anii preclinici – e ca și cum teritoriul ăla, pe care l-am înstăpânit la un moment dat nu mai e al meu, nu mai îmi aparține de drept. Cu toate astea, până când un alt boboc va lua inițiativa în a împărtăși experiențe mai proaspete, mai la firul inițierii recente, mă gândesc că măcar câteva din elementele sugerate mai jos își vor păstra un grad de relevanță și peste ani.

Ca proaspăt boboc la medicină, instalat în cămin sau răsfățat în căsuța părinților mândri de odrasla lor (doar a intrat la medicină fata/băiatu lu tati și mami), băgat în sperieți de discursul grav al conducerii de la deschiderea anului universitar (care nu cred că se va schimba peste ani – studenții trebuie băgați în viteză încă înainte de primul curs, mai ales că nu-și dau ei încă seama în ce au intrat), nu va fi cazul să te agiți prea tare ca să nu faci spume și să-ți pierzi bulele energiei și entuziasmului înainte de vreme. Fii cât mai relaxat și mai calm posibil, chiar dacă întreg universul academic va căuta să te deraieze din starea zen.

În primul rând înarmează-te cu răbdare – primele două săptămâni ale anului universitar îmbracă un caracter haotic: secretariatul pare împotmolit și secretarele dau în brânci de treabă și asta pentru că finalul lunii septembrie e copleșitor pentru ele – încheieri de situații, semnături și întocmiri de tot felul de documente, prelucrat cataloage etc etc (ia în considerare faptul că ultima sesiune care trebuie rezolvată administrativ se încheie uneori chiar și în prima sau a doua zi a noului an universitar și că volumul de documentație care cuprinde 3 specializări, plus masterat, plus doctorat, plus necesitățile cadrelor didactice și rezidenților nu e tocmai mic) – deci să nu te miri de cozile mari la care va trebui să aștepți, de faptul că programul cu publicul ține doar 2 ore (și da, secretarele chiar fac o mulțime de alte lucruri atunci când nu interacționează cu studenții), de eventualele  situații în care te vei simți repezit sau în care ți se va părea că ești expediat cu nerăbdare și se va mai  și ridica pe tonul la tine  – nu are sens să iei lucrurile personal, nu are nimeni nimic cu tine, e pur și simplu mult stres adunat în multe zile. Aceleași recomandări legate și de eventualele audiențe/întâlniri cu conducerea (Decan/Prodecani) – toți sunt foarte ocupați în perioada asta, deci va trebui să fii perseverent și răbdător dacă ai nevoie să discuți și să primești semnături/informații direct de la ei -e preferabil să insiști doar dacă ai chestiuni realmente urgente (probleme cu cazarea de ex), nu dacă vrei reducere/scutire de taxă ( dacă ești pe locurile cu taxă, cererea pt așa ceva poate să mai aștepte cel puțin o săptămână).

În al doilea rând examinează cu atenție orarul (dacă e afișat, dacă nu, mai ai puțintică răbdare și verifică siteul facultății – n-are sens să toci secretarele cu aceeași întrebare la care probabil nu vor avea un răspuns clar) și încearcă să îl descifrezi, folosindu-te de ajutorul colegilor mai mari sau de sugestiile de interpretare pe care le-am postat și pe blog. Dacă nu sunt afișate listele cu grupe, nu intra în panică, poți să estimezi, după numele tău ca în ce grupă te afli (o grupă are cam 20 de studenți, în an sunt în jur de 100 de studenți, deci o estimare se poate face). Lămurește-te cât mai repede unde se localizează sălile de LP ( măcar pt materiile importante  – Biochimia e lângă sălile de curs, Anatomia e la subsol), găsește-ți câțiva colegi, schimbă numere de telefon/adrese de mail, eventual ieșiți la o bere să vă cunoașteți. Ai în vedere faptul că orarul s-ar putea să sufere modificări succesive în primele săptămâni, deci e bine să verifici ZILNIC avizierul secretariatului.

Cele mai urgente achiziții pe care ar fi bine să le faci din primele săptămâni sunt HALATUL și ATLASUL DE ANATOMIE. Orice altceva, bonete, mănuși, truse de disecție etc pot aștepta liniștite, nu sunt o prioritate.

HALATUL – la orice lucrare practică, cu foarte puține excepții, cadrele didactice vor solicita ca studenții să poarte halat -desigur, la primele LP-uri va exista o anumită indulgență, dar după o săptămână-două să nu te mire dacă ți se va sugera că nu poți participa la LP din cauză că nu ai halat la tine. Halatul e bine să fie alb, nu contează dacă are mânecă scurtă sau lungă.  Ideal ar fi să ai cel puțin 2 halate (ca să ai mereu unul de schimb, preferabil unul cu mânecă lungă și unul cu mânecă scurtă – mai ales pentru sezonul cald). La Brașov, halate și alte accesorii medicale (costum de spital, papuci de spital, instrumente de disecție) poți găsi la magazinele de tehnico-sanitare Donis (pe strada Michael Weiss în centrul vechi) sau la Bala Medika (intersecția străzilor Calea București cu Uranus).

ATLASUL DE ANATOMIE – celălalt instrument de care vei avea mare nevoie încă de la primele LP-uri și cursuri de Anatomie.

– prima întrebare CE ATLAS? – probabil toată lumea va fi făcut rost sau va fi primit cadou celebrele cărți ale lui Victor Papilian – Anatomia omului în 2 volume, imediat după ce au dat admiterea la facultate.  Atrag atenția că volumele de Papilian sunt mai degrabă manuale, decât atlase: deși utile pentru conținutul textual, nu vor fi de foarte mare ajutor în reprezentarea vizuală, atâta timp cât ilustrațiile sunt destul de sărace și sunt și alb-negru. Cel mai popular atlas de Anatomie (deci o carte cu planșe ilustrate) rămâne ATLAS DE ANATOMIE UMANĂ- Frank Netter – ediția în limba engleză sau română, nu contează (nu contează nici dacă e ediția a 4-a sau a 5-a sau a 6-a esențialul tot ăla e). Cartea circulă în 2 variante: una cu coperți necartonate și foi care nu sunt lucioase (calitatea vizuală e ceva mai redusă, dar nu prea mult) și una cu coperți cartonate și foi lucioase evident mai scumpă.

netterin engleza, editia aniversara a Netterulului ajunsa ,la randul ei, la a 6-a editie

Alte variante, mai puțin populare: Sobotta (care e mai scump decât Netter, îl găsești mai greu prin librării), Gray s Anatomy for Medical Students – R.Drake, A.Wayne, Adam Mitchell (Churchill and Livingstone) -ai grijă ce ceri la librărie, să nu îți dea ăia pachetul cu serialul pe DVD,  sau Sinelnikov (ăsta nu e de găsit prin librării și e destul de vechi) și dacă sunteți norocoși puteți să dați prin vreun anticariat sau la bibliotecă peste Testut- Traite D Anatomie Topographique  -piesă rară de la 1920, ediție franceză dar cu ilustrații color frumoase.

Grays-anatomy2014-08-23 18.38.52cam asa arata cartea dupa care studiau invataceii francezi la inceputul secolului – Testut.

2014-08-23 18.40.20O pagina din Testut

În afară de astea devenite un soi de clasice universale ale facultăților de medicină, au apărut, în ultimii ani tot felul de atlase mai mult sau mai puțin complexe gen: Atlas de anatomie (440 pagini- Editura Aquila 93), Anatomie clinica-fundamente si aplicatii (Editura Callisto) si alte câteva – dat fiind faptul că la început vă va fi greu să apreciați dacă acestea acoperă un nivel de detaliu suficient,  recomandarea mea e să rămâneți conservatori și să optați pe variantele deja probate de mediciniști – nu vă împiedică nimeni, desigur să dați o raită prin librării și anticariate și să comparați, să cântăriți – raportați-vă ca referință  la atlasele consacrate în studiul medicinii (Netter, Sobotta, Gray) mai ales că pe niciunul nu o să scrie: folosit de studenți, bun pentru facultate etc. E de reținut de asemenea că, în principiu, un singur atlas, dacă e ales bine ales, e suficient pentru toată Anatomia pe care o veți studia în facultate and beyond. Iar dacă vă va roade curiozitatea (da oare cum era asta ilustrat în ălălalt atlas, da fir-ar să fie că nu înțeleg traiectul ăsta, da unde dracu e găuricea de care ni se vorbea la LP?) puteți foarte bine să căutați celelalte atlase în format electronic – cam toate se găsesc și în varianta asta  (inclusiv combinate cu tot felul de soft-uri cu teste de verificare și alte aplicații).

– a doua întrebare: DE UNDE SĂ IAU ATLASUL? – Netterul îl veți găsi în librării (la Brașov – sigur îl găsiți la Librăria Șt.O.Iosif pe str Mureșenilor 14) și pe librăriile/anticariatele virtuale și la colegii din anii mai mari (dacă găsiți studenți care vor să îl vândă – nu toți vor să o facă). Desigur, dat fiind faptul că prețurile sunt destul de mari pt un Netter cartonat cu foi lucioase- 300-500 de RON, va persista tentația să optați pentru varianta necartonată și cu foi ordinare (ilustrațiile sunt aceleași și tot color, calitatea vizuală diferă foarte puțin, dar rezistența hârtiei e net inferioară) pe care o găsiți și la 100-150 de RON. Mai sunt și variantele de atlase la mâna a doua sau prin anticariate, dar puțin probabil să coborâți sub 100 de RON. E bine să ai în vedere totuși că atlasul de anatomie poate fi o investiție pe termen lung- probabil dintre toate cărțile pe care le vei acumula în facultate și după facultate, atlasul de anatomie, cu puține excepții, va fi biblia pe care o vei putea folosi și mai târziu, în diferite scopuri (inclusiv pe post de obiect în care să dai cu capul, după sesiunile în care te vei plictisi de spațiile generoase oferite de pereții din cameră), pe care vei putea ajunge să o lași moștenire odraslelor (și îți imaginezi: șampanie desfăcută, bătăi pe umăr încurajatoare, atlas legat cu fundiță roșie – unul din rarele momente când vei mai putea să-ți desprinzi progenitura de ecranele deviceurilor electronice de tot soiul)- dacă n-ai fantezii din astea și dacă știi că vrei o specialitate care nu implică cunoașterea tuturor ramurilor arterei carotide externe sau a conținutului trigonului lui Scarpa, atunci poți opta liniștit pentru variantele cele mai ieftine: second hand sau necartonate (asumând riscul ca la încheierea semestrelor de Anatomie, atlasul să își dea obștescul sfârșit și foile să se împrăștie îndoite și pătate). Dacă poți face un mic sacrificiu financiar și dacă ai încredere în tine că nu ai cuve de buldozer pe post de mâini, varianta cartonata și lucioasă a atlasului va fi tovarășul tău de drum mereu tânăr și frumos chiar și peste 20 de ani.

Mai târziu, în timpul semestrului (undeva prin noiembrie) se va pune problema trusei de disecție. Ea ar trebui să conțină obligatoriu – pensă Pean, Kocher, bisturiu, foarfecă – alte chestii gen sondă canelată și alte tipuri de foarfeci sunt mai mult sau mai puțin inutile. Nu contează dacă bisturiul e cu lame de unică folosință sau bisturiu metalic, dintr-o bucată (care e ceva mai scump și care teoretic se poate steriliza), nu e obligatoriu să faci rost de mănuși chirurgicale (măcar o dată merită să iei contact direct cu consistența țesuturilor – poți să lucrezi la disecții și direct la piele, dacă nu ai răni deschise), dar e bine să ai mască chirurgicală, poate chiar și ochelari pentru că vaporii de formol o să te facă să plângi și o să-ți gâdile neplăcut gâtlejul (mască și mănuși găsești la farmacie). Truse de disecție ai putea găsi la magazinele amintite (Donis pe Michael Weiss, Bala Medika pe Calea București) dar și pe tot felul de magazine online – prețurile se învârt undeva între 50 și 100 de lei. Trusa de disecție nu e totuși un must-have – ținând cont de faptul că nu toți studenții vor dori în cele din urmă să facă disecție (care e o treaba laborioasă și poate deveni plicticoasă pentru mulți), vei putea împrumuta instrumente de la colegi/asistentul de grupă și vei putea asista și fără să pui neapărat mâna pe bisturiu. Alte obiecte de care vei auzi probabil de genul: trusă cu oase/mulaje anatomice, schelet din materiale compozite sunt scumpe și cvasiinutile (sunt investiții pe termen scurt, costisitoare care, dincolo de faptul că îi vor băga în sperieți pe cei de acasă, își vor depăși utilitatea, după promovarea examenelor).

Ce materii studiezi în Anul 1?

ANATOMIE  ȘI EMBRIOLOGIE- da, disciplina aia nasoală de care au auzit toți, ea se ridică la nivelul reputației anunțate: e horror, e agasantă și e prea puțin probabil să o biruiești complet vreodată (întotdeauna va mai rămâne un rest pe care îl vei fi omis). E necesară, fără îndoială și e intrarea în pâine care îți face încălzirea cu volumul mare de informații pe care îl vei avea de îngurgitat ulterior. Studiul Anatomiei începe cu studiul membrelor, continuă cu organele din torace și abdomen și se încheie glorios în Anul 2, cu elementele capului gâtului, sistemul nervos și analizatorii. Așadar în Anul 1 semestrul 1 vei studia anatomia aparatului locomotor (oase, articulații, mușchi precum și vascularizația și inervația acestora) dar și embriologie – la Brașov, Embriologia nu constituia o disciplină separată, e integrată în cursul de anatomie – în semestrul 1 înveți embriologie generală – adică afli despre cum se dezvoltă organismul uman din momentul concepției și până la naștere (sunt tot felul de repere zilnice și săptămânale care mai de care mai ușor de încurcat). Cursul are 2 ore și e ținut   de șef lucr dr Costache Cristea, o dată pe săptămână. LP-urile sunt coordonate de șef lucr dr Costache Cristea, asist univ dr Toma Sebastian, asist univ dr Adrian Butnariu și se țin în sălile de la subsolul corpului K (în loc să urcați scările spre sălile de curs, intrați la parter, în zona Asistenței Medicale și coborâți la subsol). La LP aveți nevoie de halat- în prima parte veți studia osteologia și abia mai târziu începeți să studiați mușchii, vascularizație, inervație și să treceți la studiul pe cadavru (iar când se va întâmpla asta, entuziasmul primei disecții va fi neutralizat de explozia de informație care vine odată cu ea).  Pe parcursul semestrului s-ar putea să susțineți lucrări de verificare anunțate din materia predată (care să vă stimulezze să puneți mâna pe materie) care vor conta sau nu la examenul final (veți fi anunțați de asta). Examenul de LP, pentru generația mea, a constat în recunoașterea elementelor osoase indicate de asistent (după ce îi arătai cum se orientează osul – treabă care se lasă cu umor involuntar când pui totul în oglindă sau cu capul în jos) sau a unor formațiuni anatomice pe cadavru (asistentul îți indica o formațiune, gen nervul radial și te întreba ce e acolo) – nu prea s-a picat la examenul practic.  Examenul mare este oral – se trac bilete care includ subiecte atât din partea de embriologie cât și din partea de anatomie. De reținut e că prima condiție ca să promovezi disciplina asta  e să te prezinți la examen – și pe cât de banal și stupid sună, vei înțelege ideea asta cu câteva zile înainte de examen, când mulți studenți  vor intra în panică și vor opta să absenteze, de teamă să nu se facă de râs/ că n-au învățat destul/ că oricum pică etc. Dacă ai ținut totuși cont de recomandările din partea a III-a a minighidului, cu siguranță că are sens să  încerci, să nu dai cu piciorul unei șanse gratuită de a-ți testa măcar reacțiile în condiții de stres și a te dumiri ce vor ăia de la catedră de la tine, indiferent de rezultat.

În semestrul 2, vei studia viscerele abdominale, vascularaziția și inervația lor, precum și organele din torace, eventual aparatul genital (aparatul genital a fost mereu ceva lăsat la urmă și amânat de pe un semestru pe altul, deși buturuga mică a răsturnat carul mare- adică tocmai subiectele din genital au anihilat verile restanțierilor). Tot în semestrul 2 vei studia și embriologia specială – adică vei primi informații legate de felul în care are loc dezvoltarea intrauterină a fiecărui organ predat (intestinele și glandele anexe ale tubului digestiv parcă trăiesc un coșmar continuu – atâta se agită și se rotesc, ba ies, ba intră în cavitatea abdominală, sunt de groază). La LP nu va mai fi atât de important contactul cu cadavrul, cât mai degrabă cu gălețile pline de organe – n-o să uiți cum e să ții o inimă sau un plămân în mână. Rigorile de examinare sunt similare semestrului 1: lucrări scrise în timpul anului, examen practic oral cu idenitifcare de elemente anatomice și examen mare oral.

Materiale bibliografice: în afara atlasului de anatomie, a cursurilor predate și a cărților care ți se vor recomanda (nu cred că au rămas aceleași de pe vremea când preda profesorul Onisâi, ținând cont că disciplina s-a reorganizat nițel) și pe care le vei găsi la bibliotecă,  ai mai putea folosi (dar nu e obligatoriu) pt partea de LP, utilă pentru disecții: Ion Albu, Radu Georgia, Francisc Grigorescu Sido- Anatomia omului- Îndrumător de lucrări practice – Editura Național (o găsești la Librăria Șt.O.Iosif din Brașov – costă în jur de 30 de RON).

Utile vor fi și: Ion Albu – Angiologie și nervi spinali, Ion Albu- Inima și nervii cranieni, Ion Albu- Anatomie topografică – de negăsit în librării, mai degrabă la bibliotecă și studenți. În ultimii 2 ani, Editura Farma Media de la Târgu Mureș a scos o serie de cărți de buzunar – gen Breviar de Anatomie -Sander, Schwarz  pe care le-ai putea găsi utile- se găsesc în librării.

Mai presus de cărți, când vine vorba de a învăța Anatomie în secolul XXI, consultă cu încredere disecțiile înregistrate pe youtube – sunt făcute pe cadavre proaspete, de profesioniști, explicite și didactice – recomand mai ales seria de video-uri de la Sapiens Medicus: http://www.youtube.com/watch?v=F2sSVWEdjWQ

2014-08-23 18.42.40

BIOCHIMIE – cealaltă disciplină care îți va da serios de furcă, mai ales dacă nu te-ai prea omorât cu chimia în liceu și doar formula glucozei îți provoacă groază (mai ales când o să auzi că asta se asociază cu obiecte și spații de uz casnic – gen baie și scaun -nu, nu glumesc). În semestrul 1 vei studia elemente de biochimie generală – vei lua pe rând categoriile de elemente organice care intră în compoziția structurilor vii: glucide, lipide, proteine și te vei dumiri în legătură cu proprietățile lor fizice, chimice, cu structurile în care sunt incluse, cu felul în care se identifică și se dozează. Asta înseamnă că vei avea de lucru cu ceva reacții chimice , dar totuși ele nu  vor fi atât de numeroase precum vor fi cele din semestrul următor. Vei mai primi și câteva repere despre hormoni, acizii nucleici și membranele celulare. Cursul a fost ținut de prof univ dr Gheorghe Coman și conf univ dr Mihaela Badea – o dată pe săptămânî, câte 2 ore – e FOARTE recomandat să participați și să luați notițe, mai ales că lucrurile sunt sistematizate și explicate uneori mai bine decât în carte de titularul de curs. La LP îți vei însuși ceva tehnici de laborator evocate la curs (de ex: titrarea aminoacizilor) și vei exersa câteva probleme cu concentrații la care te vei încurca în unități de măsură (micro, pico , 10 la minus cât?, cum e treaba cu echivalenții și numerele de oxidare?). Examenul de LP a fost scris și a constat în rezolvarea unor probleme și tratarea unui subiect teoretic (nu a picat nimeni). Pe parcursul semestrului s-au susținut, în timpul cursului,  2 module – unul în toamnă (cam pe la mijlocul semestrului) și unul în iarnă (la ultimul curs) – modulele constă într-o serie de întrebări grilă din materia predată, care se rezolvă contratimp și la care trebuie să iei minim nota 5 pentru a putea participa la examenul mare (cei care nu s-au prezentat/nu le-au luat în timpul semestrului au putut să  susțină din nou modulele chiar înainte de examenul mare din sesiune). Examenul mare a fost oral și a fost de neuitat – răbdarea profesorului Coman este infinită – se produce un duel psihologic în urma căruia aproape de fiecare dată studenții cedează, se lasă cu hipoglicemii, leșinuri, plânsete – dar asta nu pentru că examinatorul e răuvoitor și intimidant ci pentru că e onest de exigent și vrea să îi demonstrezi că ai înțeles materia – asta înseamnă că după ce tragi biletele, ai timp de pregătire în bancă, ieși apoi la tablă și îți prezinți subiectele (scrii și reacții sau faci scheme dacă ți se cer) apoi cel mai adesea urmează întrebări sau dezaprobări pe care, dacă nu le întâmpini cu răspunsuri adecvate, ești invitat să iei loc din nou în bancă să te mai gândești (sau să schimbi biletul, scăzându-ți-se din notă) – sportul ăsta cu du-te-vino din bancă la catedră poate dura chiar și ore întregi, până când studentul renunță sau profesorul îl felicită că a scos-o la capăt.

2014-08-23 18.44.24– impodobeste, mamă, Ciclul Krebs si nu te intrista ca am uitat enzima care catalizeaza transformarea acidului citric.

În semestrul 2 Biochimia va deveni probabil chiar mai copleșitoare decât Anatomie- vei pătrunde în tainele metabolismului și în jungla de reacții prin care organismul își procură energie, își elaborează elementele necesare și scapă de produșii nefolositori – totul va fi relativ OK, când vei studia partea de enziomologie, dar se va complica destul de nasol, când vei ajunge la TCA – adică ciclul acizilor tricarboxilici, adică ciclul Krebs și de aici la glicoliză, gluconeogeneză, B oxidarea acizilor grași și așa mai departe. Vor fi multe reacții pe care va trebui să le înveți (studenții din generația mea am fost cam analfabeți biochimic vorbind, poate de aia ni s-a părut mai greu) atenție la ultimele capitole cu poluarea, echilibrul mineralelor în organism pe care lumea nu se mai sinchisește să le citească (pentru că e hipnitizată de lanțurile interminabile de reacții chimice) dar care apar pe subiecte și nu sunt trecute cu vederea de evaluator. Nu în ultimul rând vei studia și ceva imunochimie (adică tot felul de tehnici care utilizează interacțiunea antigen-anticorp pentru a evidenția patologii) – asta a constituit subiect separat la examen, pe care le veți aprofunda la LP. Rigorile de examinare sunt identice cu cele din semestrul 1: examen de LP, 2 module în timpul semestrului, examen mare oral (subiecte din enzimologie, metabolism, imunochimie).

2014-08-23 18.41.252014-08-23 18.42.17

Materiale bibliografice – 2 la număr, suficiente pentru promovarea examenelor: BIOCHIMIE DESCRIPTIVĂ – sub redacția prof Gheorghe Coman, Editura Universității Transilvania, 2009 (pentru Biochimia de sem 1), BIOCHIMIE METABOLICĂ – sub redacția prof Gheorghe Coman , Editura Universității Transilvania, 2011 (pentru Biochimia de sem 2) – se găsesc la bibliotecă, la studenții din anii mai mari. S-ar putea ca titularii de curs să vi le pună la dispoziție, spre cumpărare, încă de la primele cursuri

BIOFIZICĂ – o disciplină nu foarte dificilă, e probabil printre puținele materii care îți va aminti de liceu și de laboratorul de fizică de pe vremea aia. Biofizica studiază fenomenelor fizice implicate în funcționarea sistemelor biologice, efectele biologice ale factorilor biofizici și elaborarea de tehnici pentru cercetarea sistemelor biologice- dacă definiția asta sună prea abstract, atunci gândește-te că vei studia  capitole de genul apa în sistemele biologice (deci, dă-i cu proprietățile fizice și structura apei, dă-i cu fizica moleculară, cu tensiunea superficială, adsorbția – deci nu absorbția, da?),  proprietăți electrice ale soluțiilor, biomecanica (chestii care te vor ajuta vag, la anatomie și fiziologie), elemente de hemodinamică (treabă care ar trebui să îți fie utilă pt Fiziologia din Anul 2, sem 2, dar cine își mai amintește mare lucru până atunci?), bioelectrogeneză celulară, efectele radiațiilor etc. Cursul e ținut o dată pe săptămână de șef lucr dr Monica Florescu. LP-urile s-au ținut în laboratoarele de fizică de pe Colina Universității și au constat în efectuarea unor experimente, pe grupuri de studenți care au implicat presiune, curent electric, magnetism, completat tabele și făcut calcule de pe urma cărora nu am rămas cu mai nimic  – dar ai ocazia, dacă nu prea ai avut de a face cu asta în liceu, să înțelegi măcar un protocol și o activitate experimentală, să-ți faci o idee despre asta. Examenul de LP a constat în prezentarea dosarului cu experimente făcut în timpul semestrului (au fost multe nereguli în multe situații), examenul mare a fost grilă și s-a dat pe calculator, întrebări cu variante de răspuns sau cu spații lacunare.

Material bibliografic: am folosit doar materialele trimise de titularul de curs.

INFORMATICĂ ȘI BIOSTATISTICĂ MEDICALĂ – cea mai inutilă materie a semestrului I – deși teoretic ar trebui să îți ofere repere și elemente utile mai ales pentru Anul 6, pentru partea de procesare biostatistică pe care se pune atâta accent în lucrările de licență (dar lipsește cu desăvârșire…), cursul e mai degrabă o colecție de chestii abstracte și greu de digerat dacă n-ai avut contact cu statistica și algebra în liceu – elemente de analiza datelor (sună foarte provocator – reguli generale în construcția intervalului pentru valorile cantitative?), indicatori de dispersie, modele de distribuție – jumătate dintre ele probabil că nu le vei înțelege iar cealaltă jumătate probabil o vei uita în câteva zile după examen. Cursul a fost ținut de conf univ dr Ioan Moleavin o dată la 2 săptămâni. LP-urile se țin în Corpul J în laboratorul de Informatică (grupele din generația mea au fost coordonate de asist univ Adrian Rotaru) – la LP-uri am avut parte de o activitate haotică care a inclus realizarea unor tabele în Excel și crearea de directoare (adică chestii de utilizare elementară a PC-ului). Despre examenul de LP nu mai îmi amintesc nimic. Examenul mare a fost scris, tip sinteză- de tratat vreo 2-3 subiecte – notele au fost pur și simplu aleatoare (în generația mea au fost destui picați care au dat examenul chiar și de 2-3 ori, până au prins norocul să primească notă de trecere – efectiv nu părea să conteze ce scrii).

Material bibliografic: dacă găsiți ceva util, puteți să-mi comunicați și mie

ISTORIA MEDICINII – un curs destul de simpatic la care te vei distra aflând cum încercau anticii să o scoată la capăt invocând zeii, cum credeau ei că inima adăpostește conștiința morală, cum smulgeau ei polipii nazali cu nuiaua și alte tehnici și perspective pline de imaginație. Cursul a fost ținut o dată la 2 săptămâni de prof univ dr Liliana Rogozea (asta, când doamna profesor se prezintă la curs și nu trimite înlocuitori). LP-urile au fost cvasininutile- s-a reluat și s-a completat materia de la curs, apelându-se exclusiv la conținutul suportului tipărit. Evaluarea a constat într-un examen scris , tip sinteză cu mai multe subiecte (da, se cam copiază – sociologia medicală nu are demnitatea Anatomiei).

Material bibliografic: Istoria medicinii universale- Liliana Rogozea- Editura Universității Trnasilvania, 2000 – de găsit la studenți și la bibliotecă

BIOLOGIE CELULARĂ și MOLECULARĂ -o disciplină  la care vei învăța despre structura și funcționarea celulei -adică un fel de anatomie la microscop. Vei lua fiecare componentă pe rând: membrana, citoplasma, nucleul și vei examina fiecare element structural care va fi și el mai departe  desfăcut în alte subdiviziuni, până în dimensiunea nanomterică (te vei familiariza și mai îndeaproape cu stilul ăsta descriptiv de abordare  la Histologie in Anul2- se ia o structură și se  toacă mărunt până aproape de nivelul atomic ca să îți dai seama că se petrec totuși niște procese care încă sunt puțin cunoscute). La final vei ajunge să discuți desigur despre diviziunea celulară și diferențierea celulară (pe care o vei relua în anul următor, la Genetică). Ar fi bine să îți însușești mai stăruitor măcar partea de semnalizare celulară , partea de transport prin membranele celulare pentru că informațiile astea vor fi solicitate mai târziu la Fiziologie și mai ales Farmacologie (iar cu Farmacologia deja nu te mai joci – e un blestem care te va urmări toată facultatea and beyond…). Cursul a fost ținut săptămânal de șef lucr dr Antonella Cheșcă (pe vremea mea a fost un curs cu cântec, pentru că dr Cheșcă nu avea un laptop compatibil cu proiectorul din sala de curs și venea la curs cu un proiector de buzunar pe care îl ținea în mână – când amorțea mâna și proiectorul o lua la vale, tot atunci se curbau și gâturile studenților…). La LP vei învăța despre tehnicile de pregătire a lamelor microscopice (vai ce jale cu colorațiile alea – toată lumea va ști însă, chiar și anul 6 de hematoxilină-eozină și de Giemsa… cât despre roșu Congo, Sudan 3 și altele.. mai bine să lăsăm) și, cel mai important: cum se folosește microscopul optic și din ce e el alcătuit – dacă la finalul LP-ului rămâi cu treaba asta -valeții, tăticule, valeții –  (chiar dacă vei discuta despre chestii care implică parafină și temperaturi la minus tzâșpe grade celsius și tehnici de măcelărie moleculară) te poți considera mulțumit. Examenul de LP a fost… ahm, oral și nu a picat nimeni. Examenul mare a fost de asemenea oral, cu 2 subiecte – nu prea s-a picat

Material bibliografic: Biologie celulară și moleculară -sinteze- Antonella Cheșcă, Mariana Cornelia Tilinca- Editura Universității Transilvania, 2009 – de găsit la studenți și la bibliotecă

FIZIOLOGIE – începând cu Anul 1, semestrul 2 vei studia fiziologia umană, până la finalul Anului 2, adică vei învăța despre principiile de funcționare normală ale corpului uman. Cursul a fost ținut o dată pe săptămână de șef lucr dr Mihaela Constantinescu. S-au predat elemente legate de fiziologia celulară (ah, transportul celular,  mediatorii chimici și tipurile de receptori care ne-au bântuit mai apoi la Farmacologie în Anul 3) și s-a studiat fiziologia aparatului digestiv (tot tacâmul, mecanic, chimic, mare cocktail de hormoni locali și secreții diverse). LP-urile au fost coordonate dr asist univ dr Alexandru Keresztes – probabil veți avea parte de o  introducere drăguță care va atinge chestiuni legate de conduita studențească, strategii de învățare și mai ales profeții sumbre de viitor –  toate astea probabil că vă vor băga puțin în sperieți (dr Kerseztes poate fi foarte dramatic și cinic în aceeași măsură, când vorbește despre greutățile studenților la medicină – sunt lecții de viață simpatice însă, mai ales când veți realiza că acest cadru didactic chiar pare să pună suflet și dedicare în ceea ce face)  la LP am învățat despre repartizarea apei  organism, am fixat lucruri legate de transportul celular și presiunea osmotică (deci în care compartiment se duce apa? aaaa, aaaa) – fără astea nu veți înțelege fiziologia cardio vasculară și edemele la Semiologie Medicală. Apoi am studiat fiziologia musculară și explorările aparatului digestiv și respirator. Examenul de LP a fost scris , tip sinteză. Examenul mare a fost scris, în jur de 60 de întrebări grilă și cu lacune, variante multiple de răspuns, corectură tip rezidențiat (adică nu totul sau nimic) – note pestrițe, nu foarte mulți picați.

fiziologie haulicafizio guyton

Material bibliografic: cursul s-a predat pe baza cărții FIZIOLOGIE UMANĂ -Ioan Haulică – Editura Medicală – e ditai tratatul destul de greoi și de prolix – e bine să vă completați înțelegerea folosind mai accesibililul și mai coloratul TRATAT DE FIZIOLOGIE UMANĂ – Guyton – Editura Callisto – ambele se găsesec și în librării (peste 100 de RON), dar și la bibliotecă și în format electronic pe internet.

ȘTIINȚELE COMPORTAMENTULUI – disciplină ținută de cadrele didactice de la Facultatea de Psihologie  -dat fiind faptul că titularul de curs s-a schimbat în ultimii ani, probabil că și materia s-a restructurat (nu s-a folosit un suport unic de curs pentru studenții de la Medicină) –  îmi aduc aminte vag că s-au studiat chestiuni legate de relația medic-pacient, comunicarea cu bolnavii  incurabili, tipologii de pacienți – adică o combinație de științele comunicării-medicină paliativă. Nu s-au ținut LP-uri.  Examenul a fost scris tip sinteză și a constat în interpretarea unor cazuri – mai precis s-a cerut elaborarea unor strategii comportamentale în fața unor pacienți cu anumite particularități (cazuri sociale, familii dezorganizate, bolnavi incurabili etc). Nu cred că a picat nimeni.

Despre Marketing și Antropologie nu pot spune nimic pentru că nu au fost incluse în planul de învățământ pe vremea mea.

Advertisements

Minighid al studentului de Anul 2

Indiferent dacă ai încheiat primul tău an la medicină fără restanțe și te-ai simțit mândru că ai scos-o la capăt demn și că facultatea asta nu e chiar așa de a dracu (deși mai ai 5 ani în față – sună abstract dar concretizarea acestei numărători inverse va deveni, pe undeva, tot mai dureroasă, cu fiecare sesiune încheiată)  fie că ai ucis câte 100 de neuroni cu fiecare pagină cu formule biochimice sau cu scheme anatomice pe care le-ai avut  de tocat în vara restanțierului debutant, Anul 2 va veni repede, mult prea repede și te va alarma: dacă ai fost integralist vei intra puțin în panică realizând cât de multe ai uitat după doar o vară și câte altele mai ai de învățat, dacă ai fost restanțier, fie că ți-ai luat examenele în toamnă sau ai rămas cu câteva boabe și după sesiunile din septembrie, vei duce dorul vacanței pierdute (poate chiar vei face niște escapade sau îți vei întârzia întoarcerea la Brașov,  ca să mai sugi puțin din acadeaua zilelor libere rămase până la începerea noului an universitar). Începând cu luna octombrie, te poți așeza liniștit în tranșeul didactic al băncilor din sălile de curs și laborator și să te pregătești pentru un război de uzură intelectuală – iar asta pentru că Anul 1 a fost doar încălzirea pentru proba de maraton pe care o reprezintă Anul 2 – anul în care vei avea de îngurgitat și mai multă materie decât înainte si asta pentru ca Anul 2 e unul dintre cei mai teoretici si didactici ani pe care ii vei experimenta. Particularitatea Anului 2 este aceea că aproape toate disciplinele pe care le studiezi se repetă pe ambele semestre – adică sunt materii de an, doar că examenele, din fericire, sunt semestriale.

ANATOMIE – după 2 semestre chinuitoare în care te-ai dumirit cum stă treaba cu șănțulețele osoase, inserțiile musculare, dispoziția peritoneului și interminabilele raporturi, diviziuni și vascularizații ale viscerelor, te poți consola că mai ai de tras doar un semestru pentru a scăpa de oful descriptiv al Anatomiei. Spun asta pentru că în semestrul 1 din Anul 2 vei studia anatomia capului, gâtului și anatomia sistemului nervos, în vreme ce în semestrul 2 vei studia anatomie topografică și secțională (chestie mai degrabă recapitulativă și de fixare, nu va mai fi ca o călătorie prin jungla cu noutăți). Așadar, Anatomia de semestrul 1 s-ar putea să ți se pară cea mai dificilă (doar e ultimul sprint înainte de finiș) și asta din 2 motive: pe de o parte studiezi o regiune înghesuită în care se aglomerează o mulțime de elemente anatomice cu dispoziții, ramificații și traiecte labirintice (of, când îmi amintesc de artera maxilară sau de traiectul nervului cranian VII, de arhitectura laringelui și funcția fiecărui mușchi laringean,  mi se face și acum pielea găină) care îngreunează tare de tot proiecțiile vizuale și oferă o perspectivă încâlcită chiar și pe planșe și desene. În al doilea rând, faptul că vei studia anatomia sistemului nervos, adică anatomia măduvei spinării, a encefalului și a nervilor cranieni s-ar putea să ți se pară ceva tare abstract și greu de procesat. Iar asta pentru că vei avea de învățat o mulțime de căi și conexiuni nervoase  care se întretaie, se amestecă și se ramifică în funcție de etajul la care se află si pe care e destul de greu sa le proiectezi vizual. Nu mai vorbesc de anatomia structurilor nervoase, de zecile și sutele de nuclei, fiecare cu altă funcție și cu alte legături, de distribuția nervilor cranieni, originile lor reale și aparente la nivelul trunchiului cerebral. Cel mai descurajant e probabil faptul că pe piesele anatomice toate acestea trebuie mai degrabă imaginate, atâta timp cât nu sunt multe la număr formațiunile ce pot fi indicate ochiului liber. Și ca meniul sa fie complet, se mai poate pune la socoteală și embriologia formațiunilor amintite pentru a obține un cocktail indigest. Promoția mea a prins o experiență și mai grea: un semestru în care se studia anatomia capului și gâtului și un alt semestru în care se studia doar anatomia sistemului nervos și a analizatorilor – de doi ani de zile însă, acestea se studiază în același semestru. Cursul e ținut de sef lucr dr Andreea Fleancu, în corpul K  LP-urile (2 pe săptămână) sunt ținute  de asist univ dr Toma Sebastian si asist univ dr Adrian Butnariu în laboratoarele de la subsol.  Examenul este oral, se trag bilete, sunteți deja familiari cu metoda exersată timp de 2 semestre. Despre semestrul 2 nu pot să spun mai multe, pentru că nu am făcut deloc Anatomie topografică și secțională (de abia la Radiologie, în Anul 4 am primit câteva repere) – cursul e ținut de șef lucr dr Gabriela Sechel iar LP-urile, o dată pe săptămână de șef lucr dr Gabriela Sechel și asist univ dr Toma Sebastian.

Materiale recomandate – fără îndoială, atlasele cunoscute ATLAS DE ANTOMIA OMULUI -Frank Netter – în română (Editura Callisto) sau engleză  – daca aveti bani si interes deosebit, puteti cauta si NETTER HEAD AND NECK ANATOMY FOR DENTISTRY (daca aveti Netterul obisnuit, asta e mai degraba un fel de moft pentru studentii la Medicina Generala) ,  ANATOMIA OMULUI -Victor Papilian, Editura All – util măcar pentru dispoziția mușchilor capului și gâtului, SOBOTTA ATLAS OF HUMAN ANATOMY  – concurentul atlasului Netter.

netter

HISTOLOGIE – o disciplină care va stârni reacții polarizate – fie îți va plăcea la nebunie, fie te va enerva la culme. E o disciplină cât se poate de descriptivă și de bine organizată, dar încărcată în detalii care vor combina elemente de biochimie, biologie celulară și anatomie.  Este disciplina la care vei studia structura normală a țesuturilor din organismul uman, în aspectul lor macrosocopic, de microscopie optică, respectiv de microscopie electronică. În semestrul 1 înveți Histologie generală – adică generalități legate de tipurile de țesuturi din organism (epitelial, conjunctiv, nervos etc) iar în semestrul 2 înveți Histologia specială, adică iei fiecare aparat și sistem în parte și examinezi structura elementelor constitutive -evident, asta înseamnă că vei valorifica și vei aprofunda o mare parte din lucrurile studiate în semestrul 1.  Deși materia e cât se poate de sistematizată și arborizația conceptuală e bine închegată, detaliile și clasificările sunt atât de numeroase și de asemănătoare (vezi epiteliu de acoperire stratificat pavimentos malpighian nekeratinizat) încât vei avea nevoie de cât mai multe lecturi pentru a nu le încurca. Histologia e disciplina la care aproape orice noțiune ascunde, la rândul ei, alte subnoțiuni, subspecii, subclasificări – indiferent că vorbim de nivelul macroscopic sau microscopic – urmează să citești despre un țesut -fii sigur că va avea cel puțin 2-3 subtipuri, urmează să citești despre niște fibre – fii sigur că vei afla că ele sunt alcătuite din mai multe tipuri de molecule care la rândul lor vor fi alcătuite din mai multe tipuri de lanțuri, fiecare cu altă localizare etc. Desigur că structurile și dispoziția lor au o anumită logică (mai ales când iei în considerare funcția organului – dacă trebuie să absoarbă sau, dimpotrivă să rămână impermeabil, dacă trebuie să secrete sau să protejeze – toate acestea se vor oglindi firesc în substratul anatomic), însă ținând cont de faptul că la fiecare nivel de examinare (macroscopic, microscopie optică, microscopie electronică) ți se dezvăluie o lume complet nouă, efortul de învățare va fi considerabil. Din fericire, generația mea a fost evaluată cu preponderență din aspectele macroscopice, respectiv de microscopie optică (nu știu dacă s-a păstrat această abordare și în ceilalți ani). Cursul e ținut de șef lucr dr Ligia Neica o dată pe săptămână, în ambele semestre. Slideurile după care se predă au fost trimise studenților și au fost suficiente pentru pregătirea examenului (ele includ atât noțiunile esențiale, cât și ilustrații, scheme, imagini de lame care să ușureze înțelegerea și învățarea). LP-urile au fost ținute tot o dată pe săptămână, în Corpul J (Laboratorul de Histologie -etaj 7) de șef lucr dr Ligia Neica și de șef lucr dr Antonella Cheșcă – la LP-uri studenții au avut posibilitatea să exploreze lame cu țesuturi și au… colorat și desenat – căci parte din activitatea de laborator constă în a alcătui un caiet cu desene ale diverselor aspecte tisulare – deci aveți nevoie nu doar de halat ci și de creioane colorate. La finalul LP-ului studenții trebuie să prezinte caietul cu desene, integral completat și să recunoască o lamă la microscop (în semestrul 1 s-a cerut o recunoaștere generală a tipului de țesut, în semestrul 2 s-a cerut mai mult – din ce organ e realizată lama și ce structuri sunt vizibile) – dar aproape nimeni nu pică la examenul practic, cadrele didacte sunt încurajatoare și indulgente. Examenul mare este scris, tip sinteză – în semestrul 1 s-a insistat pe țesutul epitelial glandular și pe țesutul conjunctiv, în semestrul 2 e mare probabilitatea să apară subiecte din aparatul cardio-vascular și din aparatul genital.

his                                                                                                  – din caietul de Histologie… ai ceva de muncit la desenele astea si nu sunt complet inutile, mai fixezi o parte din cunostinte

Materiale utile pentru studiu: slideurile trimise studenților sunt suficiente, cei doritori să aprofundeze pot utiliza cel mai popular atlas de histologie- HISTOLOGIE. TRATAT ȘI ATLAS ED 11- Luis Carlos Junqueira, Jose Carneiro- Editura Callisto

histo

MVP – MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE, PARAZITOLOGIE – după cum îi spune și numele, e disciplina la care vei învăța despre toate drăciile de dimensiuni macro sau microscopice cu care conviețuim fără probleme, care se rătăcesc în noi accidental și nu mai găsesc ieșirea sau care pur și simplu ne exploatează în beneficiul lor. Dacă ai văzut filme de genul Osmosis Jones sau Innerspace probabil că ți-ai făcut o impresie funny despre sistemul imunitar și microbi în general – acum o să dai la o parte ficțiunea și o să rămâi cu tristul și oripilantul  adevăr. În semestrul 1 vei studia Parazitologie și Virusologie și te vei simți puțin ca la orele de biologie din liceu – vei învăța generalități despre paraziți – cum se denumesc, cum se clasifică, cum pătrund în organism și ce efecte produc, apoi vei aprofunda fiecare familie și clasă în parte (de la protozoare și până la helminți, adică viermi) și vei avea de învățat de toate: de la habitat, ciclu evolutiv, aspect și până la bolile pe care le produc (tabloul clinic, epidemiologia și tratamentul sunt totuși rezumate – pentru că le vei relua și le vei aprofunda în Anul 6 la Boli Infecțioase). Vei studia de asemenea Virusologia cam după același tipic: generalități (caracteristici, forme, rezistență, morfologie, compoziție chimică) și taxonomie iar apoi vei aborda familiile virale pe rând cu tot cu bolile pe care le generează. Așadar, încă o disciplină intens descriptivă, cu o mulțime de amănunte microscopice care te vor convinge să te speli mai des pe mâini și să ți se facă groază de clanțele de la uși, câini, pisici și băi publice. La LP-uri vei scrie până îți vei rupe mâna în laboratorul de MVP (etajul 2 pe stânga) – dacă la curs se insistă mult pe partea de epidemiologie, cicluri de evoluție și morfologie, la LP vei studia mai degrabă partea de diagnostic de laborator a bolilor virale și parazitare –  în primul rând vei învăța noțiuni despre recoltarea produselor patologice (urină, fecale, puroi, spută, exudat faringian etc – vei auzi niște povești tare amuzante despre greșelile de recoltare- despre unii pacienți neinstruiți care vin cu bidonul de 2 l plin cu urină la laborator sau pacienți care folosesc coprorecoltorul pe post de cornet de înghețată pe care îl umplu cu rahat ca să fie destul pentru doamnele asistente…), noțiuni despre sterilizare iar apoi vei explora o serie de tehnici de laborator prin care se depistează paraziți/virusuri în produsele patologice – asta înseamnă că vei avea de tocit tot felul de colorații și preparate de laborator – din fericire, unele se repetă și toate sunt explicate logic și complet. Mai dificil va fi la partea de Virusologie unde te vei întâlni cu tot felul de antingene și anticorpi specifici, nu foarte ușor de reținut (pt că aici diagnosticul nu e doar direct, cât mai degrabă serologic). Examenul de LP este piatra de încercare a acestei materii – un test scris care cuprinde întrebări din Parazitologie și Virusologie și care nu se trece prea ușor (sunt întrebări care evaluează și tehnica de laborator și elemente de tablou clinic al bolilor și aspectul paraziților) generația mea a avut și de recunoscut paraziți în diverse stadii de dezvoltare de pe o serie de diapozitive și a avut de rezolvat și cazuri clinice schematice (de tipul – vine pacient la doctor cu X simptome, se recoltează Y produs și se obțin rezultatele).

paraziti mvp                                                                                                       cam asa aratau cativa dintre parazitii in forma adulta / oua pe care i-am avut de recunoscut

Cursul e ținut de conf univ dr Mihaela Idomir și de prof univ dr Codruța Nemet, o dată pe săptămână – generația mea a primit materialele de curs care au fost suficiente pentru pregătirea examenului. Examenul a fost grilă cu multiple răspunsuri – întrebările din Virusologie sunt separate de cele din Parazitologie (s-a insistat mult pe aspecte de epidemiologie, pe gazde, pe cicluri de evoluție) , dar nu pică aproape nimeni (deși notele nu sunt prea mari).

În semestrul 2 vei studia Bacteriologie, vei lua la rând stafilococii, streptococii, enterobacteriile, mycobacteriile și așa mai departe și vei învăța despre cum arată, pe unde își fac veacul și cât de amenințătaoare pot fi. Te vor omorâ aspectele bacteriilor de pe mediile de cultură (fiecare face altceva: unele bușesc hematiile, altele împut locul, altele fac flocoane, altele înverzesc mediul, altele fac vălurele etc etc) . Cursul e ținut tot o dată pe săptămână de conf univ dr Mihaela Idomir. LP-urile, coordonate de conf univ dr Mihaela Idomir și asist univ drd Cristian Constantinescu sunt centrate, la fel ca în semestrul 1, pe partea de diagnostic de laborator: înveți  ce e ăla un preparat microscopic,  cum se face un frotiu, ce colorații se folosesc, cum se cultivă microorganismele, cum se face antibiograma iar apoi vei aplica o schemă logică și repetitivă de diagnostic bacteriologic pentru fiecare tip de bacterie în parte: recoltare, transport, examen macroscopic, examen microscopic direct, cultivare, indetificare gen si specie bacteriana, antibiogramă – schema asta se repetă până la sfârșitul semestrului când vei fi evaluat din tot (la fel ca în semestrul 1 și în semestrul 2 examenul de LP s-ar putea să ți se pară mai greu decât examenul mare). Unele LP-uri ar putea să aibă loc la Laboratorul Clinic de la Spitalul Județean Brașov, acolo unde veți vedea aplicate tehnicile predate la facultate și veți vedea de asemenea și o mulțime de culturi. Examenul mare a fost grilă cu răspuns multiplu, mai nimeni nu pică.

Bibliografie pe care o puteți folosi:

SEMESTRUL 1 – la LP e bine să scrieți tot ce se dictează, pt că informația e bine structurată și ordonată – pt sem 1 puteti folosi Codruţa Nemet, Mihaela Idomir: Parazitologie – Caiet de lucrări practice,Reprografia Universităţii „Transilvania” Braşov, 2000 , pt partea de curs – Nemet C.- Parazitologie – Note de curs – Reprografia UniversităţiiTransilvania Braşov, 1999. 118 pagini; Nemet C.- Virusologie – Note de curs –Reprografia UniversităţiiTransilvania Braşov, 2000. 108 pagini – sunt sugestii orientative pe care le gasiti la biblioteca, baza e oricum reprezentata de materia predată.

SEMESTRUL 2 – la LP puteti sa va aruncati o privire pe Mihaela Idomir,Codruţa Nemet: Caiet de lucrări practice Bacteriologiegenerală– Volumul I, Reprografia Universităţii „Transilvania” Braşov,1999, 134 pag.

GENETICĂ – disciplină la care te aștepți să înveți despre maladii genetice, Sindrom Down, Patau și tot felul de anomalii congenitale de care poate îți mai amintești din liceu. Nu te grăbi însă, că astea vin mai târziu. În semestrul 1, vei studia genetică moleculară, adică o biochimie combinată cu biologie celulară cu aplicații în sfera eredității. Deși volumul de materie nu este foarte mare și titularul de curs explică bine apelând la o serie de scheme și ilustrații care să facă procesele prezentate digerabile, informațiile nu sunt neapărat accesibile – iar dacă partea privitoare la structura ADN-ului și la cromozomi îți va părea ceva mai familiară (îți vei mai aminti două-trei chestii de prin liceu și de la Biochimie din Anul 1), când vei ajunge să studiezi codificarea proteinelor, mecanismele moleculare ale expresiei genice, reglarea epigenetică, procesarea posttranslațională a proteinelor și vei citi chestii gen boxa TATA, boxa CAAT, secvente octamerice, retrotranspozoni etc s-ar putea să ți se cam aplece – să mai spun doar că la finalul cursului vei da de mutațiile genice și cromozomiale care se vor clasifica în n subdiviziuni pe care va trebui să le înveți și pe care le vei uita ulterior cu brio – domeniul e interesant, fără îndoială (în fond vorbim de the misteries of life și de felul în care se autoconstruiesc organismele), doar că lucrurile par să capete un caracter extrem de tehnic și de abstract pentru cei puțin familiarizați cu subiectul. Cursul în semestrul 1 se ține săptămânal de șef lucr dr Daniela Diaconescu – materialele expuse se trimit studenților (îmi amintesc că era o carte -suport de curs în publicare, nu știu dacă s-a publicat între timp) și includ din fericire o mulțime de scheme și ilustrații ajutătoare. LP-urile se țin o dată la 2 săptămâni – la LP te familiarizezi cu cititul unei hărți cromozomiale, cu limbajul folosit în identificarea locusurilor de pe cromozomi și cu tehnicile de analiză cromozomială . Examenul de LP a fost oral și a evaluat materia predată, în vreme ce examenul mare a fost scris cu vreo 3 subiecte tip sinteză.

În semestrul 2 lucrurile vor căpăta nuanțe mai clinice și mai palpabile – după ce vei afla câte ceva despre cariotipul uman normal și după ce nu vei scăpa desigur de tipurile de diviziuni celulare și etapele acestor procese (hai cu profaza, telofaza, anafaza…), vei trece la studiul dismorfologiilor (diformităților congenitale) și la bolile genetice (autozomale  și cele cu anomalii pe cromozomii sexuali). Nu în ultimul rând vei studia, mai ales la LP,  calcularea riscului genetic și vei avea de furcă cu metoda arborelui genealogic – prin asta vei calcula practic riscul ca o boală genetică să fie transmisă descendenților – vei avea nevoie de ceva exercițiu și te vei poticni puțin în pătrate, romburi și cercuri, vei antrena nițel de judecată matematică dar dacă abordezi lucrurile temeinic nu ți se va părea prea greu. Examenul de LP pe semestrul 2 a constat întocmai într-un astfel de exercițiu de calculare a riscului genetic (oral), în vreme ce examenul mare a fost scris- sinteză, din materia predată – puțini studenți picați.

2014-08-20 21.09.33

Material bibliografic: dacă s-a publicat: Diaconescu D. Genetică umană Ed. Universităţii „Transilvania” Braşov, 2011 – dacă nu, folosiți doar materialele trimise la curs.

FIZIOLOGIE – disciplină cu care te-ai familiarizat deja în Anul 1 sem 2 și pe care o vei studia pe toată durata Anului 2. În semestrul 1 vei studia cu preponderență fiziologie renală (pe care ți-o mai amintești din liceu? – reabsorbții, secreții, transport activ/pasiv, vai de capul nostru) dar și fiziologia sângelui  – ce structură are și ce face fiecare tip de celulă,  te vei “distra” cu seria globulelor rosii si a celor albe (adică cu etapele de maturizare ale acestor celule pe care va trebui să le înveți și care te vor bântui mai târziu, la Hematologie). Cursul e ținut de șef lucr dr Mihaela Constantinescu o dată pe săptămână. LP-urile au fost ținute de asist univ dr Alexandru Keresztes fie în corpul K, fie în sala de la Spitalul Militar care e la 5 minute de mers pe jos de facultate (vă informează el unde să veniți). La LP te vei familiariza practic cu reperele de pe un buletin de hemoleucogramă standard: hematocrit, hemoglobină, număr de eritrocite, viteză de sedimentare a hematiilor, raportarea procentuală a elementelor sanguine – vei învăța ce semnificație are fiecare și cum se calculează și ce tehnici de laborator se folosesc (inclusiv cele ochiometrice, la microscop pentru număratul hematiilor -că doar s-ar putea să nu ai aparate performante dacă ajungi în Cucuieții din Deal ).  Vei mai învăța câte ceva despre echilibrul acidobazic și parametrii Astrup, metode de determinare a grupelor sanguine și câte ceva despre compoziția urinei. Examenul de LP a fost scris și a  constat în rezolvarea a 2 probleme/cazuri clinice în care s-au pus la dispoziție diverse valori/parametrii/prezentări de compoziție urinară/sanguină iar studenții trebuiau să estimeze ce e fiziologic și ce e patologic și să explice de ce – așadar nu e tocmai floare la ureche. Examenul mare a fost scris, tip grilă, întrebări cu răspuns multiplu și cu spații libere de completat – mai puțin de o pătrime dintre studenți au picat.

În semestrul 2 vei studia fiziologie cardio-vasculară, fiziologie endocrină, fiziologie respiratorie și puțin din fiziologia sistemului nervos. Cursul a fost ținut de conf univ dr Ioana Agache, o dată pe săptămână, câte 2 ore. La curs s-a studiat în amănunt revoluția cardiacă (va trebui să vă puneți la punct bine cu vocabularul: contracție izovolumetrică, ejecție rapidă, volum telesistolic, fracție de ejecție etc- astea toate trebuie să aibă sens pentru voi ca să puteți să înțelegeți ceva mai departe)- deci și activitatea electrică și mecanică a inimii, s-au studiat apoi funcțiile arterelor, venelor și capilarelor, ale sistemului limfatic. Vei înțelege cum se realizează schimburile între vase și țesuturi și cum se reglează circulația sângelui. Apoi vei învăța (sau vei recapitula de la Biochimie și din liceu) hormonii – tipurile și funcția fiecăruia, funcțiile plămânilor și căilor respiratorii (cu toată povestea volumelor și debitelor pulmonare – le vei mai relua oricum și la Pneumoftiziologie) și în sfârșit vei primi câteva repere despre funcționarea sistemului nervos vegetativ (tipuri de receptori, mediatori și efecte). Din punctul meu de vedere e cel mai greu semestru de Fiziologie dintre toate (și ca volum de informație și ca procese descrise) deci e bine să participați la cât mai multe cursuri. La LP vei studia în cea mai mare parte electrocardiograma- expresia activității electrice cardiace – LP-urile au fost coordonate tot de asist univ dr Alexandru Keresztes care va relua și va aprofunda fiziologia cardiacă, insistând apoi pe partea de EKG – e bine să vă repetați LP-urile de la o ședință la alta, pt că lucrurile se leagă și e singura ocazie pe care o aveți să audiați explicații amănunțite, lente, ca la proști despre acest subiect cu care veți avea de furcă și în anii următori – dr Keresztes e răbdător, folosește o mulțime de scheme și analogii deci nu aveți decât de profitat, chiar dacă atunci când vi se va pune EKG-ul în față vă veți simți poate descurajați – ideea e să exersați și să aplicați protocolul care vi se predă (să o luați pas cu pas, fără să vă blocați din prima, copleșiți de cine știe ce artefacte). Se va intra și în partea de patologie EKG, ceea ce vă veți da seama ulterior, în anii mai mari ,  că nu e deloc rău, chiar dacă la momentul respectiv vi se va părea prea mult. Examenul de LP a fost oral și a  constat în interpretarea unui EKG și în tratarea unui subiect teoretic – nu sunt pretenții absurde și există destulă indulgență, dar evaluatorul vrea să vadă că studentul judecă și că aplică un raționament. Examenul mare a fost scris, tip sinteză, cu câte 3-4 subiecte – nu au picat prea mulți studenți.

Material bibliografic: Fiziologie umană-Ioan Haulică- Editura Medicală, dar mai ales Tratat de fiziologie umană- Arthur Guyton- Editura Callisto – dacă nu sunt suficiente materialele trimise de titularii de curs.  Pt LP – semestrul 1 -s-a folosit CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE DE FIZOLOGIE – Carmen Neagoe, Mihai Niculescu- Editura Universității Transilvania Brașov.

fiz

Pt LP- semestrul 2- puteți folosi cărțile de EKG recomandate pentru Anul 4.

Despre IMUNOHISTOCHIMIE și EPIGENETICĂ nu știu să spun nimic, pentru că nu am studiat aceste discipline (au fost introduse mai târziu în planul de învățământ).

In concluzie, în Anul 2 ai mult de buchisit (și de uitat mai apoi), grijă mare la LP-urile de Fiziologie și MVP (la astea chiar trebuie să citești în timpul semestrelor dacă nu vrei senzații tari la final), la Anatomie știți deja că trebuie să rămâneți în priză (mai ales când sistemul nervos o să vă electrocuteze nițel), cursurile de Genetică, Fiziologie și MVP merg amânate fără panică prea mare undeva spre sesiune, dar cursurile de Anatomie și Histologia, precum și LP-urile de Fiziologie și MVP așa cum am spus,  e bine să le desțeleniți serios în timpul semestrului, pentru că ele sunt găurile negre pentru restanțieri la finalul iernii și verii.

Practica la Psihiatrie (III)

Dimineața pe răcoare, curticica spitalului de psihiatrie devine locul în care realitatea familiară se desface strat cu strat, până la stadiul de haos imaculat – fațadele scorojite parcă dintotdeauna, dalele de piatră ciobite într-un alt ev,  pașii îndreptați fără scop, privirile împrăștiate, aceleași chiștoace de țigări aspirate dincolo de filtru iar și iar dau senzația unei ieșiri din timp, a unei eternități circumscrise între pereți, construite din întâmplare și dezordine – curtea spitalului de psihiatrie este spațiul în care sistemul uman de iluzii se prăbușește, in care aroganta civilizatiei se dezintegreaza, dezvăluind transparent intimitatea indiferentă a universului: nu există ordine mai înaltă, scopuri precise și sensuri generale pentru existența noastră.

Doar halatul mă separă dar nu mă protejează de această condensare a dezordinii sedate. Îmi permit luxul studențesc al zăbovirii pe bancă, al admirării acestui spectacol improvizat, fără regizor și actori profesioniști. Doamna E. mă invită să îi pipăi urmele unei fracturi craniene cu înfundare – e locul unde soțul a lovit-o cu un aparat radio în tinerețe – e gropița care adună amintirea unei violențe ce și-a trimis ecourile invizibile în creier, producând o deraiere mentală ireversibilă. Biografia doamnei E. e o cronică a bătăilor de tot soiul: agresată de soț în numeroase rânduri, dată afară din casă, agresată de boschetari și de tot felul de localnici perverși, prin gara Brasov sau prin imprejurimi,  doamna E. a ajuns în cele din urmă la spital dar și în grija unui misterios Gheorghe (care îi aduce papuci, țigări și îi mai arde și câte o palmă, de dragul vremurilor trecute). Logoreea și glumele doamnei E., usurinta cu care trece de la scatoalcele incasate la haladuiala pe strazi si mai apoi la cerceii pe care si i-a pus in urechi sfideaza proporția suferințelor prin care pare să fi trecut, ca un mecanism de apărare, ca și cum gândurile ei nu ar putea stărui  să cuprindă mai mult de cateva secunde acest cartof fierbinte al amintirilor dureroase.

iesire spre curte

Tânărul D. are ochi de copil și părul alb – doamna E. îi spune blegul cu ața în fund, pentru că de pantalonii de pijama îi atârnă zi de zi un fir textil deșirat – se învârte prin curte, ocolind precaut denivelările din beton, de parcă ar evita pericolul unor prăpăstii muntoase, din când în când se apleacă și culege obiecte invizibile, cu două degete, icnind subțire, în culmea unei încântări pe care ceilalți nu o pot împărtăși. Două doamne brodează pe banca din dreapta modele misterioase pe materiale care nu vor decora și nu vor valora niciodată nimic, gașca băieților cercetează mucurile de pe jos, căutând o porție de tutun reciclabil. Cerșetorii de țigări devin și cerșetori de cafea și primesc de la câte un bolnav mai generos și mai norocos, stropi de licoare neagră în pahare de iaurt vechi și șterse, pe care le plescăie de parcă ar savura o Lavazza  într-un local de fițe. O doamnă stă rezemată pe pervazul geamului de la salon și se uită revoltată în curte, cerând, cu ochii adormiți să fie lăsată în pace. Doamna E. comentează despre toți și despre toate – pare să identifice precis năravurile fiecăruia (ăsta mereu vrea o felie de pâine, ăsta e un mutalău nu salută niciodată, aia bea prea multă apă și se dă bine pe lângă gardian etc) și nu ratează ocazia, ilustrându-și  pe deplin hipoprosexia, să glumească și să facă observații doctorilor și asistentelor aflați în trecere. O dor molarii (atâția câți mai are) și visează să își pună dinți noi – până atunci se anesteziază cu fum de țigară.  Chipuri fără expresie,  picioare care abia se târăsc sunt secondate și dublate de vorbăreți vioi. Glasuri subțirele, ascuțite, se amestecă cu basurile dogite de tutun și cu sâsâiala celor rămași fără incisivi, lentoarea depresivilor e ocolită și uneori întreruptă de energia matinală a altor pacienți  care se plimbă dintr-un colț al curții în celălalt pe benzi invizibile … e ca un acvariu în aer liber în care plutesc oameni și probleme.

În acest aer al minților împotmolite ireversibil, al bolilor iremediabile ce își traduc expresia în ochi și în postură  în acest aer al celor care dau senzația că au fost concediați din rândurile umanității, e loc și de optimism. O pacientă se oferă să stea de vorba cu mine, auzind că aș fi interesat de o anumită patologie psihică: schizofrenie? EU am schizofrenie, îți stau la dispoziție dacă vrei să vorbim. Domnișoara A. are o poveste impresionantă despre cum religia ajunge să facă praf mințile vulnerabile – domnișoara nu are nici 30 de ani, mama ei a fost diagnosticată în tinerețe cu patologie psihică, provine dintr-o familie cu istoric de violență între părinți, dar a terminat și școală generală și liceu și facultate. Câteva propoziții amenințătoare rostite de o colegă, cu privire la soarta sufletului ei după moarte au aprins o neliniște de care tânăra nu a mai putut scăpa ani de zile. Frecventând rând pe rând o mulțime de secte, fata nu a putut să se elibereze de un profund sentiment de vinovăție (că păcătuiește și că va fi pedepsită) si  nici de o intensă teamă de iad  – ambele fiind mai degrabă amorsate și intensificate, deci nu domolite, de comunitățile religioase. Sub această presiune, psihicul ei vulnerabil a cedat: doar două simptome psihotice (halucinații vizuale și auditive) dar mai ales o stare de neputință și frică paralizantă au adus-o, în cele din urmă, la spital, unde a fost diagnosticată cu schizofrenie: caz desprins din carte – istoric familial psihiatric preexistent, surse de stres intense, vârstă între 20-40 de ani (vârsta la care se declanșează schizofrenia ca tulburare primară), prezente simptome pozitive și negative. După prima internare, a căutat să își întrerupă tratamentul până a căzut într-o stare de disperare și a avut o tentativă de suicid care a readus-o la secția Psihiatrie. Cu medicația actuală care include și stabilizator de dispoziție, se simte mai bine.  Fata vorbește neobișnuit de lucid despre problemele ei – își conștientizează boala dar și greșelile, își analizează calm evoluția și nu ezită sa împărtășeasca niciun amănunt. E fericită și ușurată că a scăpat de obsesia religioasă, de sectele și cărțile care i-au adâncit culpa și temerile și i-au declanșat până la urmă boala. Nu poartă ranchiună nimănui și nu vrea să se răzbune pe nimeni, admite că îi este greu să se mai întâlnească cu colegii de liceu sau din facultate, persoane pe care le asociază cu acea perioadă dificilă din viața ei. Doar tremorul discret (o formă de diskinezie pe fondul administrării de antipsihotice?) și pijamaua de spital îți sugerează că ai de a face cu un pacient psihiatric. În rest, ochiul neformat nu intuiește mai nimic din ce ar anunța teribilul diagnostic, încă stigmatizant în România. Domnișoara A. pare să imprime o valență optimistă bolii de care suferă, să îi altereze reliefurile monstruoase – nu e ceva întotdeauna invalidant și mutilant pe viață, ci lasă loc speranțelor normalității – A.  și-a găsit un prieten, s-a reapucat de activități domestice, îi place să lucreze cu bătrâni, vrea să se simtă folositoare chiar dacă e în curs de a primi certificat și pensie de handicap. Își acceptă problema și nu se dă bătută, se apleacă și caută să prețuiască ceea ce știe că a rămas uman și constructiv în ea – e un pacient aproape de ideal, din păcate la alții boala se manifestă mai grav și mai pervers.

curte

Domnișoara A. o ajută pe o altă doamnă, sensibilă și speriată de abundența stimulilor din exterior, să iasă în curte și să se așeze,  lângă ceilalți bolnavi. Domnisoara A pare a fi pârghia, deopotrivă fizică și simbolică pentru speranțe, pentru șansa reabilitării, pentru visul că lucrurile pot merge mai bine. Doamna E. mă apucă de mâneca halatului, îmi vorbește iar de Gheorghe și de Dorin, de pelerinajele pe care le-a făcut prin țară (confabulații sau nu…), în timp ce așteaptă răbdător să îi las trei fumuri din țigară. A primit o pungă de cartofi condimentați vărsați pe care îi împarte cu generozitate și hotărâre și celor care o privesc cu suspiciune și celor care deja au palmele desfacute si întinse.

Bucăți de chipsuri îmi cad pe halat, domana E ronțăie aproape de mine, ținându-mă de braț. Domnișoara A. se îneacă puțin de la boia și se înroșește fără să-și piardă umorul. Cartofii, conversația dezlânată, întrebările fără scop, tigara care porneste de la mine si trece prin statiile bucale ale bolnavilor, fara destinatie finala,  ne țes într-o solidaritate inocentă, fragilă, gata să dispară la primul pocnet al arcului de pix, la prima sonerie de telefon, la prima chemare a medicilor sau asistentelor – sunt gesturi și microevenimente care amintesc de ritualul lumii de dincolo de gratii, de ritmurile profesioniștilor obosiți, de curgerea timpului.  Înaintea acestor intervenții, în curtea spitalului de Psihiatrie domnește atmosfera unei autenticități de nezdruncinat, o atmosferă presocială, a legăturilor spontane, gratuite, lipsite de povara contractualitatii. Macar pentru cateva momente  ceața singurătății bolii pare, temporar, ridicata.

 

Practica la Psihiatrie (II)

Depășind momentul în care am starnit interesul pacienților, la ceasuri matinale, nevoit fiind să-mi iau mijloace de precauție, adică să îmi ascund pachetul de țigări și să-mi reduc atenția și insistența privirilor la un minim posibil, am avut ocazia să asist la prima vizită  pe secție, într-un salon de la ultimul etaj -un salon cu 6 paturi, cu o vedere splendidă direct spre parc și strada Mureșenilor pe care nu știu cât de mult o  sesizau si o savurau locatarii (concentrati mai degrabă pe problemele de salon, pe uriașa Biblie care curba una dintre noptiere). Intrarea cadrelor medicale e înfruntată de ochii  țintiți necruțător spre ușă, spre doctor și spre asistentul de pe secție. După familiarul introductiv: cum vă mai simțiți, vin întrebări pe care nu le auzi în alte locuri: vă mai urmărește cineva? A mai vrut cineva să vă facă rău? Se mai pregătește vreun complot? Cam așa analizezi evoluția pacienților cu simptome psihotice, cu idei delirante de persecuție și de referință. Răspuns afirmativ: atât personalul cât și colegii de salon păreau să întreprindă o activitate de urmărire atentă. Personajul nedormit și aparent inofensiv, epuizat își agresase soția convins fiind că aceasta îl înșeală cu vecinul de palier – deși soția decisese să nu depună plângere la poliție, pentru că ținea prea mult la el și înțelegea că acesta suferă de o boală, pacientul era convins, că la rândul lui făcuse o favoare soției , atunci când refuzase să se adreseze autorităților (în fond, și el se simțise agresat și se alesese cu mâna învinețită de legitima apărare a soției ). Rezultatele  se obțin greu, tratamentul e de durată, medicii au răbdare cu pacienții care nu sunt dispuși să ducă la bun sfârșit examenul psihologic (fie pentru că sunt prea obosiți, fie pentru că răspund cu nu știu la majoritatea întrebărilor).

2 camera

În cabinetul asistentelor fișele de observație alcătuiesc adevărate cărămizi din hârtie. În dosarele cartonate, fiecare fișă pare a fi un fel de ceaslov consistent și  include, pe lângă buletinele de analiză, tot felul de scrisori medicale, adeverințe, rezultatele examenelor psihologice, uneori procese verbale ale poliției (căci unii pacienți sunt aduși la spital de autorități, adesea încătușați) sau alte documente medico-legale. Pe lângă anamneză, istoric și examenul clinic – rubrici familiare în foile de observație generale, pe secția de Psihiatrie se atașează foi care cuprind rubricatură specială pentru examenul psihiatric: de la ținută, contactul cu bolnavul, la dispoziție, gândire, percpeție, memorie totul se evaluează etc. Interesant este faptul că observațiile clinicienilor, mai ales când e vorba de elemente psihotice  sunt întotdeauna susținute cu citate/amenințări din povestile pacienților (am primit informații de la reptilienii de jos, erau camere peste tot dar nu mă faceți voi pe mine, eu sunt reîncarnarea lui Adam etc) și asta îți dă uneori impresia că citești o rubrică de fapt divers dintr-un ziar din ăla obscur care investighează legende urbane sau care are de-a face cu tot felul de bizarerii. Același sistem al citării se folosește și în urmărirea evoluției pacienților – când apreciezi că starea pacientului e staționară completezi cu delirul pe care ți l-a servit (mă urmăresc, vor să-mi facă de petrecanie etc).

3 foaie2

– ideatie deliranta: “prin calculator am reusit sa dau timpul inapoi, dar numai pana in 1350 pentru ca sistemele informatice nu m-au lasat sa ma duc mai mult inapoi”.

Listele cu medicamente, mai ales la pacienții mai vârstnici sunt comparabile cu cele de la Interne – ba chiar unii dintre pacienți sunt transferați de pe secția de Interne unde au avut nevoie de dozaje pentru afecțiunile conexe -m-am trezit copiind tratamentul pe 2 zile la un pacient care avea aproape 20 de medicamente administrate zilnic, din care doar 3 țineau mai degrabă de Psihiatrie- în rest, multe pentru insuficiență cardiacă, HTA, ulcere varicoase etc etc – evident, aglomerarea scriiturii pe foile din dotarea standard a însemnat suplimentarea fondului de celuloză -lucru nu tocmai ușor –  dă-i și desfă, decapsează  ditai ceaslovul care fusese securizat cu vreo 6-7 capse ca să poți introduce o mână de coli imaculate, gata să fie umplute cu scris urât de doctor. De procedura asta se ocupă asistentul (el rezolvă tot și știe tot) – în timp ce vorbește la telefon – legăturile firave nu cedează cu una cu două iar capsatoarele de abia pot cuprinde cu maxilarele metalice teancul de foi – se lasă cu exclamări pline de năduf, pitorești și neobișnuite: ‘tu-i cocorii lu tata, ‘tu-i cucurigu mă-sii! Între timp, pe coridor escaladează un posibil scandal – un pacient proaspăt transferat nu e lăsat să intre în salon de alt colocatar: ce caută ăsta aici? Aici nu intră nimeni! Un pic de panică rezolvată cu fermitate de asistentul care, inițial fusese pus la punct și el de pacient, mai ales că intervenția cadrului medical  confirmase teoria conspirației (știam eu că dumneata ești în spatele poveștii ăsteia, l-ai adus pe ăsta să mă urmărească, dar m-am prins, că io nu sunt prost!).

La Psihiatrie, discuția cu pacientul capătă o greutate copleșitoare – desigur există un protocol standardizat: pe lângă clasicele – motivul internării, antecedente personale, antecedente heredocolaterale , condiții  socio-profesionale,  se pune problema istoricului personal (copilărie, adolescență, studii, stagiu militar, relații familiale și sociale, activitate profesională), a istoricului psihiatric și a examenului psihic (care are tot caracter dialogal). La un moment dat ajungi să duci o conversație familiară , cercetând povestea de viață (deci nu doar povestea de boală ca pe alte secții) – te simți puțin ca în studioul emisiunilor lacrimogene, gen Iartă-mă, Surprize-Surprize, lipsesc doar viorile bocitoare din fundal și zâmbetul plin de compasiune al Andreei Marin (mă rog, pe ăsta îl mai poți exersa). Doar că pe tine nu te interesează să storci lacrimi și să accelerezi ritmuri cardiace pensionaresti in fata vreunui teveu, cât să identifici elemente posibile care să-ți sugereze patologii – e o sarcină oarecum ingrată -pătrunzi pe deplin în intimitatea omului, în calitate de profesionist și nu de prieten ca să cântărești și să sesizezi derapaje – pentru unii e o usuratate sa afle ca ce au trait e patologic pentru altii e dezumanizant sa realizeze ca o parte a biografiei lor se confunda de fapt cu o boala si unii efectiv nu accepta ideea asta. Scopul  tau e însă nobil, nu? Ajutorul, ameliorarea, vindecarea…

Conduc stângaci prima anamneză cu un pacient tânăr diagnosticat cu schizofrenie – nimic din ce sugerează foaia de internare (pacient adus încătușat de poliție, la pielea goală, agitație psihomotorie, incoerență și ritm ideativ crescut, cu comportament bizar de două zile – aruncat obiecte prin casă, atac asupra surorii) nu poate fi decelat din dialogul cu el. Pare să fi dezvoltat un soi de amnezie lacunară – pare să fi uitat cam tot ce s-a întâmplat din momentul în care era încă acasă și până a ajuns la spital. Nu îi e clar de ce se află acolo – relația cu soră-sa a fost minunată, s-a înțeles de vis cu părinții,  un pic de suspiciune exagerată și un potential delir de persecuție  – singurele elemente care te-ar duce tangențial cu gândul la o afecțiune psihică – în rest, nicio preocupare religioasă, niciun istoric de violență. rezultate școlare bune (inclusiv facultate), selectivitate de bun simț (nu mi-am găsit de lucru raportat la calificarea mea, dar mi-ar plăcea să lucrez). De la ultimul etaj, ajung direct la parter, la un caz de demență – în ce an suntem? 1971. Ce anotimp e afară? primăvară. După rectificare cu calendarul și cu exemplificatul temperaturii, peste trei minute: în ce an suntem? 1971. În tot acest timp, un alt pacient mormăie .

În altă zi am dat de un așa zis caz școală de tulburare afectivă bipolară în episod maniacal – o pacientă care vorbește 3 limbi străine, aranjată (pălărie de soare, 4-5 brățări și 3-4 inele), gesturi largi, logoree, îmi cântă We are the champions și e convinsă că o să iau nota 10. Are deja exercițiul și rutina examinării, are peste 100 de internări, cumva rolurile se inversează și ea structurează interviul cu o puzderie de detalii – își amintește numele complet al profesorilor de la care a luat meditații în școala generală, cu tot cu adresă și număr de telefon (insistă să le scriu pe toate, să nu cumva să îmi fac o imagine trunchiată asupra cazului), dă detalii despre aspectul domiciliilor, despre reacțiile rudelor dar e foarte sensibilă la capitolul despărțiri și morți (plânge instantaneu și își pierde vocea) – discuția durează mai bine de o oră și jumătate și se încheie glorios cu triumful maniei asupra debutantului învățăcel – pacienta îmi ia frumușel foaia din mână și îmi notează vreo 2-3 numere de telefon ale taximetristului care i-a furat mobilul, cu tot cu numărul mașinii și alte date prețioase – uitându-mă în dreptul rubricilor scrise de mână pentru examenul psihic aveam așa – la imaginație- Rey Taxi, la memorie – Samsung Galaxy Dual Sim, la gândire – două numere de telefon… un sentiment de vagă nepotrivire m-a lovit, nu-i așa? Dar m-am ales cu promisiunea unor meditații moca la franceză și cu promisiunea unui team-work pentru ca eu să ajung să studiez în străinătate (încheierea a fost iarăși muzicală – The Great Pretender cantat cu mainile sus de data asta – nu stiu de unde pasiunea pentru Queen si Freddie Mercury ).

Sunt situații în care cu greu poți aprecia dacă e vorba de simptome psihotice sau descrieri plauzibile ale realității – mai ales când oameni în poziții cu un oarecare grad de responsabilitate (gen activiști de sindicat) vin cu teorii cu interlopi și amenințări care par destul de plauzibile pentru România postdouămiistă. Când specialistii se confruntă cu cazuri mai dificile se întrunește o comisie pe spital, cu toți medicii și toți rezidenții care încearcă să ajungă la un diagnostic și la o decizie terapeutică / medico-legală – asta când nu sunt întrerupți de pacienți care vor să pătrundă în sala raportului de gardă să-și umple cănile cu apă, de gândești că chiuveta din încăperea multifuncțională e un fel de izvorul minunilor.

1 scari

La etaj, în secția de femei ajungi printr-un labirint de coridoare și urci niște scări sinistre care au priveliște directă spre inima pădurii  – e ceva ce nu prea vrei să îți imaginezi noaptea sau pe timpul unei furtuni. Saloanele par mici și paturile sunt apropiate unul de celălalt (aproape ca într-o cameră de hotel înghesuită) – ca un fel de salon de campanie, de adăpost pentru sinistrați. Aici o pacientă cu tulburare delirantă e convinsă că medicii au fost prea duri când au internat-o 30 de zile pentru expertiză psihiatrică, doar pentru că a refuzat să se prezinte la o audiere la poliție, în cazul unei datorii pe care o avea de plătit. Tocmai pentru că nu se consideră bolnavă și pentru că a trecut prin evaluarea unei comisii, trebuie să par cât mai credibil – să mă recomand drept doctor interesat de situația ei (deci nu de boală sau de caz, ce să amintesc că sunt student – asta echivala probabil cu a-i spune ca sunt un spectator incapabil venit la un freak show).

În curtea din interiorul spitalului peisajul e descurajant – priviri pierdute, ostile, sedate, plimbăreți pentru care promenada pare a fi o povară, nicidecum o posibilitate de recreere, ca și când ar fi un tic, un comportament surogat pentru a neutraliza o plictiseală adâncă sau o tensiune interioară insuportabilă. Aici ai impresia că totul se destramă cumva imprevizibil – mișcări, coordonări, amintiri, stări de fapt, că ești înconjurat de o realitate fragilă, adunată stransa cu forta (in)eficient medicamentos, gata să se împrăștie oricând și oriunde. Și totuși, nu te ridici de pe bancă să pleci.

Minighidul practicii de vară

Asa cum aminteam in minighidul studentului de Anul 1, despre practica de vară  e bine să știi că:

– e obligatorie (valoreaza 2 credite) – 160 de ore (cam 4 saptamani) intr-un spital privat sau de stat (fie el judetean, orasenesc), obligatoriu sectie cu paturi(deci nu se poate face, oficial, practica la cabinete medicale individuale, policlinici sau in sectii de Radiologie, Medicina Legala, Laborator – care nu au paturi) si poate fi efectuata imediat dupa incheierea sesiunii de vara pana in septembrie (intervalul in care se efectueaza practica ramane la alegerea studentului in aceasta perioada)

– practica se face pe baza opțiunii exprimate înainte de încheierea sesiunii de vară – fiecare student completeaza intr-un tabel pe care îl primește de la reprezentantul de an/ de grupă optiunea sa  (pe propria lui responsabilitate-  se presupune ca studentul s-a interesat, a vorbit cu medici in spital care stiu de venirea lui) – se completeaza:- NUMELE SPITALULUI, SECTIA, ORASUL

– studentii care nu au reusit sa gaseasca un medic coordonator, vor trece in tabel: repartizare prin facultate – asta inseamna ca facultatea il va distribui pe studentul respectiv la o sectie/ un medic, dupa posibilitati (nimeni nu ramane insa lasat la o parte)

– in perioada sesiunii, reprezentantul de an va ridica ADEVERINTELE DE PRACTICA intocmite de secretariat, pe baza optiunii exprimate de fiecare student – reprezentantul de an va imparti fiecarui student, pe baza de semnatura, adeverinta sa de practica (daca unii studenti sunt de negasit sau nu isi ridica adeverinta de la reprezentantul de an, reprezentantul de an va putea lasa adeverintele ramase la secretariat).

– adeverintele de practica reprezinta dovada parcurgerii stagiului de practica si trebuie completate obligatoriu la finalul stagiului – pe adeverinta trebuie sa apara: numele studentului, perioada desfasurarii practicii de vara, nota obtinuta la practica,  parafa+ semnatura sefului de sectie, parafa+semnatura+nume coordonator de practica + stampila rotunda a spitalului

– adeverintele de practica trebuie completate si returnate secretariatului – cei care locuiesc in Brasov trebuie sa le aduca pana la 1 septembrie, cei care nu locuiesc in Brasov le pot aduce pana la mijlocul lunii septembrie

Dacă te-ai dumirit cum stă treaba cu partea formală, desigur că rămâne de lămurit conținutul problemei:

1) UNDE să faci practica? Mai ales la finalul anilor mici, întrebarea e cu atât mai dezarmantă cu cât nu prea ai avut acces în spital și nu știi ce se întâmplă pe secții. Din fericire, e bine să ai în vedere că nu există un loc ideal, ceea ce ai putea numi cel mai potrivit loc pentru a face practică într-un anumit an. Decizia e una relativă:  depinde de înclinațiile, toleranța și curiozitatea fiecăruia dar și de posibilitățile, confortul și viziunea pragmatică a fiecăruia. Sunt studenți care știu exact ce specialitate își doresc încă din Anul 1 (deși aceștia sunt puțini) și preferă să meargă în practică doar pe o anumită secție în fiecare an – avantajul e că își fac cunoștințe acolo, se obișnuiesc cu rutina și personalul secției și, în timp, acumulând experiență și încredere pot exersa practic și aprofunda domeniul care îi interesează. Sunt studenți care vor să se familiarizeze cu mai multe specialități și aleg să facă practică pe secții diferite, în fiecare an.

Câteva recomandări generale, pentru anii mici, din experiența mea și din ce am mai auzit de la alții:

– dacă nu ești din Brașov, poți să ai în vedere practică în orașul de domiciliu (dacă există spital în localitatea din care vii) – și acolo se fac manevre pe care le poți învăța, acolo nu sunt mulți studenți (deci nu aglomerezi secția) și ești și aproape de casă (deci nu faci foamea și nu mori de cald prin cămin) – nu e necesar, mai ales în primii ani, să ai parte o cazuistică complicată, de profesori universitari pe secție (nu ești totuși la rezidențiat), e suficient să poți sta lângă medici și asistente cu pacientură de rutină (acuma, desigur, dacă ai ambiții să vezi coronarografii în Zăbălenii de Deal sau laparoscopii în Băicoi s-ar putea să fie o problemă)

– cel mai bine e să faci practică împreună cu cineva, măcar un alt student cunoscut/ grup de prieteni  de la facultate – poți omorâ mai ușor timpii morți, te simți mai puțin stingher – în anii mai mici puteți exersa manevre unii pe alții  (injecții, măsuratul tensiunii etc), în anii mai mari puteți discuta despre cazuri, puteți să vă ajutați la examenul clinic, puteți să împărțiți responsabilități, te poți întinde la bere după practică etc

– ia în calcul posibilitatea unui plasament practic  Erasmus  Plus

– dacă ești din Brașov poți alege spitalele private sau de stat – din punctul meu de vedere nu ar fi rău să alegi o secție unde ai putea valorifica, chiar și la un nivel minim cunoștințele din timpul ultimului semestru parcurs (cele mai proaspete):

– la finalul Anului 1 recomand secții chirurgicale – Chirurgie Generală, Chirurgie Vasculară, Ortopedie-Traumatologie – sunt locuri unde, dacă găsești bunăvoință, poți participa la operații unde, alături de coordonator poti să recapitulezi pe viu raporturile și stratificările anatomice studiate în timpul anului. Dacă îți plac copiii poți merge pe Pediatrie – vezi manevre de bază și simți că poți aduce o contribuție, măcar înveselindu-i pe cei mici.

– la finalul Anului 2 (după ce ai făcut Microbiologie, Anatomie, Fiziologie , Histologie) recomand secții chirurgicale tip: ORL, Oftalmologie, Chirurgie OMF (mai ales că ai învățat Anatomie- cap, gât, organe de simț) sau chiar Neurochirurgie (noțiunile descriptive despre sistemul nervos nu vor fi niciodată mai proaspete) sau secția de Interne-Cardiologie (mai ales că la Fiziologie veți studia aparatul cardio-vascular, veți învăța EKG-ul și veți intra și în partea de patologie). Desigur, dacă ai noroc și te interesează, ar fi ideal să poți merge la Laboratorul Clinic sau la Anatomie Patologică (mai ales că ai făcut Histologie și Microbiologie 2 semestre – oficial nu ai cum să optezi pentru compartimentul ăsta, pentru că nu are paturi – dar ai putea negocia cu medicul coordonator să îți pună parafa secției cu paturi, chiar dacă tu te duci pe altă secție) – să vezi cum se fac lamele și tot felul de aspecte, proceduri și demonstrații pe care mai degrabă le-ai tocit decât le-ai văzut în timpul semestrului

– la finalul Anului 3 (dupa ce ai parcurs Semiologie Chirurgicală, Semiologie Medicală, Fiziopatologie, Imunologie) încep să te tenteze mai multe specialități, dat fiind faptul că ai apucat să te familiarizezi cu jargonul medical general și cu patologia – deja din Anul 3 încep să se cristalizeze opțiunile fie pentru specialitățile chirurgicale, fie pentru cele medicale. Dacă ți-a plăcut Semiologia Chirurgicală desigur poți să alegi orice chirurgie: Chirurgie Generală, Chirurgie Plastică (deși pentru ea mai bine aștepți să termini Anul 4), Chirurgie Vasculară, Chirurgie OMF sau poți alege specialități medicale – pe mulți îi tentează Cardiologia (dat fiind faptul că o mare parte a Fiziopatologiei și a Semiologiei se centreaza pe asta), merg la fel de bine Internele, Gastroenterologia, Diabet-Boli de nutriție

– la finalul Anului 4, nu e exclus ca  mulți studenti să capete o afinitate pregnantă pentru Cardiologie – dat fiind faptul că e cel mai greu și mai solicitant examen al anului, că volumul de materie e mare și că investigațiile paraclinice necesită exercițiu – deci vor fi destui studenți tentați să recapituleze și să aprofundeze vara ce au învățat în semestrul I. Mai sunt și câțiva “rataciti” care vor dori mai multa Urologie, Chirurgie și Ortopedie decât au făcut în timpul semestrului. N-ar fi rău ca încă din vara dintre Anul 4 și Anul 5 să te gândești deja la o posibilă temă pentru lucrarea de licență și un coordonator și să alegi locul de desfășurare a practicii de vară și în funcție de acest criteriu, mai ales dacă vrei să îți faci lucrarea în cadrul unei specialități pe care nu ai studiat-o încă (gen Neurologie, Boli Infecțioase, Pediatrie, Endocrionologie etc) – dacă adopți strategia asta, te familiarizezi deja cu coordonatorul, cu secția, cu pacienții – asta înseamnă că va trebui probabil să citești în avans niște lucruri, că nu vei mai putea pur și simplu să te bazezi doar pe ce ai studiat în timpul semestrului, dar  e și un fel de test util pentru a vedea dacă realmente îți place domeniul respectiv, dacă te descurci cu pacienții de pe secția respectivă etc.

2) CÂND să faci practica? Dat fiind faptul că adeverințele de practică se primesc undeva în timpul/la finalul sesiunii de vară iar termenul limită de predare a adeverinței de practică este mijlocul lui septembrie (în special pentru cei care nu sunt din Brașov), ai la dispoziție aproape 2 luni în care să participi la activitățile de spital. Nu există nici la această întrebare un răspuns ideal. Unii preferă să se apuce de practică imediat la finalul sesiunii (sau după opționala beută și petrecere de după ultimul examen), când încă sunt în plin elan didactic, alții preferă să își ia măcar o săptămână -două de respiro, să evadeze la mare/la munte/ în străinătate, ,  cei care pleacă în plasament practic în străinătate combină spiritul vacanței cu atmosfera academică.

– atenție la :

a) intervalul de timp în care medicul coordonator pleacă în concediu (e bine să cunoști din timp acest interval și să ajungi la un acord cu coordonatorul în privința perioadei cele mai recomandate în care poți merge la spital)

b) restante- daca ai ramas cu una sau mai multe restante, e clar ca e bine să îți asiguri suficient timp de învățat pentru ele – asta nu înseamnă că trebuie să renunți cu totul la practica de vară, doar că e bine să o parcurgi cât mai repede, preferabil imediat după ce s-a încheiat sesiunea, pentru a mai avea măcar o săptămână de relaxare la dispoziție înainte de a traversa infernul exasperant al pregătirii reexaminărilor din toamnă.

2) CÂT TIMP să faci practică? Teoretic, adeverința spune că trebuie să faci practică circa 160 de ore, asta înseamnă cam o lună – 8 ore pe zi. Desigur, nimeni de la facultate nu va căuta să verifice și să te ponteze. Sunt studenți care au restanțe/sunt prea comozi și se înțeleg cu coordonatorul să primească direct semnătura, ștampila și nota pe hârtie, fără să fi mers măcar o zi în practică. La extrema cealaltă, sunt studenți care merg toată vara la spital, depășind cu mult cele 160 de ore prescrise. Majoritatea stă însă undeva la mijloc: în general două săptămâni sunt OK.

4) CE AI NEVOIE pentru practică?

– În primul rând adeverința și scrisoarea din partea facultății (pe care unele secții o cer încă din prima zi) – scrisoarea e cerută destul de rar și nu trebuie să o returnezi la final, adeverința (adică formularul mai mic) este cea mai importantă – ea este dovada participării tale la activitățile din spital și cea care îți aduce cele 2 credite la finalul verii (deci e bine să nu o pierzi) – dacă ai pierdut-o sau ai spălat-o cu tot cu pantalonii pe care i-ai pătat de bere și vin când te-ai făcut pulbere în oraș la vreo terasă, nu intra în panică – te duci la secretariat cu săru-mâna, mă scuzați, sunt un tont și rogi frumos să ți se dea, pe loc, altă adeverință de practică.

scrisoare catre spitaladeverinta

– în funcție de secția pe care ajungi și în funcție de cât de vigilente și riguroase sunt asistentele șefe s-ar putea să ți se ceară niște analize medicale – cel mai adesea un exudat faringian pe care trebuie să-l predai asistentelor încă din primele zile ca să se convingă că nu cumva să aduci cine știe ce populații microbiene pe secție (deși, evident că infecțiile nosocomiale sunt oricum o problemă, cu sau fără participarea studenților).

– pe anumite secții – ex: UPU sau Psihiatrie se pot solicita cereri aprobate de șeful de secție/directorul medical al spitalului, pe lângă adeverința de practică

– invariabil, în orice spital ai ajunge vei avea nevoie de: HALAT – mânecă scurtă sau lungă, nu prea contează, halat de spital alb să fie. În funcție de secția pe care ajungi s-ar putea să ți se pretindă: papuci de spital (cel mai frecvent), costum de spital (pantaloni și tricou), mască și bonetă – în special pe secțiile chirurgicale (dacă nu ai acasă și ai uitat să cumperi de la farmacie, s-or îndura de tine asistentele de la blocul operator)

– începând cu Anul 3 în mod special e bine să ai la tine: stetoscop și tensiometru (mai ales dacă stai pe secțiile cu specialități medicale – Interne, Cardiologie, Neurologie, Gastroenterologie etc) – astea nu dau însă bine pe secțiile chirurgicale (și s-ar putea să fi luat la mișto dacă te vede lumea cu stetoscopul pe Chirurgie Generală), un carnețel și un pix (pentru anamneze și pentru monitorizarea evoluției pacienților), eventual o cărticică de buzunar cu valorile normale/patologice ale diverșilor parametri – e foarte de ajutor să ai la tine un smartphone cu acces la internet – asta te ajută să lămurești rapid eventualele neclarități și nesiguranțe.

3) CE FACI în practică?

– în anii preclinici (Anul 1 și Anul 2) o să te simți cam stingher și cam în plus pe secție – e normal – medicii și asistentele vorbesc într-un limbaj pe care nu prea reușești să îl pătrunzi, cutiile de medicamente pe care le găsești în saloane nu îți spun nimic (eventual mai citești un prospect, te mai uiți pe internet), nu prea ai habar ce poți face cu pacientul, ce să-l întrebi, ce concluzii să tragi – n-are sens să te panichezi și nici să te îngrijorezi prea tare. Ca să nu te plictisești și ca să nu te descurajezi, în anii preclinici, e bine să stai mai mult pe lângă asistente și să  asiști la manevrele de bază (recoltări de sânge, administrare de medicație parenterală, schimbări de pansament), eventual să participi la rândul tău la astfel de manevre (dat fiind faptul că multe dintre ele se fac dimineața la prima oră, s-ar putea să fie nevoie să te prezinți ceva mai devreme la spital, înainte de ora 8) – dacă nu ești invitat să o faci, poți cere voie frumos (poți să și exersezi acasă, îți iei de la farmacie seringi și ser fiziologic și te apuci să ciuruiești rudele și prietenii).  Dacă ajungi pe secții chirurgicale și coordonatorul te bagă în sala de operație poți să afli mai multe legate de protocolul operator în general, de sterilizarea pre/postoperatorie, de instrumentar și de aparatele pe care le vei vedea în sală -sunt lucruri accesibile.

– începând cu Anul 3, vei ajunge să înțelegi ce se discută pe secție, vei ajunge să pricepi rostul medicației din pliculețele de pe noptiera pacientului, deci vei putea trece la faza interacțiunii cu pacientul, vei putea da o mână de ajutor pe secție – fie că ți se cere sau nu, poți face anamneza și examenul clinic al pacienților, poți să îi monitorizzezi apoi în fiecare zi (lucru care la stagiu nu prea se întâmplă, mai ales când ai doar 1-2 stagii pe săptămână și pacienții vin și pleacă în acest interval de timp), poți să te uiți pe investigațiile paraclinice  – asta înseamnă să ceri foaia de observație de la asistente (grijă mare pe unde o duci și ce faci cu ea – dacă o rătăcești sau nu anunți că ai luat-o, ai tras biletul câștigător în a le scoate din minți pe asistente și a declara, involuntar, război secției) – poți chiar, dacă doctorul/asistentele îți permit să completezi chiar tu foaia de observație. Mai poți merge la explorările paraclinice cu pacientul (fie că vorbim de endoscopii, EKG, imagistică) și poți asista sau chiar poți ajuta medicul să completeze rezultatul investigației – accesul activ la toate aceste activități depinde pe de o parte de personalul de pe secție (cu cât e mai redus și mai încărcat cu treabă cu atât va fi mai dispus să îți lase și ție ceva de făcut) dar și de tine (câtă inițiativă și curiozitate manifești).

– e foarte recomandat  să mergi prin gărzi – dincolo de faptul că vei experimenta atmosfera de noapte în spital, vei avea ocazia să vezi o cazuistică destul de variată și mai ales să asiști la “prelucrarea” pacientului “crud” , din momentul în care se prezintă la spital și până la efectuarea investigațiilor/operațiilor/tratamentelor.  E de asemenea o bună ocazie să mai socializezi cu rezidenții, să mai afli de una de alta despre spital.