Minighid al studentului de Anul 5 (I)

Anul 5 este anul în care s-ar putea să depășești limitele conceptibile ale celor din jur, în privința duratei studiilor universitare  și, drept urmare, să-i cam bagi în ceață (a, ești Anul 5? Aaa, avansat! Păi ăsta e ultimul? Nu? Doamne, da cât faceți?). Este anul în care apropierea finalului facultății va deveni tot mai palpabilă (vei începe să calculezi examenele nasoale rămase până la absolvire, deci nu doar până la încheierea anului universitar – aha, deci Neuro, Obstetrică, Dermato…). E anul în care s-ar putea să devii mai preocupat de lucrarea de licență (da totuși, mai e timp, după cum îți vor aminti și posibilii coordonatori la care vei apela, în încercarea de a pune la punct măcar o temă și un plan de acțiune). E anul în care sesiunile s-ar putea să pară mai chinuitoare, nu doar din cauza examenelor nasoale, ci pentru că în calendar a început deja numărătoarea inversă, știi că te afli în treimea finală, a ultimilor  4, după ce ai dus în spate 8.  E anul în care discuțiile și îngrijorările celor din Anul 6 (vis-a-vis de rezidențiat, de posturi, ecn-isme din astea) vor deveni mai intereseante și mai relevante (fără să mai para așa de abstracte și fără să mai fie date la o parte cu proiecții de genul: până terminăm noi, hă, hă, hă). Semestrul 1 este, așa cum am mai amintit un cocktail aparte de specialități medicale și chirurgicale, la finalul căruia cel mai probabil ți se va mai clarifica puțin ce specialități NU vei vrea să faci… De remarcat este ca buturugile mici, verigile aparent marunte si slabute ale semestrului au fost cele unde activitatea de curs și stagiu  a bătut numărul de credite

BMF – Chirurgie Oro Maxilo Facială și Stomatologie – specialitate chirurgicală care are de a face cu toată anatomia Anului 2 din semestrul 1 pe care o împarte cu ORL-ul și Oftalmologia. Specialitatea în sine e grea (fă-ți o idee, trebuie să fii absolvent și de Medicină și de Stomatologie, deci 12 ani din viață împușcați fără să vrei) dar disciplina și examenul din Anul 5 nu pun mari probleme. Vei studia câte ceva despre caria dentară (de la etiologie și până la tratament), despre sialolitiaza (adică pietricelele din glandele salivare), despre gingivite (multe ale naibii), despre traumatismele feței (și riscurile meseriei – acela de a rămâne fără police când rezolvi o luxație de articulație temporomandibulară), despre procese infecțioase perimaxilare, abcese și flegmoane în cele mai ascunse buzunare ale mucoaselor (și da, nu mai are sens să te consolezi când simți că se umflă ceva în gură, că dai cu antibiotic și trece… tot la bisturiu trebuie să ajungi, recomandarea medicului), câte ceva despre tumori. Cursul a fost ținut o dată la două săptămâni de șef lucr dr Andrada Nicolau, n-a depășit o oră și jumătate, materialele de studiu s-au pus la dispoziție din timp. LP-ul a fost coordonat tot de șef lucr dr Andrada Nicolau, săptămâna în Corpul K la parter (în capătul coridorului, ultima ușă pe dreapta – Laborator BMF și Stomatologie). La LP am învățat să identificăm corect dinții (te vei lămuri și tu, dacă nu ți-a fost clar la Anatomie, ce înseamnă 4.8, 3.2, 1.3, eventual să-i poți atrage atenția stomatologului dacă din greșeală se oprește cu freza în alt dinte), câte ceva despre anestezia în BMF, despre câteva proceduri chirurgicale, despre câteva dintre instrumentele de bază folosite. Am avut ocazia să probăm niște freze pe dinți extrași (și e neobișnuit de plăcut să faci pe sculptorul de smalț și dentină, e altceva când tu ești cel care sapă și nu ești materialul din scaun pe care se sapă) și să vedem o mulțime de filmulete cu proceduri explicate (și să ne imaginăm durerile asociate… să nu crezi că nu o să strâmbi din nas măcar o dată, chiar dacă ești în Anul 5 și crezi că ești călit și ai văzut destule). Examenul a fost grilă, în jur de 20 de întrebări (se insistă pe temporizarea extracției dentare în diferite situații, pe identificarea corectă a dinților, pe gingivite), studenții au exersat înainte de examen modele de grile. Note mari și niciun student picat.

ORL – Otorinolaringologie – specialitate care are de a face cu 3 organe fără de care viața ar fi grea sau n-ar mai fi deloc. Dacă nu ați învățat prea bine Anatomia nasului, faringelui, laringelui și urechii, o să aveți ocazia să o reluați cu vârf și îndesat, atât la curs, cât și la stagiu, același lucru e valabil și pentru fiziologie. Dar odată înțelese și fixate toate acestea, patologia se așază la locul ei mult mai logic și mai natural.  Cursul a fost ținut de șef lucr dr Dorin Codarcea, o dată la 2 săptămâni (evident, mult prea puțin față de cât ar fi de povestit din materie) – în Corpul J dar și la Spitalul Mârzescu (din moment ce era programat vineri, îți dai seama că nu foarte mulți se ma sinchiseau să ajungă – dar dr Codarcea chiar apreciaza cand lumea vine la curs). Stagiile s-au ținut săptămânal la Spitalul Mârzescu, etajul 1- secția ORL,  intrarea se face preferabil prin spate (deci nu prin intrarea de la str Avram Iancu), vestiarul e în podul clădirii, cheia de la vestiar e în Oficiul Asistentelor de la etajul 1 (obligatoriu ultimul student care părăsește vestiarul duce cheia înapoi). Unele grupe au fost coordonate de șef lucr dr Dorin Codarcea, altele de asist univ dr Mădălina Buzescu (grupele e recomandat să o aștepte pe dr Buzescu în ultimul cabinet de pe stânga, din partea stângă a coridorului secției). Pentru stagiu trebuie echipament complet (papuci, pantaloni, tricou) și e necesar, de asemenea, ca studenții să facă un EXUDAT FARINGIAN la începutul semestrului (dacă nu au deja unul făcut în ultimele 6 luni, situație în care pot prezenta acele rezultate la spital) al cărui rezultat să îl predea asistentei șefe sau coordonatorului de stagiu. La stagiu veți învăța să poziționați oglinda ORL (uneori mai greu cu sincronizarea lumină-oglindă), să faceți rinoscopii cu speculul, examen bucofaringian, laringoscopie indirectă, rinoscopie posterioară, examinarea urechii cu otoscopul și o să vedeți pacienți cu tot felul de patologii. Curge sânge, curg puroaie (vezi puncție sinusală, vezi abces amigdalian, vezi epistaxis, tamponamente), unele chestii mai și put dar e un stagiu la care chiar aveți ce vedea, n-are sens să vă feriți. Dr Codarcea e vorbăreț și are multe să vă spună (din domeniul medical și extra medical), prea puțin probabil să apuce să termine de predat materia în timpul scurt alocat dar este unul dintre puținele cursuri pe care le-am avut la care poveștile oferite de titular în timpul cursului, povești cu caracter extracurricular desigur n-au plictisit în doze prea mari iar unele dintre ele s-au dovedit de-a dreptul memorabile (multe sunt legate de dificultățile de abordare a cazurilor urgente în spitalul care stă să se prăbușească, deși este o bijuterie arhitecturală, fără îndoială). S-a susținut o verificare în timpul semestrului (undeva în luna decembrie) și s-a susținut examen de stagiu  – la grupele coordonate de dr Buzescu studenții au tras bilete cu subiecte de prezentat ( ex: cauze de epistaxis, conduita în epistaxis, explorarea funcțiilor nasului, explorarea funcțională a laringelui etc) sau cu proceduri de efectuat (laringoscopie indirectă, rinoscopie anterioară/posterioară, inspecția în ORL) – cei cărora nu au vrut să efectueze procedurile pe colegi li s-a scăzut un punct și au avut de prezentat teoretic ce ar trebui să vadă în desfășurarea procedurii respective. Examenul mare a fost SCRIS – GRILĂ + SINTEZĂ – întrebări cu un singur răspuns corect (inclusiv parte de anatomie și fiziologie- cam 20% din întrebări sunt de fapt de anatomie și fiziologie: suprafața sinusului maxilar, dezvoltarea sinusurilor pe vârste etc) și 5 ÎNTREBĂRI CU RĂSPUNS SCURT DE TIP SINTEZĂ – exemplu: raporturile pereților căsuței timpanului, complicațiile otomastoiditei, structuri anatomice implicate în echilibru, intervalul de vârstă de instalare a otosclerozei etc.

109

OFTALMOLOGIE – a treia disciplină care a avut de a face cu… mansarda și dependințele ei, e disciplina despre care am amintit că pare extrem de elegantă și sofisticată, că lucrează cu instrumente minuscule și precise, pe suprafețe cât se poate de înguste… în mod ironic însă, încăperile unde au avut loc câteva  examinări de pacienți sunt ticsite cu tot felul de ustensile și aparatură mai veche sau mai nouă care mi-a dat o vagă senzație de strungărie, lăcătușerie (probabil de la perimetre și truse cu lentile asociate metodei Donders de evaluare a acuității vizuale). Și la această disciplină, dacă nu mai ții minte mare lucru din anatomia și fiziologia analizatorului vizual, vei avea ceva de recapitulat, mai ales că specialitatea va acoperi fiecare element în parte: de la globul ocular, orbită, mușchi, pleoape și aparat lacrimal și până la scleră-cornee, uvee (adică iris, corp ciliar, coroidă), retină, nerv optic, cristalin toate vor fi tratate pe îndelete. Cursurile au fost ținute de șef lucr dr Mircea Varga o dată la două săptămâni în Corpul J sau la Spitalul Mârzescu (în sala de LP de la parter) și au durat de la două ore în sus (chiar și așa, tot nu s-a reușit acoperirea întregii materii – atât ORL-ul cât și Oftalmologia aveau alocate, pe vremuri, cursuri săptămânale dar, din diverse rațiuni timpul de predare a fost redus). Stagiile s-au ținut săptămânal la Spitalul Mârzescu, parter (e bine ca cei care au stagiu de Oftalmologie să se schimbe la parter – deci nu în vestiarul din pod- , în sala de LP – intrarea prin spate sau prin fața spitalului,  coridorul din stânga scărilor de la intrarea din față, ultima sală pe dreapta -cheia e în oficiul asistentelor). În general, stagiile se vor ține în sala respectivă, uneori se va merge și pe secție situație în care e obligatoriu să aveți costum de spital (pantaloni, tricou, papuci). Majoritatea stagiilor au fost coordonate de asist univ dr Ionuț Costache, au durat o oră jumătate sau mai puțin, patologia urmărită se proiectează sub formă de slideuri, partea de vicii de refracție se explică la tablă, de vreo 2-3 ori am fost pe secție și am făcut o examinare, pe grupă, a acuității vizuale în camera obscură, altădată am fost la sala de urgențe și ne-am familiarizat cu biomicroscopul, unele grupe au ajuns și în sala de operație (da nu știu sincer ce au văzut si mai ales daca au vazut ceva… get the irony? Sa nu vezi mai nimic la Oftalmologie?). La finalul stagiilor s-a susținut un examen practic – dr Varga ne-a solicitat să recunoaștem patologii din fotografii – la ultimul curs, dr Varga a făcut o recapitulare a patologiilor studiate deci e foarte recomandat să ajungeți la acest ultim curs – s-au nimerit de toate: de la conjunctivite, keratite, iridociclite la tumori, dacriocistite etc. A fost suficientă recunoașterea patologiei, eventual s-a mai pus o întrebare sau două legate de acestea- nu a picat nimeni, s-au acordat doar plusuri și minusuri care au rotunjit sau nu nota de la examenul mare. Examenul mare a fost grilă, în jur de 30 de întrebări cu răspuns multiplu (se insistă mult pe conjunctivite, glaucom, inervația structurilor oculare).  Nu a picat nimeni din câte știu.

a1112

BFT – Balneofizioterapie – un curs plasat nițel inoportun, înaintea Neurologiei care se studiază în semestrul 2 – e vorba de un curs de Medicina de Recuperare – iar recuperarea la noi în România și în Brașov are de a face mai ales cu artroze și patologie post AVC. E vorba de un curs care ne-a amintit ce consecințe tragice are  subfinanțarea și subdotarea sistemului medical pe de o parte și ignoranța, lipsa de consecvență a pacienților pe de altă parte, atâta timp cât posibilitatea de a recupera ceva din funcțiile pierdute în urma traumatismelor/patologiilor neurologice, cardiovasculare, respiratorii etc este condiționată în mod absolut de criteriul rapidității și eficienței intervenției etapizate. La noi, din păcate, recuperarea începe prea târziu, iar rezultatele, fără implicare suficientă din partea bolnavului  și fără personal adecvat sunt adesea mediocre și demotivează pacienții în a duce la bun sfârșit planul de recuperare (nu mai punem la socoteală excesul de zel al aparținătorilor care vor să facă totul pentru pacient și nu-l lasă să încerce măcar să își tragă un ciorap sau să facă un număr de pași singur, chestii care ar fi vitale pentru el în a-și obține o minimă autonomie – încă o situație în care drumul spre iad e pavat cu intenții bune).  Cursul a oferit câteva repere în ceea ce privește recuperarea post AVC a pacientului, în 3 faze, recuperarea bolnavului cu patologie cardio vasculară (exercițiile cardio nu au nimic de a face cu ceea ce practică sălile de fitness), recuperarea herniei de disc și a artrozelor, precum și câteva noțiuni de balneoclimatoterapie. Cursul a fost ținut o dată la două săptămâni (împreună cu specializarea BFKT Anul 2) de șef lucr dr Roxana Miclăuș – e recomandat să mergeți, chiar dacă informațiile prezentate există în carte, atâta timp cât dr Miclăuș oferă tot felul de stories legate de specializarea medicală și ponturi utile în viața de zi cu zi, legate de pozițiile de dormit sănătoase, indicele de confort termic etc. Dacă mergeți însă la cursuri e bine să fiți atenți, să nu vă jucați pe telefon/să șușotiți – titularul de curs e sensibil la chestii din astea și  face observații extrem de acide la adresa neatenților. Stagiile s-au ținut o dată la două săptămâni, câte 2 semigrupe și au fost coordonate tot de șef lucr dr Roxana Miclăuș, la Baza de Recuperare Neurologică, din spatele Spitalului de Psihiatrie și Neurologie- sediul Central (intrare pe str Trotuș, prima stradă la stânga după intrarea de la Urgențe), la etajul 1, în dreapta, în Camera de Raport de Gardă. Pentru stagiu aveți nevoie doar de halat.  La stagiu ne-am simțit ca pe vremuri, discipoli autentici la spectacolul uman: dr Miclăuș a adus în fața studenților diverși pacienți de pe secție pe care i-a prezentat și a indicat, demonstrativ, suferințele asociate patologiilor (cel mai adesea AVC – tot o să rețineți pozițiile vicioase ale membrelor, tipice, ale celor în curs de recuperare post accident vascular cerebral) – înfricoșător și instructiv în aceeași măsură, să vezi cum oameni la nici 60 de ani, nu mai pot desface degetele, nu pot rosti 3 propoziții cap coadă, nu pot forma un număr de telefon și de abia după câteva încercări reușesc să deschidă ușa. O dată sau de două ori am avut ocazia să mergem și pe secție, să vedem pacienți cu AVC recent (mai toți disperați, izbucnind în plâns după câteva minute sau complet desprinși de tot ce se întâmpla în jurul lor) și o dată am fost să apreciem dotările antice ale bazei de recuperare. Ideea e că nu aveți timp morți la stagiu, nu se sprijină pereții, ci se asistă la prezentări și se învață câte ceva, deci e departe de orice pierdere de vreme (dr Miclaus e  pragmatica si eficienta). Nu s-a susținut examen practic.  Examenul mare a fost scris – GRILĂ + SINTEZĂ – grile cu variante multiple de răspuns (vreo 20 de întrebări) +  aproximativ 5 subiecte scrise ( unele cu întrebări care solicitau reproduceri din materie ex: definiți medicina de recuperare, metode de recuperare a sechelelor AVC, definiția escarelor de decubit, patologii cu indicații și contraindicații pt diverse stațiuni balneoclimatice: Mangalia, Sovata, Govora, Techirghiol etc,  altele cu întrebări care solicitau judecata studentului: care credeți că e cel mai important aspect în kinetoterapia herniei de disc?).

2014-10-28 08.01.002014-10-28 08.02.18

APSS – Asistența Primară a Stării de Sănătate – cursul care, pe vremuri, pare că se numea Policlinică Medicală, acum e un fel de preambul al Medicinei de Familie care se face în Anul 6. După 5 cursuri nu am reușit să am o imagine de ansamblu a ce înseamnă toată chestia asta (care nu e găselniță românească, ci e recunoscută și standardizată la nivel UE). E clar că e acordată de medicul de familie, e clar ca trebuie sa respecte codul deontologiei medicale (numa bine că l-am parcurs aci, că la Etică și Deontologie l-am scăpat printre degetele referatelor și experimentelor naziste), e clar că trebuie să includă servicii de medicină preventivă, curativă, imunizări și îngrijiri de gravide (grupate în tot felul de pachete minimale/facultative/extinse/adiționale) ca cam atât… adică ce e APSS,  în afara medicinei de familie n-am putut să mă dumiresc și basta. Am mai aflat, iac-așa, despre asistența comunitară (și, atenție, teoretic serviciile de asistență socială au și un asistent medical comunitar și un mediator comunitar… care faciliteazaă comunicarea dintre familiile de rromi din mediile defavorizate și personalul medical – cred că ar fi fost genial chiar să întâlnim o persoană care se ocupă de așa ceva) și despre siguranța pacientului. Cursurile ar fi trebuit să fie ținute  săptămânal (dar s-au ținut vreo 4 cu totul, probleme monșer cu ajunsul prin Corpul J…) de către asist univ dr Lavinia Buvnariu. Materialele s-au pus la dispoziție din timp (5 calupuri de slideuri). Stagiile ar fi trebuit să se țină o dată la două săptămâni, în fapt s-au ținut unul, maxim două (in corpul K sau J) – coordonate de șef lucr dr Andrada Nicolau. Nu s-a dat examen de stagiu. Examenul mare a fost SCRIS -5 subiecte de sinteză, felii de curs (lumea nici nu s-a mai obosit să copieze exact, ci așa, în devălmășie). Kodak moment – momentul în care Decanul a apărut neprevăzut la examen și s-a așezat într-o bancă în care cineva pregătea, cel mai probabil o servită, livrată cu calificativul inocent de ciornă scrisă exemplar față-verso. S-ar putea ca această intervenție să schimbe puțin modalitatea de desfășurare a cursului, examenului în anii care vor urma.

ANDROLOGIE – studiul patologiei sexuale masculine- curs în premieră la facultate, un condiment de 2 credite la bâlciul medico-chirurgical al materiilor de semestrul 1, bun pentru bărbați, când îl cunosc fetili. După o lungă/lată introducere despre embriologia și anatomia aparatului reproducător (detalii maxime la scrot, detalii minime la penis), după observații legate de fiziologia reproducerii (cine poate să uite slideul cu pozițiile sexuale… pe care nu s-a insistat, desigur, adică studiul de amănunt se face acasă) s-a intrat în pâinea problemelor: disfuncții erectile (România, trezește-te, ești number one în Europa, once more), priapism (după injectări masive cu substanțe vasoactive… să țină mai mult), probleme de ejaculare (se impune necesitatea ghicitului în spermă) infertilitate de cuplu, patologie hormonală și anomalii genetice (boys with tits si persoane sexually challenged ca să fim politically correct) ne-am întors tot pe tărâmul urologiei: traumatisme, infecții, anomalii congenitale (lucru curios: în caz de penis bifid/penis dublu una dintre soluțiile chirurgicale este chiar schimbarea de sex… adică ce e prea mult, strică sau pentru sănătatea chirurgului mai bine vă schimbați sexul). Punctul maxim de interes rămâne tratamentul disfuncției erectile (nu vei uita implantul de jdemii de euro al sistemului erectil cu pompiță strecurată în scrot – talk about wow factor). Cursul a fost ținut, teoretic, de conf univ dr Ioan Scârneciu (practic, l-au predat rezidenții), o dată la două săptămâni (sau după un orar convenit cu studenții). Nu au existat stagii. Examenul mare a fost SCRIS tip sinteză cu 5 subiecte de tipul: testosteronul, linia a 2a in tratamentul disfuncției erectile (v-am zis că e important!), diagnosticul clinic al disfuncției erectile, definiția varicocelului, definiția uretritei gonococice etc.

PEDIATRIE – regalul internist al semestrului I, disciplina răsfățată față de care toți fac concesii (când vine vorba de întârziat la stagii, la curs, când vine vorba de programat examene), nu întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Așteptări mari, prăbușire în gol. Cursul ar fi trebuit să se întindă pe un an întreg (deși la o privire mai atentă parcă nu ți-ar conveni să ai și Neurologie și Medicină Internă și Pediatrie în același semestru) ca să nu se înghesuie ca un megalopenis epistemologic într-o pereche de bikini cranieni minuscului, dar s-a limitat la un singur semestru. Patologie? De toate, tot ce vrei din Interne and beyond. De fapt e ca și cum s-ar fi comprimat 2 cursuri de Interne plus patologia neonatală într-o singură structură… greu de înfulecat (dacă ar fi băgat și  patologia operatorie  ar fi fost un cocktail complet- dar au rezervat-o pentru desertul din semestrul 2, de la Chirurgia pediatrică) – nou născutul în parametri fiziologici (remember Puericultură? Ahm, say what?), patologie neonatală, patologie respiratorie (inclusiv astmul bronșic, bring on Imunologia de Anul 3), patologie digestivă (diaree, diaree, diaree, pauză, celiakie-malabsorbții, hop hepatită, ciroză, insfuciență hepatică), patologie metabolic-carențială (malnutriție- gradele băiatu, gradele nu așa general , rahitism – dozele de vitamina D , bagă tare și răspicat), patologie cardiacă (uită de atât de importantul sindrom Eisenmenger și pune-te pe DSA/DSV/PCT/ Tetralogia Fallot), patologie renală (sindrom nefrotic, nefritic, remember? Infecții, insuficiențe și surpriză: chiar o să înțelegi pârdalnica glomerulonefrită poststreptococică ce te-a enervat în Anul 3), patologie inflamatorie-autoimună, patologie hematologică (anemiile mă chinuiesc, caricatura aia chiar vorbea serios), patologie oncologică, intoxicații (ciuperci, anyone? Măcar o doză de paracetamol?), malfomarții congenitale – nu am amintit tot. Da, e mult, da e greu, da intră tot! E un truism faptul că ,așa cum te-ai aștepta, copiii sunt mici-pitici da patologia lor nu e deloc pitică (vorba lu DMT -nu poți trata Pediatria ca pe un copil, trebuie să o iei în serios) și atunci eforturile de o parcurge și a o aprofunda sunt mari, mai ales când climatul academic nu e tocmai de ajutor.Cursurile au fost ținute de 2 ori pe săptămână de fiecare cadru didactic mai specialist în patologia lui: neonatologie, patologie renala -dr Falup, patologie respiratorie – dr Dracea, patologie digestiva – dr Dracea si dr Popovici, patologie hemato-onco-autoimuna – dr Voda, intoxicatii, malformatii, soc, meningita – dr Mitrica. Fiecare cadru didactic are forma lui de organizare si prezentare (dr Falup e foarte interactiva, face si prezentari de caz, dar te poate ameti la un moment dat, dr Mitrică pune accent pe chestii practice și pe sinteze cât mai comprimate, dr Dracea adoră detaliile – n-ai să uiți cursul de fibroză chistică (și cele peste 1400 de mutații ale genei care codifică proteina transportatoare de clor)  de care până în Anul 5 probabil că nu-ți amintești să fi auzit , dr Popovici preferă recapitularea elementelor clinice în amănunt, dr Vodă vorbește într-un limbaj codat al anemiilor (pe care, când îl descifrezi, pe la finalul semestrului, te vei lumina brusc). E recomandat să audiați cursurile, măcar pentru capitolul de patologie care vă înspăimântă mai tare. Stagiile s-au ținut pe secțiile de la Spitalul de Copii ( pentru accesul pe sectie e nevoie de COSTUM COMPLET + PAPUCI – vestiarul e langa intrarea de la Policlinica, momentan fara cheie…).

  • ulterior vestiarul s-a mutat la subsol (acces mai simplu din holul mare, de langa holul intrarii de la Urgente).

67

Există o inegalitate între pregătirea studenților, dat fiind faptul că atenția acordată lor și stilurile de abordare diferă adesea radical… nu strică să încercați măcar de câteva ori să vizitați și alte grupe, așa pentru cultura generală (pentru a vă simți frustrați, sau dimpotrivă pentru a vă simți norocoși că faceți stagiul cu altcineva). Rotație sistematică pe secții nu s-a prea organizat, unii studenți nici nu au mai catadicsit să vină la stagiu cu săptămânile (da,foaia de prezența e uneori o chestie… opțional/fictivă). Mai ales în ultima parte a semestrului, când se mai fac, poate, recapitulări e cazul să vă prezentați pe secție. Neapărat mergeți în gărzi sau măcar pe secția de Neonatologie dacă vreți să puneți mâna pe copii, să auscultați, să vă dați cu părerea, să discutați – sunt printre cele mai ACTIVE și VARIATE gărzi de care veți avea parte în toată facultatea indiferent că vă place specialitatea sau nu. În rest, despre cum a decurs activitatea de stagiu, am scris aici (nu foarte fericit). La finalul semestrului o să vă simțiți copleșiți de cantiatea imensă de materie (e nevoie de măcar o săptămână pentru pregătirea examenului, zic eu). Nu s-a susținut examen de stagiu. Examenul mare a fost o combinație de SCRIS (10-15 întrebări grilă din toată materia) și ORAL (prezentare de caz clinic -studentul intră, trage un bilet cu un caz, i se solicită diagnostic, tratament, abordare etc – poate pica ABSOLUT ORICE patologie din cele prezentate, se regăsesc toate pe bilet – cel mai adesea infecții la toate vârstele și de toate soiurile, malnutriție, anemii, în tot felul de combinații, dar sunt prezente, așa cum am amintit TOATE CELELALTE PATOLOGII). Au fost examinate 2 grupe pe zi, toți au dat examenul grilă, apoi pe rând câte 2 studenți au intrat în sală pentru proba orală. Examinatoarele (în general cel puțin 3 sunt prezente) – cadrele didactice de la curs/stagii – sunt îngăduitoare, sunt conștiente de faptul că studenții nu au exersat astfel de metode de evaluare și pun întrebări ajutătoare, dau indicii, dacă văd că studentul se blochează, într-un cuvânt s-au dovedit a fi foarte… prietenoase (cel puțin la grupa mea) – deși pică puțini, notele s-ar putea să varieze și să surprindă (de la unii care iau note neașteptat de mari, la alții cărora în mod bizar se pare că li se barează șansa la nota maximă fără explicație). Așadar, chiar și fără prea multă practică, tot o să învățați ceva Pediatrie, tot o să vă alegeți cu ceva. A, și poate cel mai mare beneficiu este acela că, poate pentru PRIMA OARĂ în experiența studențească o să fiți nevoiți să învățați în amănunt, în sfârșit investigațiile paraclinice uzuale (atât CARE SUNT ELE pt sânge, urină, lichid pleural, LCR, probe hepatice, probe renale, probe inflamatorii etc, cât și VALORILE NORMALE ȘI PATOLOGICE ) pentru că veți avea nevoie de ele la examen (în unele dintre bilete vi se sugerează rezultatele analizelor – numeric-  și voi trebuie să le interpretați)- e poate cel mai bun lucru cu care vă puteți alege, pe termen lung după cursul ăsta – și nu va mai fi ca la Fiziologie în Anul 2, când pur și simplu păreau niște abstracții pe care nu le pătrundeați pe deplin, acum, după Fizpaturi. după Semiologie Medicală și după Medicină Internă (un semestru amărât acolo), după mai multe stagii practice și uitat pe foi, ele o să intre în cap ceva mai ușor. Recomand sa solictati cadrului didactic coordonator de stagiu sa va dicteze/sa va trageti la xerox o schema sistematizata cu toate investigatiile paraclinice necesare inca de la inceputul semestrului (sau macar la finalul semestrului).

 

Advertisements

Carti pentru Anul 5 – Sem 1

Materiale sunt din belșug pentru Anul 5, semestrul 1, așa că studentul nu va duce lipsă de surse de învățat

ORL – există nu mai puțin de 3 cărți care circulă la pachet (adică toate legate într-o structură unitară – a se înțelege între 2 coperți de plastic de la legătorie) sau separat.

–>Cea mai importantă este suportul de curs –  ORL – CURS UNIVERSITAR  – Dorin Codarcea, Mădălina Buzescu – Editura Universității Transilvania, 2006 – dat fiind faptul că dr Codarcea nu folosește slideuri în expunere, este materialul de bază pe care îl veți folosi pentru pregătirea examenului. Cuprinde anatomia, fiziologia și patologia nasului, faringelui, laringelui, urechii și câteva noțiuni de cervicologie, de patologie de esofag și nervi cranieni (bucăți care, de obicei, sunt scoase din materia pentru examen -aflati exact la ultimul curs de la finalul semestrului).

2015-02-16 12.40.21

–>Celelalte 2 cărți:  ÎNDRUMAR DE LUCRĂRI PRACTICE ORL – Dorin Codarcea, Mădălina Buzescu, Editura Universității Transilvania, 2000 – este cartea utilă pentru stagii și mai ales pentru verificările care se susțin în timpul semestrului dar și pentru examenul de stagiu. TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI ORL – Dorin Codarcea, Mădălina Buzescu, Editura Universității Transilvania, 2009 – cred că este cartea adresată studenților  la Asistență Medicală, nu se face evaluare din ea, o parte din noțiuni se suprapun cu cele din cărțile deja menționate, dar nu strică să vă aruncați o privire peste ea (unele scheme, gen imaginea laringelui în laringoscopia indirectă par ceva mai clare în acest volum).

OFTALMOLOGIE – suportul de curs utilizat de dr Varga sub formă de slideuri este inclus în cartea de Oftalmologie ce va fi pusă la dispoziția studenților în format electronic care include aproape toate imaginile cu patologiile evaluate la examenul practic. Cartea este sistematizată pe capitole care abordează anatomia, fiziologia și patologia fiecărui element al globului ocular și al anexelor sale. Materialele utilizate de dr Costache la LP-uri, tot sub formă de slideuri nu mi-e clar dacă se trimit studenților (unele grupe parcă le-ar fi primit dar ele nu au ajuns, probabil din lipsă de comunicare, în posesia tuturor) – oricum majoritatea informațiilor se regăsesc în cartea de curs – dacă țineți neapărat să aveți și aceste slideuri, asigurați-vă că discutați din timp despre asta cu coordonatorul de stagiu.

oftaofta2

BMF – dr Nicolau trimite studenților, destul de devreme  în timpul semestrului, pe stick,  toate materialele relevante (sub forma de documente word), atât pentru partea de LP cât și pentru partea de curs. Este de asemenea util faptul că se oferă și modele de întrebări grilă, ca studenții să-și poată face o idee despre gradul de detaliu în care vor fi evaluați.

BFT – șef lucr dr Roxana Miclăuș NU trimite sub nicio formă slideurile utilizate la curs. Conținutul lor se regăsește însă, chiar dacă nu într-o formă identică cu ce e pe slideuri, în cartea care a apărut chiar în acest an  – 2015- s-ar putea ca informația din tirajul existent în anul meu să  mai sufere modificări, atâta timp cât varianta publicată în ianuarie 2015 a fost grăbită de apropierea examenului și de necesitățile studențești – ESENȚIALUL ÎN RECUPERAREA MEDICALĂ – Roxana Miclăuș (Editura Lux Libris, 2015). Nu e de dorit ca dr Miclăuș să vă vadă cu copii xerox după această carte, căutați să fiți discreți dacă nu vreți să o cumpărați și nici nu vreți să veniți să luați notițe la curs.

2015-02-16 12.39.28

APSS (Asistența Primară a Stării de Sănătate) – materialele utilizate sub formă de slideuri la cursuri sunt trimise studenților în timp util, nu sunt multe la număr dar e bine să fie verificate în amănunt cu titularul de curs, să fiți siguri că sunt cele relevante  și asta pentru că există mai multe variante ale acestor cursuri, inclusiv cele utilizate de fostul titular din 2014 (care apela de fapt și la un suport tipărit, dens în informație și chinuitor de gros, care, din fericire, începând cu 2015 nu se mai folosește – dacă chiar aveți curiozități sinistre puteți să căutați cartea ASISTENȚA PRIMARĂ A STĂRII DE SĂNĂTATE – Alexandru Bălescu – Editura Universității Transilvania Brașov, 2008 – dar continutul ei nu este evaluat la examen). Nu s-a făcut evaluare de LP-uri deci nu am avut nevoie de materiale de LP.

ANDROLOGIE – materialele de curs utilizate sub formă de slideuri (7 la număr, proporțional cu numărul de cursuri) sunt transferate studenților pe un stick, la finalul expunerii. O parte din patologie (mai ales cea traumatismele, infecțiile, anomaliile congenitale ale aparatului genital masculin) se regăsește și în cursul de Urologie Clinică al dr Scârneciu pe care l-ați utilizat în Anul 4.  Nu s-au ținut LP-uri la această disciplină deci nu a fost nevoie de materiale de LP.

PEDIATRIE  – nu există suport de curs semnat de titularii de la Brașov – slideurile utilizate de toate cadrele didactice care predau sunt trimise studenților, de către titularul respectivei bucăți de curs la finalul semestrului sau imediat după segmentul de curs predat (dr Mitrică, dr Dracea, dr Vodă dau materialele pe stick, dr Falup și dr Popovici trimit pe mail șefului de an) – s-ar putea să fie necesar să insistați ca să le primiți cât mai curând. Cei care vor aprofundări și expuneri mai largi ale problemelor (sau mai sistematice dar și mai detaliate) pot folosi: ESENȚIALUL ÎN PEDIATRIE – Eugen Ciofu, Carmen Ciofu – Editura Amaltea, 2002 -tirajul cărții este epuizat (nu știu dacă Editura Amaltea va reedita cartea prea curând) deci șansele să o găsiți în librării sunt nule, dar se pot face copii xerox de la studenți/rezidenți – are peste 600 de pagini, deci e recomandat să veniți cu geanta/ghiozdanul goale când vreți să ridicați cartea.

2015-02-16 12.39.22

Pe secțiile de la Spitalul de Pediatrie veți mai găsi probabil și un COMPENDIU DE PEDIATRIE (nu mai știu autorii dar cu siguranță îl găsiți la rezidenții de pe Hematologie și Ocologie Pediatrică) precum și copia xerox după PEDIATRIE -NOTE DE CURS – Sorin Buzinschi (fostul titular al cursului, actualmente pensionat) – dar aceste materiale nu au fost recomandate direct de titularii actuali ai cursului (deși conținutul, desigur, este similar).

Examene, șpăgi, șmenuri

Recentul scandal de la UMF Gr.T.Popa Iași (nu mai puțin de trei cadre didactice acuzate că au contribuit la fraudarea  examenelor de care erau responsabili) care pare să continue într-o adevărată spirală mi-a amintit de scandalul de la noi de la facultate din urmă cu câțiva ani. Tot șpagă,  tot favoruri sexuale, aceeași partitură, același concert, doar ca la Iasi e la scară mai mare, cu public mai numeros și perfomeri mai mulți.  Totul e proporțional, până la urmă nu? Noi suntem doar o facultate amarata, ei sunt ditai UMF-ul, la noi a fost vorba  doar de un profesor, la ei sunt trei, la noi a fost doar un scandal, la ei vreo patru (punem la socoteală și incompatibilitatea declarată de ANI a profesorului Astărăstoae- simultan președinte al Colegiului Medicilor și Rector al UMF Iași),  la noi inflamația academică a durat vreo 6 luni la ei va dura probabil mai mult, mai ales că presa va fi cu ochii pe problemă, pe măsură ce ancheta va continua și va dezgropa cine știe câte alte grozăvii.

http://www.evz.ro/dna-a-intrat-in-sesiune-la-umf-iasi-manager-de-spital-retinut-dupa-ce-a-primit-mita-pentru-sot-in-carnetele-sudentilor.html

Totul a pornit de la un denunț făcut de o studentă căreia profesorul de Anatomie, Dumitru Păduraru i-ar fi pretins favoruri sexuale insistent și repetat in schimbul promovarii examenului (în condițiile în care examenul era grilă, deci chiar nu înțeleg cum poți măslui fără probleme o asemenea lucrare scrisă, atâta timp cât rezultatele in aceasta situatie pot fi contestate și poți proba negru pe alb dacă, vorba filmului, a fost sau n-a fost…  de trecut). Apoi s-a descoperit că și cadrul didactic de la Boli Infecțioase primea carnetele de note cu suta de euro împăturită frumos înăuntru pe care le pasa sotului ei  care lucra la alta clinica. Cu siguranță nu sunt cazuri izolate și, cu siguranță, ele nu mai șochează cu adevărat pe nimeni (cultura corupției la cele mai înalte niveluri este meteahna care ne dă bătaie de cap de 25 de ani- ultimele anchete DNA în rândul politicienilor și înalților funcționari zgârie doar vârfurile unor aisberguri de fraude și abuzuri).

DumitruPaduraru

Până una alta lucrurile par suculente – stenograme XXX, cum au titrat ziariștii, după ce au vorbit cu studenta care l-a denunțat pe profesorul Păduraru (poreclit patu sau patru) dezvăluie chestii la firul ierbii (selecția e desigur făcută să vibreze a scandal și a suspiciune): mormane de prezervative în birou, dialoguri bazate parcă pe tehnica good cop-bad cop (când înțelegător cu reținerile fetei, când porcos de insistent) și chiar amenințări cu moartea (pe fondul frustrărilor testiculare, cel mai probabil).

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/stenograme-cu-dumitru-paduraru-maniacul-sexual-poreclit-patu-sau-patru–86914.html

Mai apoi am aflat că profesorul Păduraru a mai fost protagonistul unor incidente violente – o agresiune întreprinsă de un posibil prieten al unei studente care ar fi primit și ea mai demult propuneri sexuale de la cadrul didactic și… get ready for this, un ATENTAT cu BOMBĂ!

http://www.opiniastudenteasca.ro/informare/honoris-fara-causa/curiosul-caz-al-domnului-paduraru.html

Te doare mintea-  bătăi, șpăgăreală, bombe… Estul sălbatic băi nene, ce să mai…. o fi Anatomia grea, dar chiar în halul ăsta de frustrant să devină un cadru didactic încât să se treacă la violențe elaborate de felul ăsta? Până la un punct am avut impresia că pe la noi prin Românica violența a devenit o măsură a performanței – cu cât cineva e mai agresat și mai atacat, cu atât e clar că acel personaj a devenit incomod pentru o serie de aranjamente, pentru vreo înțelegere românească de gașcă care încearcă să păstreze aparențe onorabile și care vrea să se conserve ca atare, nedetectată. Cazul studentului care l-a atacat pe profesorul Păduraru  poate sugera contrariul: exasperarea pe care unii o trăiesc, lovindu-se de un monolit opac și corupt e atât de mare, încât nu mai găsesc altă cale de a-și exprima frustrarea decât prin violență. Reacția profesorului Păduraru la refuzul studentei, așa cum apare din stengorame (amenințare cu moartea) este de asemenea expresia unei disperări, aceeași pe care o exprimă chiar și  logica mafioților –  când realizezi că nimic altceva n-ar putea să îl facă pe celălalt să își reevalueze comportamentul după bunul tău plac, în afara unui gest care să îi amenințe propria integritate fizică.

Dar la cine să se ducă studenții, până să atingă acest prag al disperării? Are careva garanția că ăla la care se plânge, fie el în interiorul universității sau în afara ei, nu e conectat printr-o rețea obscură de individul corupt, că încerci să scapi de dracul și dai de mă-sa? Abordarea asta a băgat în sperieți și studenții de pe la noi care nu s-au grăbit, ani de-a rândul să denunțe tartorul corupt. M-am întrebat adesea, cum de situații de felul ăsta, în care ajungi să-ți calculezi fără probleme, fără teamă, ba chiar  cu o anumită certitudine,  sumele strânse din șpăgi  și perechile de buci așa anticipat, ca ratele, pe iarnă, vară și toamnă,  au putut fi perpetuate la noi dar și în alte părți ani la rândul? Răspunsul este însă mult mai complex decât l-aș putea eu contura și implică multe variabile: pe de o parte e vorba de frica de complicații a studentului, de declarații, de repercusiuni,  de a fi asociat cu o situație necurată într-un context în care studentul nu se simte în largul lui (ei sunt mulți în sistem și știu cum merge treaba, eu sunt neajutorat și mic),  pe de altă parte studentul devine mult mai tentat să dea șpaga/favorul cerut, atunci când știe că intră într-un circuit al practicilor exersate în ani de zile, că e vorba de comportamente încetățenite, cărări bine bătătorite care banalizează într-un fel caracterul ilegal al practicii (dincolo de contextul general național în care șpaga, se știe, e ca sarea în bucate), pe de altă parte studentul poate deveni temător, pus față în față cu un mecanism care funcționează ca atare de ani de zile, că nu îl va putea înfrânge chiar și dacă și-ar dori acest lucru, atâta timp cât nu îi vede toate rotițele și știe că nu are cum să aibă acces la ele (când auzi pe cineva că îți pretinde sex sau bani de la catedră atât de insistent, de cutezător și de relaxat, tentația e să crezi că acel individ nu e atât de inconștient încât să își permită să se comporte atât de lipsit de subtilitate,  cât mai degrabă e protejat, are un plan B în caz că îl denunți, că dai ceva în vileag, că are un as în mânecă).

Toată povestea asta  m-a făcut să mă gândesc la faptul că facultățile din România(probabil nu doar cele de medicină, doar că la medicină lucrurile sunt mai acute pentru că: studiile sunt mai îndelungate,  sunt multe examene dificile  și taxele sunt mult mai mari)  funcționează cel puțin cu praguri de toleranță la corupție. E un fel de colaborare similară cu cea dintre organism și florele bacteriene saprofite. Flora intestinală de pildă – aduce un serviciu organismului, ba chiar pare să fie indispensabilă în digestie, deși nu e self, nu coincide cu totul în priorități și practici cu ce ar fi bine pentru organism, nu reprezintă în sine politica organismului și își trage și ea avantaje individuale, dar îi dă organismului ce are nevoie (ca un fel de serviciu externalizat unui terț). Totul merge bine până când apare un dezechilibru, un factor perturbator – de exemplu staza intestinală sau inflamația – atunci, flora se exacerbează și activitatea bacteriană o ia razna, începe să facă ravagii și să altereze explicit homeostazia –  e momentul în care sistemul imunitar e nevoit să treacă la treabă, dublat adesea de o intervenție venită din afară, a  antibioticelor. Într-o manieră analogă, un cadru didactic care patronează o fraudare de examene acționează oarecum ca o floră saprofită:   promovează studenții (iar universitatea e mulțumită că are studenți promovați la X materie, adică are un produs de care beneficiază pentru buna sa funcționare), chiar dacă respectivul profesor își trage avantaje personale din examinare și chiar dacă corupția nu reprezintă politica universității în care lucrează.  Când  corupția devine împovărătoare chiar pentru studenți și  lăcomia și poftele cadrului didactic capătă proporții imense și insuportabile  și ajunge să fie denunțată (similar situației cu exacerbarea florei) apare momentul în care sistemul reacționează: anticorpii universității acționează prin demitere și anchete interne și sunt dublate de efectul antibioterapiei externe a procuraturii și poliției care caută, conjugat, să aducă lucrurile din nou la un nivel suportabil, tolerabil pentru universitate – căci cel mai adesea nu se poate mai mult. Limitele analogiei se referă la faptul că, pentru organism, activitatea moderată a florei intestinale este necesară funcționării normale a organismului (degradarea metaboliților, producție de vitamine etc), anihilarea ei ducând la tulburări de digestie și absorbție, în vreme ce pentru o universitate, corupția nu este indispensabilă, dar pare să fie, din păcate inevitabilă – eliminăm criza, dar rămâne cel mai adesea un rest care funcționează în continuare, departe de acțiunea oricărui remediu, la parametri relativi tolerabili, până la o nouă exacerbare.  Nu s-a inventat încă antibioterapia pe măsură (deopotrivă curativă și profilactică) care să vină de hac acestei probleme, atâta timp cât stimulatorii de floră-corupție  sunt omniprezenți: de la inițiativele studenților care se roagă ei de cadrul didactic să încaseze șpagă (sunt și asemenea studenți, fără îndoială) și până la frustrarea celor care predau  în anii preclinici care nu primesc decât salariul de la universitate, fără să mai aibă neapărat integrare în spital (și atunci, simt și ei nevoia să își mai rotunjească veniturile).

neintelegere

Ce e mi se pare cel  mai pervers lucru în povestea asta cu șpăgile și favoruri pentru examene grele, dincolo de abuzul psihologic, emoțional, dincolo de condiționarea recompensei academice pe altceva decât cunoștințe este felul în care o realitate care ar trebui să asigure o filtrare corespunzătoare, un antrenament și o motivare pentru studenți, devine prilej de exploatare pentru un singur personaj – adică dificultatea legitimă, asumată și cunoscută  a unei discipline (care, prin volumul ei, prin arborizația conceptuală  e considerată grea) , devine un camuflaj perfect pentru a-i invita pe participanți să se gândească și la alte metode de promovare –  maniera drastică de examinare, în urma căreia mulți pică (și universitarii poate că dau din cap cu mulțumire: da, domnule, normal, Anatomia e grea, să nu-i lase să treacă oricum, e firesc, ba chiar e de lăudat) poate fi de fapt o orchestrație subtilă a unei  responsabilizări  studențești  într-o variantă perversă: senzația de NU POT SĂ TREC să devină atât de sufocantă încât să vireze lent spre apriga dorință de EU VREAU SĂ TREC (oricum, numai să scap), moment psihologic esențial în care soluțiile frauduloase încep să se multiplice și să-și piardă din relieful dezgustător pe care l-or fi avut pentru mulți, în faza inițială.  În așa fel încât să devină clar că, la Anatomie, numai cine nu vrea nu promovează….

 

Pediatria printre arieni, nu printre aerieni

De vorba cu tine drag coleg ,

In fiecare an, in prag de sesiune sau in timpul sesiunii, am observat ca incepe sa imi sune telefonul sau sa mi se umple facebook-ul de casute in care colegii din anii mai mici imi cer informatii si doresc detalii despre cum a fost la examenele din anul precedent, daca imi amintesc ce subiect mi-a picat ,cum am raspuns la anumite intrebari , ce atitudine a avut distinsul exameninator si n alte descrieri.

Anul acesta am fost linistita, nu mi-a mai sunat telefonul, facebook-ul a ramas cu aceiasi prieteni vechi si nu s-a mai umplu de casute disperate. De ce? Simplu , nu aveam cum sa mai ofer informatii utile celor din Anul 5. Nu cunosc examinatorii,nu cunosc modul de examinare sau tactici prin care examenul ar putea fi promovat pornind de la atat de doritele Tips und Tricks .

Sunt de parere ca la un examen conteaza cum, cat si cand inveti , prea putin conteaza examinatorul , atata timp cat tu, ca student ti-ai dat interesul . Conteaza si atitudinea ta din timpul semestrului si cat de mult te-ai implicat si ti-ai dorit tu sa ramai cu ceva dintr-o anumita specializare.

Ah, da , si mai e si sistemul …sistemul de invatamant si sistemul sanitar … da e dureros cand vad cat deficit exista in sfera asta.

Am vazut, in ultimele zile care au trecut,  o agitatie  mare a  colegilor de Anul 5, in jurul torturii din acest semestru –  examenul de Pediatrie… chiar daca nu va pot spune cum se desfasoara acest examen la Spitalul de Copii din Brasov , va povestesc totusi cum am invatat eu pediatrie… peste granita.

pedi1

Asa ca incep si eu cu expresia batraneasca : pe vremea mea … mai exact acum 9 luni, cand am fost eu examinata la specializarea numita Pediatrie , surpriza – bolile erau aceleasi , pacientii aveau cam aceleasi patologii pe la varsta cuprinsa intre 1 zi si 18 ani… doar sistemul in care eu am sustinut examenul la Pediatrie a fost altul (ceea ce nu mi-a prins deloc rau, dimpotriva : ) ).

Am fost plecata cu Erasmus in anul universitar 2013-2014 , cel mai frumos an din viata mea de student dar si cel mai greu – a fost anul in care am observat aparitia primelor riduri si am simtit cum neuronii mei mor pe zi ce trece tot mai multi (deci sindrom de medicinist la turatie maxima) .Dar a meritat ,am ramas cu informatii bine fixate pe care sper ca nu le voi uita toata viata (deci sper sa castig pariul cu dificultatea medicinei de care vorbea oldunsurehand)

Pediatria a fost o materie pe care am tratat-o cu foarte multa seriozitate , la fel cum am tratat si Obstetrica mai tarziu – in fond, femeile vor naste inca multi ani de acum incolo si copii vor exista intotdeauna . Asa ca am considerat aceste doua materii ca fiind esentiale pentru profesia mea .

Nu am ales sa fac Pediatria in primul semestru asa cum s-a intamplat cu colegii mei din Romania. Eu am considerat, la momentul respectiv (Anul 5, semestrul 1) ca nu stapanesc limba germana suficient de bine, asa ca am decis sa  aman Pediatria pentru semestrul 2, alaturi de Medicina Interna de Anul 5 ,Neurologia , plus inca vreo cateva examene “micute” – sau asa le vedeam eu atunci – Reumatologie , Medicina de urgenta , Anestezie , Medicina legala , Boli infectioase , Balneo-fizioterapie . Pentru fiecare din aceste materii exista o intreaga poveste , dar astazi voi vorbi despre Pediatrie .

Cursurile de Pediatrie erau 3 la numar in fiecare saptamana, intinse pe 13 saptamani si durau 45 de minute fiecare . Acestea se tineau intr-o sala care apartinea unuia dintre spitalele de Pediatrie. Exista un complex intreg de spitale in Wurzburg – fiecare a cate 3 etaje in care sunt tratati “pitici” cu diverse afectiuni (deci nu afectiuni cu diversi pitici). Exista spital de Pediatrie oncologica , Dermatologie pediatrica, Neonatologie , Reumatologie si alte boli autoimune , spital pentru afectiuni cardiace, respiratorii si renale , plus o policlinica. In total 6 spitale dedicate explusiv piticilor ,toate la distanta de aproximativ doua strazi unul de celalalt.

La stagii aveam un Testatkarte , un fel de caiet de prezenta pe care doctorii de la stagiu ne puneau o parafa si o semnatura – acest biletel il primea fiecare student la primul curs care era obligatoriu . La fiecare stagiu te duceai cu biletelul pe care primeai parafa. La examen te prezentai cu un creion, cu Studentenausweis ( nu au carnet de student dar au o legitimatie de student care reprezinta de fapt cartea de identitate a viitorului medic ) si cu acest Testatkarte . Mai spun doar ca atunci cand intrai in sala de examen, iti cautai locul iar acolo unde gaseai un plic sigilat pe care scria numele tau si numarul de pe legitimatie te asezai cuminte in banca iar inauntru gaseai foaia de examen cu subiectele tale individuale.

Am avut 7 stagii la pediatrie tot semestrul, toate obligatorii – fiecare cu o durata de 3 ore in care am mers pe diferite sectii . Pe fiecare sectie aveam alt doctor, acesta era punctual , ne intampina cu un salut politicos dupa care treceam la treaba:

1) Neonatologie : ne-am imbracat din cap pana in picioare steril :boneta ,masca ,halat steril ,pungute de plastic in picioare si am intrat silentiosi intr-un salon plin cu casute transparente ( incubatoare ). Acolo am trait o experienta inedita am vazut pitici cu greutati si varste variabile – incepand de la 800de grame, 23 de saptamani si 2 zile pana la 36 de saptamani si 5 zile . Pareau niste extraterestri ,aveau pielea extrem de subtire – daca luminai cu o lanterna toracele vedeai forma plamanilor ( asa se pune diagnostic la ei si pentru un pneumotorax ). Acei prematuri nu aveau cartilajul urechiuselor format ,nu aveau mamelon , la baieti testicolele nu erau coborate in scrot iar manutele lor erau de marimea unei ghinde, pareau atat de fragili incat iti era frica sa respiri sau sa clipesti ca nu cumva sa ii dispersezi. In 3 ore de stagiu am invatat ca incubatorul trebuie sa aiba o temperatura constanta, initial de 36 de grade, apoi de 32 de grade ; are o umiditate de 50-60% ,contine o concentratie de oxigen de 21% in aerul respirat – tot incubatorul asta monitorizeaza bataile cardiace ,miscarile respiratorii,continutul de oxigen in sange (nu mai pun la socoteala ca toatea aveau un un sistem automat de alarma) . Mini-nou nascutii erau hraniti cu lapte prin sonda nazogastrica (ei nu au reflexul de supt ,de inghitit, capacitatea stomacului este foarte mica iar intestinal prelucreaza hrana cu dificultate ), la cei mai mici dintre ei alimentatia se facea artificial prin perfuzii venoase cu substante nutritive. Dupa ce ne-a vorbit doctorul la fata locului despre micuti, am mers intr-o sala speciala pentru studenti, in care ni s-a tinut un microcurs despre ingrijirea prematurului .

2) Spitalul de interne al micutilor. Aici ritualul a fost acelasi ,a venit medicul responsabil cu studentii in ziua respectiva , ne-am camuflat din nou (boneta,halatel papucei ) si am mers in salonul piticilor de 3 si 4 anisori . Cinci dintre colegii mei au fost distribuiti sa faca anamneza ,au vorbit cu mama piticilor iar restul am fost insarcinati sa observam comportamentul micutilor in timp ce eram atenti si la ce se discuta in incapere. Dupa ce au incheiat colegii de facut anamneza , alti 4 colegi eu fiind a 5 a din grup am facut examenul obiectiv al micutilor fiecare pe diferete aparate , auscultatie ,palpare ,percutie unde a fost nevoie . Eu am avut de examinat articulatiile ( in Romania nu facusem asa ceva nici macar pe un pacient matur ,ce sa mai vorbim de copii) plus otoscopie (norocul meu ca facusem ORL in semestrul precendent si stiam sa tin macar un otoscop in mana si sa vizualizez un timpan ) – la copii oricum otoscopia necesita o atentie si o tehnica deosebita . Toata aceasta practica a fost atent urmarita de indrumatorul nostru care ne-a oferit informatii pretioase despre cum ar trebui sa manipulam piticii pentru a ne atinge telul dorit . Ne-am retras apoi in camera pentru studenti unde am dezbatut cazurile , am cerut analizele si am pus un diagnostic :Infectie urinara joasa cu E.coli .

pedi2

3) Stagiul 3 a fost cu patologie de aparat respirator. Acelsi ritual , aceleasi reguli de igiena si camuflaj steril (nemteste de precis, carevasazica) , aceeasi punctualitate , pacienta o fetita de 13 luni – la fel anamneza ,examen obiectiv facut cap coada inclusiv schimbat pacienta de pampers dupa care a urmat discutia binecunoscuta din camera studentilor. Radiografie , plus un filmulet in care a fost prezentata o spirometrie. De fapt, e mult spus spirometrie, sau sa-i zicem o spirometrie adaptata varstei, e un test in care micutul este anesteziat usor ,apoi acestuia i se pune o masca pe nas si gurita si o vesta in jurul pieptului . Masca si vesta sunt conectate la un aparat care masoara functia pulmonara ,aparatul impinge usor aerul in interiorul plamanilor prin masca iar in urma expiratiei ,vesta strange usor pietul micutului iar aerul din plamani iese si se masoara atfel aerul expirat . Diagnosticul- fibroza pulmonara.

4) Stagiul 4 : Oncologie – dureros ,dureros dureros .. am intalnit-o pe Maria o fetita de 4 ani , mama ei intamplator era romanca , fetita in urma cu 2 ani de zile a fost diagnosticata cu leucemie limfoblastica . Primele simptome: letargie ,paloare ,ameteli ,inapetenta epistaxis si echimoze multiple aparute inexplicabil . Micuta Maria facuse deja un transplant alogen iar acum se afla in spital pentru investigatii de rutina pe care le facea din 3 in 3 luni ,ea aflandu-se in stadiul de remisiune. Odata cu anamneza am aflat si pasii unui transplant de celule stem :inductie , administrarea pe cale endovenoasa a grefei de celule stem , reanimarea hematologica , respectiv control clinic si paraclinic (etapa in care se afla si Maria ). Am aflat si ca limita de complicatii precoce este de 100 de zile iar complicatiile aparute dupa aceea sunt complicatii tardive . Am vazut apoi, in camera studentilor, un video cu toate etapele de prelucrare si selectie a celulelor stem plus tehnica de transplant .

5) Stagiul 5 : Reumatologie : am ajuns in policlinica unde timp de 2 ore am consultat pitici intre 5 si 12 ani cu grade de afectare diferite datorita Reumatismului articular acut . Am facut anamneze ,am facut examen obiectiv ,daca la primul pitic imi era frica sa ii mobilizez articulatiile cu ultimul pitic am ajuns o mini experta, astfel incat   examinarea sa para o joaca :). De atunci nu imi mai este frica sa pun mana pe un pui de om, aparent fragil (dar frica am invins-o, evident, doar PUNAND MANA) . Din experienta asta am invatat sa decelez patologiile unui copil, deduse din modul in care se misca ,din felul in care se joaca, din pozitia viciata pe care o adopta din cauza durerilor articulare . Am vazut copii care nu se puteau apleca ,care nu puteau sa ridice mainile sau care nu isi puteau imbratisa parintii pentru ca aveau articulatiile umflate si rigide cu un grad de mobilitate vizibil afectat .

6) Stagiul 6 : Am ajuns pe sectia de Cardiologie – aici am vazut, am ascultat si am consultat nou nascuti cu patologie cardiaca , am invatat sa recunosc un suflu sitolic provocat de un defect de sept atrial care are intensitatea indirect proportional cu marimea defectului . Am vazut cum arata la eco tetralogia Fallot si am invatat ca exista si o pentalogie Fallot . Am vazut situs inversus si am invatat ca poate dura chiar si 2 saptamani pana cand ductul arterial se  inchide la nou nascuti, timp in care accesele lor de plans sunt acompaniate de cianoza .

7) Stagiul 7 : am invatat despre Reanimarea nou nascutului – se bazeaza tot pe schema ABCD (airway, breathing, circulation) dar este totusi diferita de schema adultilor – trebuie acordata atentie si homeostaziei termice plus ca se va folosi tehnica policelui sau tehnica celor 2 degete la compresiuni, abia apoi se incepe reanimarea cu respiratia artificiala iar masajul cardiac va fi de 3 compresiuni si o ventilare . Am invatat sa intubez orotraheal , sa pun o branula la nivelul scalpului si chiar, in cazuri critice, sa realizez perfuzie intraosoasa.

La terminarea stagiilor de Pediatrie m-am simtit extrem de bogata , iar cursurile si filmuletele pe care distinsii profesori le-au prezentat de 3 ori pe saptamana m-au facut sa ma simt in fiecare zi mai stapana pe materie . Mergeam la cursuri de drag si stiam ca dupa 45 de minute voi pleca cu informatii noi si usor de retinut .

Inainte cu o saptamana de examen s-a tinut o recapitulare din toata materia ,a venit un profesor universitar dintr-o alta facultate care, timp de 2 zile – sambata si duminica, cate 8 ore ne-a prezentat toata patologia pediatrica pe care o facusem si noi la curs timp de 4 luni .Aceasta recapitulare a fost tinuta intr-un amfiteatru foarte mare din incinta Spitalului Universitar. Ma amuz cand imi amintesc cum doctorul ne-a pus o poza cu un pampers plin de căcuț verde si l-a lasat pe slide vreo 2 minute sfatuindu-ne sa ne uitam atent la continut iar noi, peste 400 de studenti, ne uitam cuminti la minunea de pe ecran :).

pedi3

Dupa 16 ore de pediatrie in 2 zile de recapitulare , a urmat o saptamana intreaga in care am invatat cateva ore bune pe zi in Biblioteca – am invatat cu drag , simteam oboseala doar atunci cand trebuia sa ma trezesc dimineata si sa imbratisez din nou toti piticii din cartea de Pediatrie. Atat stagiile cat si modul de predare al cursurilor m-au facut sa imi doresc sa stiu pediatrie , pur si simplu pentru cultura mea generala de medic .Nu m-am gandit niciodata sa aleg Pediatria ca specializare dar imi plac copii si gandul ca ii pot ajuta, macar prin a observarea unui semn, a unui simptom, prin  faptul ca  pot indruma un parinte spre o sectie de profil – toate acestea m-au motivat indeajuns ca sa retint suficienta patologie prichindeasca si sa ma simt stapana pe cunostintele mele.

Examenul de Pediatrie a fost grila , 40 de grile cu raspuns multiplu in care am avut atasate poze in care a trebuit sa recunosc Purpura Henoch-Schönline, siclemie (de pe poza cu frotiu de sange) , prezentarea unui caz de fibroza chistica plus interpretarea testului sudorii , am avut si un CT cu edem cerebral (iar prezentarea cazului in grile descria faptul ca mama legana foarte des si intens copilul) , cauze de moarte subita in somn a nou nascutului , tratamentul diareei acute , ahhh si sa nu uitam… interpretarea curbelor percentile pe etnii (asta m-a marcat si acum le visez ) .

A fost un examen greu pe care l-am trecut dar cel mai important ramane trollerul plin cu informatie pe care l-am adus cu mine in tara si de care ma simt mandra – pe el scrie asa: Pediatria m-a maturizat pentru ca nu am tratat-o ca pe un copil, prin ea am devenit un adult apt sa trateze copiii.

DMT

Epidemie de psihoză, na!

Dacă urmăriți buletine de știri cu profil științific, mai ales de prin afara României, o să observați, cu îngrijorare, sper, o tendință destul de nefastă a detractorilor vaccinării de a deveni din ce în ce mai vocali și din ce în ce mai mulți. Eu, unul, atrag atenția asupra fenomenului de prin toamnă. O să mă folosesc de ocazia asta ca să public aici un articol mai vechi, de prin decembrie anul trecut. Citiți bine și treceți prin filtrul propriei gândiri. Atenție, am fost incisiv. Discuții la liber pe urmă.

„http://www.familiaortodoxa.ro/2013/01/29/dr-christa-todea-gross-vaccinurile-preventia-care-imbolnaveste-si-uneori-chiar-ucide/

  1. Medicina este statistică. Acceptați odată chestia asta, ca să depășim fobiile medievale. Câte vaccinuri se fac real într-un județ din România? Și câți copii se îmbolnăvesc pe bune? Se ia în calcul populația generală când prezentăm teorii nedemonstrate real (și s-ar putea demonstra extrem de simplu, cu o simplă urmărie a copiilor)? Nu putem face medicina prin exemple, ele au nevoie de o confirmare statistică. Pentru că exemplele nu sunt relevante. Dacă un copil dezvoltă autism după vaccinare, cum poți ști că nu l-ar fi dezvoltat în absența vaccinului? Teoria asta nu are metodă de studiu.
  2. Articolul ăsta prezintă complicații post-vaccinale, la loc de cinste fiind bolile autoimune. Alea-s fix genetice, în mare parte. Ia faceți la toți părinții ăștia speriați de vaccinare niște teste de ADN, o mapare de genom, una alta, și vedeți cum stă treaba și științific.
  3. Discutând despre principiul vaccinării: „De două secole, noi încercăm să reprogramăm un mecanism perfect, dar nu reuşim, fiindcă este imposibil.” Nu reprogramează nimeni nimic. Vaccinul folosește fix mecanismele (că-s mai multe) naturale ale recunoașterii de non-self (adică de chestii din afara corpului) pe bază de combinații de molecule proteice de membrană. Chestie care, spre deosebire de atavismul ăsta demagogic, chiar sunt demonstrate și statistic și empiric. Face fix ce face sistemul imun. Tanti asta vorbește lemne.
  4. Afirmațiile ei sunt lipsite de confirmare științifică. „Un medic din Occident afirma că un vaccin administrat unui sugar echivalează cu treizeci de vaccinuri administrate unui adult în decurs de o zi… Un adult nu ar putea suporta o asemenea agresiune, dar un sugar trebuie s-o facă! Consecinţele le vedem…”. Unde afirma asta? Ce dovezi avea? Cum a determinat? Se aplică la nivel mare? Uite, un medic din Triaj, Brașov, afirmă că e bine să mănânci pământ. Din pământ ne tragem, de ce să ne complicăm cu alte alimente? Efectele exceselor noastre le vedem. Care e problema cu afirmația asta hiperbolizată? De ce nu acceptăm și asta ca teorie? Păi că știm că nu e real. De ce? Pentru că ne punem întrebări. De ce aici ne suspendăm raționalitatea? Asta se întâmplă în tot articolul. Nici o afirmație nu e măcar cu trimitere la vreun studiu real, în afară de cartea scrisă de dna. doctor. Păi, să am pardon, nu așa funcționează știința în 2014.
  5. În decurs de 30 de ani, toţi copiii vor suferi de o boală alergică. Nu toți, dar mulți. Da, bolile alergice au o prevalență în creștere masivă. E de la vaccinuri? Eu cred că nu, dar părerea mea e irelevantă cât timp nu am ceva real pe care să discut. E mișto să iei ceva concret și pe urmă să faci un salt cu prăjina direct la concluzie. Cum se leagă cele două? Măcar e documentat fenomenul alergiei post-vaccinale, așa, ca lumea? Vezi pct. 1 pentru indicații.
  6. „Deja putem vorbi la ora actuală de o epidemie de autism în România în rândul copiilor, iar o mare parte din cazurile de sindrom ADHD nu sunt diagnosticate.” Doamna doctor, vă anunț cu respect că epidemie înseamnă răspândirea unei boli contagioase, prin contaminare. Asta e definiția. Asta o folosim noi, ăștia care avem treabă cu medicina. Autismul nu e contagios, și nici măcar nu e boală. Habar n-are nimeni de pe planetă la data scrierii acestor rânduri ce naiba e autismul. Cert e că nu e contagios. Deci epidemia de autism nu există. Cuvântul epidemie acolo e aruncat la derută, fiindcă e un termen cunoscut de targetul acestui articol. Că altfel, nimeni care a terminat o școală de medicină nu l-ar folosi fără să se expună ridicolului.
  7. „- Relataţi-ne, vă rog, câteva din cazurile întâlnite în activitatea dumneavoastră în care copiii au avut de suferit de pe urma vaccinurilor…” Eu am avut un caz, pregăteam un pacient pentru operație vara asta. Omului îi căzuse un porc în cap. Era prin august 2014, verificați la Județean. Lăsați vaccinurile, avem o epidemie de porci care cad în cap la oameni. Cazurile sunt fix irelevante. Statistici, tati, că nu facem știință impresionând cititorii. Facem știință pe bune studiind fenomene, cam aia e știința așa cum o știu eu. „…mi se va spune că nu pot dovedi legătura dintre vaccin şi aceste boli. Ea poate fi însă dovedită prin proba terapeutică, şi anume prin aplicarea unui tratament (încă necunoscut în ţară, dar care se aplică în Occident încă din anul 1990) care ameliorează net aceste boli şi uneori le vindecă (aşa cum am precizat şi în carte, la capitolul 3).” Păi zi-ne și nouă cum se numește, să nu murim proști. Sau trebuie întâi să luăm cartea, nu putem afla adevărul și așa, în afara cărții?
  8. Ăsta e cel mai important. Pot să trec peste tot ce am scris mai sus, că până la urmă, ipotezele astea nedemonstrate au valoare cam cât filosofia de la bodegile de la mine din cartier. Băi pseudo-cercetătorilor care descoperiți voi și scrieți cărți, băi savanților care reinventați voi apa caldă, băi semidocților care dezbateți detaliile unei științe căreia nu-i știți nici măcar terminologia, voi îmi faceți mie religia de rușine! Păi Ortodoxia asta a promovat, mă, școala, n-a ținut-o așa într-o lesă a utilității ideologice, s-o scoată la plimbare în parc ca să se dea mare. Ortodoxia nu și-a asumat niciodată un limbaj aparent științific, să sperie lumea. Ortodoxia n-a vândut cărți de învățătură, așa, pe carisma autorului. Râde lumea de noi când ne aude cu d-astea, mă. Vă mirați de ce fug tinerii de Biserică. Păi uite d-asta, că v-ați trezit voi să le explicați de ce sunt ei proști și voi deștepți. Ce treabă avea mizeria asta cu familia ortodoxă? Sau cu Familia Ortodoxă? Absolut nici una. Amestecați teologia cu medicina așa, ca să vă demonstrați voi argumentele și să fiți interdisciplinari. Păi dacă vă vedea un ateu deștept, unul d-ăla rău de gură, cum e Richard Dawkins de exemplu, vă nimicea și pe voi, și dădea niște palme morale (evident greșite, că nu suntem toți tâmpiți) și religiei. Oricum de abia așteaptă. Bine că le dați material, tată. Și pe urmă vă dați cu capul de pereți când vă fac ăștia de 16 ani medievali și retrograzi. Păi sunteți! Sunteți, fiindcă luați din știință doar ce vă convine, în loc să studiați niște chestii pe bune. Sunteți, fiindcă apelați la temeri intrinseci ale oamenilor sub masca unei așa-zise cunoașteri științifice.
    Auzi, tanti Todea-Gross? Dacă la matale copiii ăia fac epidemie de autism, eu și cu niște oameni citavi la cap am pus de o epidemie de psihoză prin articole, pe aici. Să vezi ce fain o să fie.”
    Baronu’ Sâmbătă

Note si atitudini

Cu fiecare an care trece, la medicină cresc pretențiile studenților, direct proporțional cu glicemiile înainte de examenele mari. Dacă în Anul 1, pe vremuri, ziceai mersi că luai  5-ul ăla la Anatomie sau Biochimie (pardon 6-ele, că 5-ul așa cum știm, e doar pentru piloși), mai târziu când ai mai prins  curaj, când te-ai dumirit cum e cu învățatul și când concurența buget-taxă te-a strâns cu ușa punctelor mai rău decât gheara imaginară din infarctul miocardic, cu siguranță că ai început să țintești mai sus, să îți pese cât de cât de felul în care eforturile tale sunt oglindite în carnet. Asta poate și pentru că, în anii clinici, când intri în pâine și ai de a face în sfârșit cu boli și oameni nu doar cu abstracții pe planșe, începi să mai pui, pe ici pe colo și plăcere/pasiune în ceea ce înveți și atunci poate nu ți-e chiar totuna dacă răspunsurile tale primesc atenția pe care o dă Clostridiumul penicilinei sau dacă ele se  întovărășesc cu aprecierea profesorului ca  LABA (adică Long Acting Beta Agonists, da?)  cu corticosteroizii în tratamentul inhalator al astmului (pe termen lung însă, nu te amăgi, o să fie probabil tot aia, nu te va întreba mai nimeni ce note ai luat în facultate, ci mai degrabă ce știi să faci).

Uite ce diferență, în numai 2 ani de zile:

La Anatomie ieșeai triumfător cu 5-ul, te bucurai  că ai prins și tu ceva, ca pe vremuri la magazin, când după ce leșinai stând la cozi inumane,  te considerai ultimul băftos că plecai acasă cu niște oase de o ciorbă, cu nenorocirea aia de 5 care să te ducă în anul următor spre noul loc de dat cu capul numit Semio Chir sau Fizpat. Erai un consumator de note spășit, te mulțumeai cu orice, numa să îți dea și ție ceva. Ce să te încontrezi cu profesorul, ce să zici.. tăceai, consolat cumva că nu vei știi tu vreodată prea multă anatomie și că nu ești demn de mai mult, erai mândru pur și simplu că treceai.

1Mai apoi, peste vreo 2 ani așa, deveneai un consumator mai rafinat, pofteai la calitate, la mai mult, aveai deja  ceva self-respect, și  simțeai pe undeva  că evaluatorul te trage la cântar. E drept, asta poate că nu ți-a adus o notă mai mare,  poate doar o reacție de dezaprobare din partea profesorului, da acu măcar aveai o oarecare pornire revendicativă.   Remember Semiologia Medicală?

semio

Până la finalul facultății mă gândesc că poate o să vină și examenul la care, atunci când nu ești chiar mulțumit de nota ta,  să poți purta un dialog relaxat cu proful pe tema evaluării, fără ca el să  simtă că ai fi o  loază oportunistă și arogantă  și fără ca tu să simți că el e tartorul care să-ți amintească, dacă nu pe bune, măcar preventiv, că ai încă mult de învățat și că nu ești atât de deștept pe cât crezi, nici măcar în ziua ta bună :).  Poate la unii a venit deja, m-aș bucura să le ascult experiența…

Dragoste pe muchie de bisturiu!

De vorba cu tine drag coleg / colega

M-am oprit din invatat si am lasat deschisa cartea de Obstetrica la ,, Conduita in sacina extrauterina complicata,, citind acolo despre inundatia peritonela si expresii clinice ca:

-pseudoperitonitica -mimeaza contractura abdominala

-pseudoocluziva-vasaturi ,meteorism abdominal

-pseudohemolitica-icter ,CiD

-pseudoapendiculara-dureri in fosa iliaca dreapta ,febra ,varsaturi

Uite asa mi-am adus aminte de o specializare frumoasa dar in acelasi timp extrem de grea si anume Chirurgia.

Odata ce am intrat din nou pe taramul chirurgiei, am rasturnat pe masa si cutia cu amintiri din anii mei de ucenicie. Povesteam intr-un articol precedent despre cum iubesc medicinistii si despre posibilele combinatii amoroase potential (dez)avantajoase pentru ei iar acum vom diseca mai mult relatia medicinista – rezident .

De cateva luni am interactionat si eu cu colege mai mici din anul 1 , 3 si 5 mediciniste dar si cu asistente anul 2 ,3 ,4, am observant ca toate visau la Chirurgul lor. Il priveau pe acest chirurg ca pe un zeu, il venerau, il admirau in imaginatia lor , era chipes , plin de compasiune , supremul salvator de vieti, asa cuceritor in halatul lui, fara cal si fara scut de Fat Frumos (poate calare pe… bisturiu?).

Asa ca am zis ca ar fi cazul sa iti spun o poveste care sa mai risipeasca din ceata poate inselatoare a fanteziei.

A fost odata ca niciodata un licentiat in medicina si o studenta la medicina care s-au intalnit intempestiv.

rezident

Cine vrea sa precipite o asemenea intalnire poate sa incerce un scenariu de felul asta:

-Alo , 112 , aici studenta la medicina abia trecuta de pragul anilor preclinici , ma doare in epigastru si vars o substanta ca zatul de cafea ,probabil este hematemeza . Ajutor ,va rog , as vrea un rezident chirurg. (oricum, cel mai probabil e ca tot rezidentul vine sa te vada in urgenta).

-Imediat domnisoara, salvarea va ajunge in cateva minute .

In drum spre Spitalul Judetean de Urgenta sta alaturi de studenta o asistenta , iar soferul se grabeste sa goleasca masina in UPU, in timp ce studenta are in minte potentialul rezident mult dorit… aducator de Sanatate (stare pe deplin favorabila atat fizic ,mental cat si social ,capacitatea de a duce o viata productiva social si economic si nu doar absenta bolilor si a infirmitatilor- deci si definitia OMS justifica urgenta visatoarelor)

UPU – unitatea primiri urgente – Agitatie ,oameni fel de fel in cautarea ameliorarii , costume verzi , roz ,mov ,albastre, rosii, apoi apare un halat ALB cu pete rosii . El e salvatorul , despre el vorbim. Ar trebuii sa fie de un alb imaculat ,dar petele rosii ii tradeaza priceperea sau poate neatentia .

Sa incepem anamneza :

–>Nume : Cautatoarea de salvator rezident, preferabil Chirurg

–>Varsta: 2zeci si un pic

–>Domiciliu : Camin, gazda, parinti

–>Profesia : Studenta la medicina anul 3

–>Motivele internarii:

False (durere , varsaturi ) – reale (ambitia de a avea in posesie rezident chirurg)

–>Antecedente personale fiziologice :

Menarha – candva de mult ;Ciclu la interval regulat (apta pentru perpetuarea specie )

–> Antecedente persoanale patologice:

O pseudo relatie esuata, in rest ca noua (aparent)

–>Interventii chirurgicale :

Pana acum nu ,dar in viata mai facem si sacrificii, daca putem prelungi timpul petrecut impreuna 😉

–>Conditii de viata si (munca) :

Se poate face o vizita la domiciliu , pentru informare temeinica, in cazul in care domnisorul Rezident chirurg doreste detalii.

–> Istoricul bolii:

Pacienta( medicinista ) in varsta de 2zeci si un pic de ani se prezinta la unitatea de primiri urgente a spitalului judetean acuzand ,,ambitia de a avea in posesie un rezident chirurg ,,

The small Doc (rezidentul) cu panza pe ochi ,palpeaza ,cere analizele ,verifica hemoglobina , hematocrit ,leucocite ,trombocite ,hematii verifica totul la sange 🙂 . Nu gaseste nimic suspect si tocmai de aia … accepta sa trateze studenta, de alte boli decat cele chirurgicale.

Oricum ar fi, o studenta nu se orienteaza prost: in Anul 3 si in Anul 4 de facultate, iei contact cu sectiile chirurgicale, ai de trecut  un examen destul de pretentios numit Semiologie Chirurgicala , iar in Anul 4 ai de a face cu Chirurgia si Ortopedia .

Un chirurg prin preajma ,fie el si rezident este poarta de intrare pe sectiile unde bisturiul e scula suprema, halatele albe cu picatele rosii sunt fostele mirese iar tipetele de durere ale vreunui pacient cu amputatie te fac sa nu vrei sa te mai intorci vreodata acolo. (cine stie cum vorbesc chirurgii va intelege )

Cum vorbesc chirurgii? Pai sunt bantuiti de mania organelor in discurs (cu preponderenta cele genitale), doar cu ele “converseaza” cateva ore bune, in sala de operatie, in fiecare zi .

Cum respira chirurgii? Respira greu de la toate pachetele de tigari pe care le-au fumat in incercarea de a ascunde sub norul de fum stresul si temerile legate de pacientul caruia nu-i merge bine sau care le-a decedat in fosta garda .

Cum gandesc chirurgi? Gandesc egoist , ei sunt zei , fara ei pacientii mor iar pentru a salva viata unui om trebuie sa se pastreze pe ei insisi integri din toate punctele de vedere .

Cum se distreaza chirurgii? Adesea isi beau mintile (asa, cu responsabilitate?), pentru a uita coltul de cimitir unde stau marcate limitele medicinei contemporane.

Cum traiesc chirurgii? Traiesc pe muchie de cutit – unde fac ei o incizie ,nimic nu va mai fi la fel ,vor face suturi ,ligaturi ,dar tesutul nu va mai fi niciodata cum a fost inainte de interventie si asta s-ar putea sa nu le dea pace zile intregi dupa operatie.

Ce viseaza chirurgii? Viseaza o operatie de 3 ori : cu o noapte inainte sa aiba interventia respectiva , inainte sa faca o incizie mai vizualizeaza odata mental timpii operatori , apoi in postoperator mai viseaza odata intregul ansamblu de manevre pentru a fi sigur ca nu a uitat vreo pensa , compresa de tifon ,ac , portac (mecanisme de protectie onirice).

Ce fac chirurgii in timpul liber ? Dorm ,dorm si iar dorm pentru ca atata responsabilitatea cere si o minte odihnita .

Cum sunt chirurgii ca oameni ? Sunt reci, aparent fara nici un sentiment – se antreneaza zilnic sa uite ,sa nu se implice moral fata de nimeni si nimic.

Ce isi doresc chirugii cel mai mult ? Perfectiunea , pentru ca interventia sa fie buna totul trebuie sa decurga perfect. (si perfectionismul asta devine uneori un defect profesional aplicat in viata personala).

De ce au nevoie chirurgii ? De o rabdare de fier , stau ore intregi intr-o operatie in care pot sa apara oricand complicatii .

La ce sunt atenti chirurgii? La detalii ,orice vas de sange strapuns fie el cat de mic trebuie starpit cu cauterul.

De cine asculta chirurgii? De anestezist ,este singurul om de pe planeta pe care il aud si il asculta neconditionat.

Stai! Stop! Despre ce vorbim aici? Ahhh da despre relatia dintre o studenta la medicina si un rezident pe chirurgie – sa ne intoarcem asadar:

La inceput de cariera, the small Doc va fi un om mic , cu aspiratii mari, n-o sa iasa de la o posta in evidenta stofa de chirurg. Modest si absolvent cum e, o va trata pe studenta-partenera ca pe cel mai bun aliat, ii va povesti despre el , despre aspiratiile lui, despre viata lor in doi . Doar ea e la fel de promitatoare ca el, tot viitor medic ,cine stie de care, iar el e un veritabil chirurg in devenire.

In primele luni de rezidentiat , lipsit de experienta si coplesit de realitatile spitalului, el nu va fi as la a da medicatia corespunzatoare fiecarui pacient in postoperator, isi va suna ,,iubita,, medicinista si vor cauta impreuna pe google ,in carti ,la biblioteca, in farmacii , medicamente ,prospecte ,reactii adverse – vor forma un cuplu mai sudat ca niciodata de experiente comune importante.

In primul an de rezidentiat , small Doc va invata sa tina o pensa in mana ,sa sutureze , sa faca un drenaj , sa puna o sonda urinara , sa trateze o plaga , sa scrie mii de bilete de externare , sa scrie un raport de garda , sa scrie o operatie in protocolul operator , sa faca singur o garda in timp ce medicul primar viseaza operatii si sa scrie un certificat de deces. E momentul in care small Doc incepe sa capete tot mai multa incredere in sine.

In anul doi de rezidentiat e momentul pentru transformari simtitoare – small Doc incepe sa prinda indeletnicirile si psihologia unui chirurg, dar isi va insusi urmatoarele patologii (nu neaparat si mijloacele de a le trata corespunzator) : egoism, putere si stima de sine care va tinde spre o oarecare infumurare si impresia ca tot mai multe lucruri i se cuvin de la sine – limbajul sau va fi tot mai populat cu organe metaforice iar costumul de spital alb va avea din ce in ce mai multe pete rosii (asa se scrie experienta).

Intre timp, studenta medicinista termina Anul 4 de facultate si se va bucura ca a vazut n operatii – pneumectomii , colecistectomii , apenidicectomii ,splenectomii, gastrectomii, amputatii , toracotomii..si multe altele, se va bucura ca a avut ocazia sa isi exerseze si imbogateasca limbajul medical si ca a putut fi alaturi de un om care s-a dezvoltat si a crescut (in profesie si in asteptari?), un om mai dedicat uneori fata de o fisura anala sau un hemoroid decat fata de chestiunile personale. Dar este aceasta implinire in cuplu?

Surgeon holding scalpel

Uneori iti dai seama ca viata alaturi de un chirurg este similara cu o operatie pe cord deschis- uneori palpitanta, dar riscanta si expusa complicatiilor – zi de zi iti va mai cauteriza o vena ,o artera ,apoi iti va deschide pericardul , va penetra ventriculul strang si il va goli de continut printr-o incizie cat un varf de ac la care va atasa un tub de dren. Uneori relatia cu un rezident chirurg iti da un soi de senzatie ca el iti umbla prin vene tot mai meticulos, mai indraznet (dar nu neaparat placut) si nu dispare din organismul tau decat atunci cand te vei exanguina,  cand probabil iti vei fi consumat toate resursele: rabdare, energie, vitalitate…

Studenta noastra a cunoscut chirurgul si patologia lui, a inteles ca e o diferenta intre ce doctor alegi sau te alege in UPU pentru a te salva si ceea ce ramai cand pleci de pe sectia  pe care ai fost tratat (si implicit din relatia).

Cum trateaza chirurgul ,pacientii de la spital si poate chiar si “pacienta de acasa” ? Cu sange rece, plagile pe care le lasa in urma de cele mai multe ori nu sunt vindecate  de primul operator ,iar pansamentul va fi cu siguranta pus si schimbat de cineva mult mai mic in grad decat chirurgul, poate chiar de un viitor chirurg! Chirurgul va veni la contravizita , ii va urmari pe ceilalti colaboratori daca se ingrijesc bine de pacientii lui dar va privi totul de la distanta. Chirurgul nu isi va mai aminti pacientii dar isi va aminti cu siguranta interventiile pe care le-a facut asupra acestora !

Draga colegule, gandeste-te bine daca vrei sa devii chirurg – vei avea de furca cu tot felul de patologii… nu doar in sala de operatie dar si dincolo de ea.

Draga colega ai vrea sa ai alaturi de tine un chirurg cu patologia aferenta? Viata alaturi de un salvator de vieti s-ar putea sa iti inspire o nevoie de a fi salvata la randul tau…

Asa ca inainte sa iti doresti ceva, sa visezi frumos la un rezident (chirurg) priveste si partea goala a paharului si gandeste-te de 3 ori la ceea ce iti doresti la fel cum si chirurgul isi viseaza de 3 ori operatia .

Dar, pana la urma, nimic nu prea e nou pe pamantul asta, totul e destul de repetitiv, roata se invarte asa ca ajungem la o alta combinatie:

A fost odata ca niciodata … o licentiata in medicina si un student la medicina . S-au cunoscut de nicaieri si au ajuns unde s-a putut…

DMT