Minighid al studentului de Anul 4 (IV) – Update semestrul 1

Am primit cu plăcere updateul colegilor din 2015-2016 legat  de experienţa  Anului 4 – semestrul 1 (s-a mai schimbat ceva de pe vremea mea :=):

PNEUMOFTIZIOLOGIE – au apărut câteva mici modificări: stagiile s-au ținut exclusiv la Dispensarul TBC (nu am mai fost implicați în nicio campanie de prevenție a BPOC-ului), iar în cadrul acestor stagii am examinat pacienți, ne-am făcut unii altora testul la tuberculină, ni s-au mai prezentat sumar și temele pe care le-am avut de pregătit pentru cele 2 testări tip grilă susținute în timpul semestrului (notele acestor teste le-am aflat abia în ziua examenului și oricum nu prea au contat), iar spre final lucrările practice au fost aplicate aproape exclusiv pe interpretarea spirometriilor. De asemenea, încă de la începutul semestrului ni s-a solicitat să realizăm individual un referat despre un subiect la alegere dar acest subiect individual era cazul să fie inclus într-o temă mai vastă ce a fost hotărâtă la nivel de grupă (atenție – fiecare grupă trebuie să stabilească o temă diferită astfel încât trebuie să comunicați rapid între voi pentru a vă alege tema preferată, în caz contrar o veţi alege doar pe cea care rămâne disponibilă). Exemple de teme: TBC, astm, BPOC, neoplasm pulmonar, pleurezii, pneumonii, insuficiența respiratorie etc). Referatul a fost predat pe mail în ultima săptămână din semestru atât în format WORD (se cer cam 15 pagini cu tot cu pagina de titlu, bibliografie, poze etc…), cât și în format PPT (ca și cum ar fi trebuit să susținem referatul, deși nu a fost cazul), iar în plus a fost necesar să trimitem sursele bibliografice pe care le-am utilizat (s-au cerut articole de specialitate din ultimii 5 ani sau cărți publicate în ultimii 10 ani). Pentru  realizarea acestui referat am fost notați și ni s-a dat inclusiv o diplomă de participare la activitatea de cercetare.

Examenul final nu a suferit mari modificări, a rămas tot o combinație GRILĂ-ORAL (3 grile din TOATĂ materia, inclusiv cea de la stagiu plus o spirometrie de interpretat pe care trebuie s-o expuneți oral). Interpretarea corectă a spirometriei rămâne de bază pentru nota finală (nu a picat nimeni, iar notele au fost destul de mari).

PUERICULTURĂ – Cursul s-a ținut în acest an universitar (2015-2016) în corpul K, deci s-a renunțat la predarea acestuia în cadrul Spitalului de Pediatrie. Stagiile s-au ținut teoretic din două în două săptămâni – activitatea de stagiu depinde în mare parte de coordonatorul la care nimeriţi. Grupa mea a avut norocul de a mai învăța câteva lucruri mai mult teoretice decât practice, însă au fost grupe la care activitatea de stagiu a fost mai sărăcăcioasă. Examenul s-a păstrat grilă cu 12 întrebări dictate și multiple variante de răspuns. Dificultatea acestora este mică spre medie, toți studenții promovând.

IGIENĂ – Este materia care poate că s-a modificat cel mai mult față de anii anteriori, în acest an stagiile s-au realizat cu un cadru didactic nou venit în facultatea noastră (este vorba de dr. Cristina Pușcașu), iar acestea au fost ținute odată la două săptămâni (cu precizarea că s-a putut negocia sala, ora, iar dacă se merge într-un ritm mai accelerat există posibilitatea ca materia să fie epuizată mai repede). În ultima săptămână din semestru s-a ținut examen practic (probabil că în premieră pentru generația mea) cu 10 întrebări grilă cu variante multiple de răspuns, iar majoritatea întrebărilor (4 din 10) au fost din capitolul numit: „igiena alimentației”. Acest examen   s-a ținut în 3 serii, iar fiecare serie a avut o variantă proprie de grile. Atenție că NU se poate colabora, există o supraveghere atentă din partea cadrelor didactice. Marea problemă a acestei discipline a fost reprezentată, din punctul meu de vedere, de materialul trimis de doamna doctor și pe care l-am avut de învățat (mai mult de citit). Acesta s-ar putea să vă pună tot felul de probleme (greşeli pe care le veţi descoperi), așa că dacă se va menține ca sursă bibliografică nu rămâne decât să vă urez muuuultă răbdare.
Cursul a fost ținut  de dr. Lavinia Buvnariu, examenul final desfăşurându-se la fel ca examenul practic (au fost tot 10 întrebări grilă, cu variante multiple, din același material cu multe greșeli, însă de data aceasta întrebările au fost dictate, iar supravegherea a fost mai laxă). De precizat este faptul că la începutul semestrului ni s-a promis o „mini-excursie” la uzina de apă a Brașovului, însă nu s-a mai adus în discuție ulterior acest subiect.

METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE – Și această disciplină s-a modificat substanțial existând practic două cadre didactice (dr. Luigi Mărceanu – la partea de curs și seminar iar dr. Marius Irimie – numai la partea de seminar). Cursurile și seminariile predate de dl. dr. Mărceanu au fost ținute alternativ în corpul J, vineri din două în două săptămâni (și evident că nu mergeau mulți studenți la acestea), iar lucrările practice coordonate de dl. dr. Irimie s-au desfășurat în corpul K, de asemenea o dată la două săptămâni. Dr. Irimie a dat, înainte de vacanța de Crăciun, trei teme pe care studenții au fost nevoiți să le rezolve până la finalul semestrului și să le trimită pe mail acestuia (cei care s-au mai împotmolit au fost obligați să refacă tema și să o retrimită, dar notele nu prea s-au mai arătat la faţă). În ceea ce privește examenul final – ni s-a pus în vedere că acesta se va desfășura oral (deoarece cursurile nu prea erau frecventate de studenți), însă ni s-a pus în vedere că vom avea parte şi de câteva grile (care au fost în prealabil trimise deja rezolvate). Așadar am încercat să citim cursurile cât mai atent pentru a putea face față eventualelor întrebări orale, dar examenul a fost până la urmă grilă –  întrebări dictate din lista cu întrebări posibile trimisă de cadrul didactic, iar cei care au făcut lucrările practice cu dr. Mărceanu au primit în plus o întrebare ușoară (din cursuri) la care li s-a cerut să răspundă în scris (deși n-am avut parte de această întrebare BONUS – eu am avut de făcut cele trei teme pentru care mi-am ocupat cam două zile din vacanță – știu că s-a dat ceva legat de trialurile clinice randomizate).

CHIRURGIE PLASTICĂ – Examenul final din timpul sesiunii este singurul care s-a modificat (și probabil că se va modifica în permanență, deci nu vă bazați pe modalitatea de examinare din anii precedenți, ci mai degrabă fiți pregatiți pentru orice) în sensul că am avut 8 întrebări din toată materia (mai puțin din chirurgia estetică – deși în anii precedenți au fost intrebări și din acest capitol. Ni s-a dat inclusiv un subiect din materie nepredată, iar acest lucru a fost ulterior semnalat cadrului didactic). Subiectele au fost proiectate PE RÂND, fiind alocat un timp de 5 sau 10 minute pentru fiecare în parte, iar studenții au fost nevoiți să scrie fiecare întrebare pe o foaie separată . Din cele 8 sarcini de lucru, 3 dintre ele au fost de tip POZĂ la care am avut de recunoscut tipuri de plastii utilizate, tumori maligne de suprafață (și ce atitudine terapeutică folosim), boala Dupuytren (și ce tip de operație s-a efectuat plus descrierea acesteia). Examenul are un grad de dificultate ridicat și din aceste motive este bine să participați la fiecare curs și apoi să citiți astfel încât să întelegeți tehnicile utilizate în chirurgia plastică (oricum o să fiți chestionați în permanență și la stagiu pe baza cursurilor, dar uneori și pe baza cunoștințelor de anatomie și de semiologie chirurgicală).

RADIOLOGIE – Nu s-a schimbat aproape nimic în ceea ce privește desfășurarea disciplinei de Radiologie și Imagistică medicală, însă este important de precizat faptul că începând cu anul universitar 2016-2017 este posibil să apară schimbări majore la această disciplină, titularul cursului (Dr. Ileana Muntean) anunțând că sunt mari șanse să renunțe la activitatea didactică (deși ar fi o pierdere importantă pentru facultatea noastra, dânsa fiind un cadru didactic care s-a ocupat de studenți așa cum trebuie). În cazul în care doamna doctor nu ne „părăsește”, atunci grupele care au stagii cu dânsa vor desfășura această activitate în cadrul Spitalului Militar.

MEDICINĂ INTERNĂ – Rămâne cea mai importantă și mai grea materie studiată în cadrul semestrului 1 al anului 4,iar la acestă disciplină nu au survenit modificări importante, poate doar faptul că s-au alăturat începând cu anul universitar 2015-2016 și alte cadre didactice noi (doar la partea de stagiu).

Minighid al studentului de Anul 4 (III) – Update

Savurându-mi cafeaua de vacanță și trăgând linii imaginare, constat că, așa cum a făcut și oldunsurehand la vremea sa, anul 4 a fost cel mai „lejer” (mai cu seamă al doilea semestru), ocupând primul loc detașat față de ceilalți ani la acest capitol. Asta ori pentru că e anul în care se face acel switch către partea clinică – „parcă mai arată a medicină” și lucrurile devin mai interesante, ori pentru că, pur și simplu, e mai ușor – având și ceva informații la bază pe care să le putem lega între ele. Dar cel mai probabil amândouă la un loc. Este cu siguranță anul în care îți poți permite să te arunci în tot felul de activități extra (proiecte în ASSM, participări la congrese șamd).

În primul semestru nu au apărut modificări importante față de precedentul an. De aceea, mă voi rezuma să punctez diferențele apărute în cel de-al doilea semestru:

  • Chirurgia Generală – rămâne materia cu cele mai multe credite ale sem. II (12). Cursul a fost ținut de șef lucr. dr. Cătălin Mișarcă și s-a ținut în corpul K de 2 ori pe săptămână, aprox. 1 oră și jumătate, uneori aproape 2, fără pauză – materia cuprinde patologia chirurgicală a tiroidei, a glandei mamare, a tubului digestiv + a organelor anexe, peritonita și traumatisme abdominale. Slideurile sunt făcute pe baza capitolelor de chirurgie ale cărții pentru rezidențiat (ECN) și sunt suficiente pentru examen (nu ne-a fost dată bibliografie suplimentară). Microcursurile s-au ținut și în acest an (săptămânal, în cadrul stagiilor), de către dr. Durach, respectiv dr. Hogea. La microcursurile ținute de dr. Hogea au fost discutate mai ales cazuri, patologii chirurgicale frecvente și tehnici chirurgicale. Cele mai atractive momente au fost, fără doar și poate, cele în care s-au prezentat noțiuni practice elementare de chirurgie (noduri, suturi). Examenul a fost sinteză, constând în 19 subiecte cu răspuns scurt (ex: clasificarea hemoragiei digestive superioare, sindromul esofagian, tratamentul antibiotic în peritonita acută, bilanțul lezional în traumatismele abdominale, clasificarea anatomopatologică în apendicita acută etc.). Nu au picat mulți, însă notele nu au fost prea mari.
  • Endourologie – materie în premieră la facultatea noastră. Disciplina a cuprins partea de tratament endoscopic în patologiile aparatului urinar și genital masculin. La curs ținut o dată la 2 săptămâni, în corpul K, au fost prezentate tehnicile de intervenție, instrumentarul specific, dar și câteva aspecte ce țineau de fiecare patologie în parte (acestea se regăseau cât de cât și în materia de Urologie). Examenul a fost tip sinteză, 5 subiecte de redactat; notele au fost destul de bune, însă tentativa de fraudă a fost pedepsită!
  • Deontologie – au apărut câteva modificări și aici, în sensul că, spre deosebire de anul trecut, în acest an s-a susținut și un examen în sesiune (care a contat 20% din nota finală). Cursul a fost predat de prof. univ. dr. Liliana Rogozea și de conf. univ. dr. Lorena Dima (cred că orele au fost distribuite aproape în mod egal), în corpul K, o dată la 2 săptămâni, iar seminarul de asist. univ. dr. Florin Leașu. Pentru examinarea practică am avut de pregătit un proiect (în echipe de câte 2-3) pe una dintre problemele de etică oferite și pe care l-am prezentat la sfârșitul semestrului în fața grupei. La examen am avut câteva întrebări grilă și de comentat o problemă de etică medicală (similară cu cele de la seminarii).
  • Medicina Muncii – titularul de curs nu s-a schimbat, cursurile au fost ținute teoretic în corpul K, o dată la 2 săptămâni. Practic, nimeni nu prea pare să poată desluși misterele privind desfășurarea acestui curs. Cert e că la examen au fost scăzute puncte pentru absențele de la curs. Ne-a fost trimisă o carte de Medicina Muncii în format electronic și 15 subiecte, dintre care la examen au intrat doar 3.
  • La Ortopedie și Urologie nu au apărut modificări față de anul trecut.
  • Medicina psihosomatică – nu s-a mai ținut în anul nostru!

Carti pentru Anul 4 – Sem 2

Asa cum veti descoperi, cu bucurie, materialele de curs pentru semestrul 2 din Anul 4 sunt bine puse la punct, cel putin pentru materiile cele mai creditate, adica pentru disciplinele chirurgicale – exista cursuri tiparite, bine sistematizate, explicite care tintesc, in spiritul pragmatic al chirurgiei, esentialul – adica vorbarie, vorbarie, da sa si ramaneti cu ceva la modul realist.

1) CHIRURGIE

COMPENDIU PRACTIC DE CHIRURGIE – Alin Cucu – Editura C2 Design, Brasov, 2003 – probabil cel mai bun curs tiparit de care am avut parte in acesti 4 ani de facultate: o împărțire sistematică, o abordare unitară și consecventă (chiar dacă la alcătuirea volumului au contribuit alți 7 colaboratori, toți par să păstreze spiritul și miza propuse de profesorul Cucu) care se simte în toate capitolele: se prezintă etiologia, fiziopatologia, partea clinică, investigații paraclinice, diagnostic pozitiv/diferențial, tratament, complicațiile fiecărei boli (fie că vorbim de cancer, de traumatisme sau de patologie inflamatorie). Informațiile chiar dacă  sunt condensate sunt acoperite explicativ aproape în totalitate (nu rămâi să te întrebi: da de ce apare simptomu ăla? Da care e mecanismul prin care se petrece cutare complicație?) – crezul cărții, așa cum sugerează și profesorul Cucu, este simplitatea, dar nu prin lipsă cin prin concentrare. Dat fiind faptul că acest curs se adresează unor absolvenți de Medicină Generală, deci nu unor viitori chirurgi, cartea integrează două elemente de bun simț și de decență pedagogică, din punctul meu de vedere: pe de o parte fiecare capitol se deschide cu un rezumat schematic cu titlul de Esențial în care e cuprins minimul  despre respectiva boală(nu doar teoretic, cât mai ales practic – adică ce poți face efectiv,  dacă dai de un pacient cu o anumită patologie sau dacă suspicionezi o anumită patologie) și în care se precizează rolul medicului de familie în abordarea pacientului respectiv (deci se pleacă de la premisa că nu trebuie să fii chirurg și să ai cunoștințe amănunțite de finețe, adică e vorba de ce poți face ca medic de familie sau ca medic generalist,  indiferent de specialitatea pe care o vei alege). Pe de altă parte nu se insistă și nu se detaliază partea de tehnică chirurgicală – se explică principiile și, eventual se menționează câteva proceduri (deși nu se cer numele acestor intervenții la examen) fără să se aprofundeze prea mult – lucru care ar putea să-i surprindă pe unii studenți (care poate că se așteaptă, nu-i așa, să învețe abord chirurgical) – dar cartea pare să înțeleagă că e mai important să ai habar și să rămâi cu logica și operația în ansamblu  și nu atât cu detaliile tehnice pe care nu le vei exersa niciodată dacă nu vei alege Chirurgia ca specialitate. Este un volum pe care și studenții îl vor simți ca fiind alcătuit în beneficiul lor și nu doar pentru a bifa o cerință birocratică. Ca sa va convingeti de caracterul lucrat al cărții, cititi si prefata (ca tot ne amintea profesorul Cucu de faptul ca nimeni nu citeste prefata cartilor, mai ales a celor de specialitate) semnata de profesorul Mircioiu din Cluj Napoca. Slideurile folosite de prof Cucu la curs nu se trimit studenților, oricum ele sunt făcute după carte și conțin informație foarte sumară care e dezvoltată și completată de titular în discursul oral. Materia din cursul tipărit este suficientă pentru pregătirea examenului.

chir

2014-07-09 21.41.53Cursul se gaseste in format fotocopiat la studentii din anii mai mari.

Pentru cei interesați de de suplimente bibliografice, se poate folosi, printre altele, cartea de patologie Chirurgicala de la UMF Bucuresti:

PATOLOGIE CHIRURGICALA – Florea Ticmeanu- Editura Tehno Plast, Bucuresti, 2000

http://ro.scribd.com/doc/211353336/Patologie-chirurgical%C4%83-Florea-%C5%A2icmeanu-Bucure%C8%99ti-2000

2) ORTOPEDIE – la fel ca la Chirurgie, materia pentru examen se găsește în totalitate în suportul tipărit

ELEMENTE DE ORTOPEDIE ȘI TRAUMATOLOGIE PENTRU COLEGIILE UNIVERSITARE – Iosif Șamotă, Radu Necula, Editura C2 Design, Brașov, 2003 – cuprinde informațiile predate la curs, în general bine sistematizate , sunt și câteva desene explicite , măcar la partea de traumatologie (la partea de ortopedie – infecțiile și tumorile osoase, lucrurile par mai abstracte și mai greu de digerat, dar accentul se pune oricum pe traumatologie). Slideurile nu au fost trimise studenților, în mod normal se trimit doar cele care cuprind materie care nu e tratata în carte: partea de prim ajutor și fractura deschisă nu sunt tratate în carte (în cazul generației mele acest lucru nu s-a întâmplat din motive excepționale legate de starea de sănătate a titularului de curs).

Există și o carte de lucrări practice:

ÎNDRUMĂTOR PRACTIC DE ORTOPEDIE ȘI TRAUMATOLOGIE PENTRU COLEGIILE UNIVERSITARE – Iosif Șamotă, Radu NEcula, Editura C2Design, Brașov, 2003 – e folositor mai ales pentru partea de tehnică de plasare a aparatului gipsat și partea de examinare clinică a bolnavului cu afecțiuni ortopedice – sunt lucruri minimale care nu se cer la examen (nici la cel mare și nici la cel practic), dar prind bine pentru cultura generală sau pentru cei interesați.

2014-06-14 17.49.31

Cartile se gaseau de vanzare pe sectia de Ortopedie (la dr Radu Necula) sau se gasesc in forma de copii xerox la studentii din anii mai mari.

 

3) UROLOGIE – dr Scârneciu trimite studenților slideurile după fiecare curs, dar toată informația predată (și chiar mai mult de atât) se găsește în suportul tipărit:

UROLOGIE CLINICĂ – Ioan Scârneciu, Sorin Lupu, Camelia Scârneciu, Editura Universității Transilvania, 2006 – cel mai stufos curs al semestrului (are vreo 400 de pagini) – la rândul său, un model de abordare sistematică și prezentare explicită – e un volum foarte încărcat (se dau inclusiv toate stadiile anatomo-patologice la fiecare tip de cancer în parte) și destul de detaliat, lucru care te va face să îți pierzi răbdarea, când te vei apuca de învățat. Întrebările de la examen sunt făcute după cursul tipărit și nu după slideuri, așadar, deși slideurile sunt ceva mai aerisite tot după cursul tipărit va trebui să învățați.

2014-06-14 18.52.43

Cursul se gaseste in format fotocopiat la studentii din anii mai mari.

4) MEDICINĂ PSIHOSOMATICĂ – nu a existat un suport de curs efectiv și nici slideurile nu au fost trimise de dr Nedelcu (oricum nu ar fi fost de mare ajutor). Dacă participați la curs e recomandat să luați cât de multe notițe puteți, în speranța că veți recompune în apropierea sesiunii ceva care să vă fie de ajutor din puzderia de informații împrăștiate. Ca bibliografie pentru subiectele date la examen (psihosomatica bolilor digestive, psihosomatica bolilor cardio-vasculare, sindromul de burnout la medici) s-au propus titluri care nu prea au fost de găsit:

I.B. Iamandescu – Psihologie medicala vol II, Psihosomatica Aplicata, Ed. Infomedica pg. 53-72, 125-146
D.L. Dumitrascu – Medicina Psihosomatica. Ed. Med. Universitara Iuliu Hatieganu

Studentii au căutat diverse alte resurse pe internet, nespecifice și variate (de la articole la cărți) – ideea e să scrieți ceva la examen legat de subiectele date, nu neapărat un conținut precis.

5) MEDICINA MUNCII – dr Buvnariu a distribuit cartea de medicina muncii folosită de UMF Târgu Mureș – se găsește la studenții din anii mai mari în format tipărit. Toate subiectele de examen au fost practic subtitluri ale capitolelor tratate în acea carte

6) COMUNICARE ȘI MARKETING MEDICAL – dr Vâlcu nu a trimis slideurile foarte stufoase pe care le-a utilizat în prezentări, studenții nu prea și-au luat notițe, practic nu a existat un suport de curs sau o bibliografie – studenții s-au bazat la examen pe cultura lor generală sau pe rămășițele și amintirile cu care s-au ales din expunerile orale.

7) DEONTOLOGIE ȘI ETICĂ MEDICALĂ -dat fiind faptul că nu s-a susținut examen din materia de curs, nimeni nu a cerut slideuri sau bibliografie precisă. Există o carte – suport de curs care poate fi de ajutor în redactarea temelor de seminar:

2014-06-14 18.53.10

ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE MEDICALĂ – Liliana Rogozea, Editura Universității Transilvania, 2006 – 2 volume (eu nu am avut decât volumul 1)

 

Minighid al studentului de Anul 4 (II)

Dacă, după primul semestru al Anului 4, rămâi cu senzația că încă nu te-ai dezmeticit după ce te-ai distrat  cu mâzgăleli EKG-istice, cu jocurile de umbre radiologice și scheme de tratament pentru nefericiții cu artere coronare înfundate și inimi prea mari pentru propria lor sănătate, nu-ți fă prea multe griji că nu îți vei reveni prea curând pentru a respecta exigențele din regatul disciplinelor chirurgicale din cel de al doilea semestru. Vei fi prevenit de la început, de mai multe cadre didactice: urmează cel mai ușor și cel mai frumos semestru din viața voastră de medicinist -( sunt de acord cu prima parte, nu neapărat și cu cea de a doua).  Avertismentul ăsta nu e neapărat un îndemn la nepăsare dar, cu siguranță că te va predispune la leneveală, mai ales când te vei dumiri că examenele se pică rar și că stagiile capătă un caracter care, pe măsură ce va trece semestrul, se va  insinua drept opțional. Ai zice că e de înțeles,  după ce vii dintr-un club asurzitor ca cel al Internelor, unde ai transpirat la greu și n-ai prea avut răgaz să te odihnești, după ce ai ajuns în chill-out lounge-ul chirurgicalelor, parcă te-ai cam tolăni nițel ca să îți refaci tonusul și energia și nu ai mai prea catadacsi să te arunci pe scenă și să performezi. Vei trăi o atmosferă bizară care te va scoate cel mai probabil din ritmurile clasice pe care te-ai chinuit să le construiești patru ani de zile: te vei mira de cât de repede obișnuințele bune (printre care și cititului regulat al materiei), desăvârșite de amenințătorul examen de Medicină Interne se vor eroda rapid iar năravul procastinării și al întoarcerii pe partea cealaltă în pat, în diminețile de stagiu își vor intra în drepturi dezarmant de repede, fără prea multe procese de conștiință. Pe de altă parte, vei savura să navighezi cu viteza a doua, să te mai bucuri și de altceva decât de medicină (e ocazia perfectă să te implici în proiecte extrașcolare, organizate de asociațiile studențești, să mai participi, eventual, la niște congrese)  fără să te mai panichezi că îți va sări vreo siguranță până în ziua examenului și că nu vei avea piese de schimb.

Așadar, semestrul 2 al Anului 4 este ca un popas relaxant într-o călătorie epuizantă. Desigur, poți să rămâi cât se poate de activ, să ții motoarele turate la maxim, adică să citești intens și să te duci în gărzi, doar că toate acestea devin cu adevărat opționale, nu mai reprezintă o necesitate pentru promovarea examenelor. În semestrul 2 cele mai creditate discipline sunt cele chirurgicale: studiezi Chirurgie Generală, Urologie, Ortopedie-Traumatologie, alături de materiile secundare: Medicină Psihosomatică, Comunicare și marketing medical, Medicina Muncii, Deontologie și etică medicală.

CHIRURGIE – cea mai creditată disciplină a acestui semestru – se studiază patologia chirurgicală a tubului digestiv și a glandelor anexe în cea mai mare parte (patologia traumatică se consideră că s-a studiat la semiologie chrirugicală, la fel și patologia glandei mamare și patologia vasculară) – ulcerul, cancerul (pe toate segmentele tubului digestiv), patologia recto-ano-perianală sunt printre cele mai importante. Se pune  un accent semnificativ pe partea de urgențe chirurgicale (adică celebrul abdomen acut chirurgical: ocluzii intestinale, pancreatită, apendicită, colecistită, peritonită). Cursul a fost ținut de prof univ dr Alin Cucu, de 2 ori pe săptămână, câte 2 ore, fără pauză, în sala de la etajul 6 a Spitalului Județean. Nu știu dacă titularul de curs va mai rămâne tot profesorul Cucu și în anii următori – cel mai probabil dr Cătălin Mișarca va prelua această activitate didactică.  Slide-urile proiectate conțin informații sumare (fiecare capitol e însă tratat pe larg în carte) și toate au fost completate cu explicații din experiența cazuistică a profesorului Cucu dar și cu anecdote și istorii personale. Dat fiind faptul că prof Cucu vorbește destul de încet și de lent e bine să vă înarmați cu răbdare și să vă așezați cât mai în față pentru a-l putea auzi.. Pe lângă cursurile ținute de prof Cucu, o dată pe săptămână dr Lucian Durach a ținut un microcurs pentru grupele care făceau stagii pe secția Chirurgie 3 (dimineața la 8:30 – aproximativ 1h 30 fără pauză) care a atins abordarea pacientului cu patologie chirurgicală în general ( de la momentul sosirii pe secție -evaluare și pregătire preoperatorie, la intervenția chirurgicală și până la monitorizarea postoperatorie și complicațiile frecvente asociate operațiilor) dar și diverse tehnici și strategii operatorii pe fiecare organ în parte. Materia predată în cadrul microcursului nu a intrat însă la examenul final. Din păcate, pe parcursul semestrului au existat destule situații în care activitățile didactice de la Chirurgie s-au suprapus cu alte activități ale spitalului (ședințe, cursuri cu rezidenți) desfășurate tot în sala de la etajul 6 – evident studenții au avut cel mai mult de suferit. Examenul de stagiu se susține în ultima săptămână: la unele grupe a fost o simplă formalitate (au venit ca să li se definitiveze situația prezențelor sau pentru a li se aminti că sunt admiși în examen), la grupa mea s-a dat examen pe bune, cu tras bilete și explicat tot soiul de patologii – nu a picat însă nimeni. Nu e clar dacă s-au dat note sau nu și e și mai puțin clar (de fapt, e mai degrabă improbabil) dacă acestea au contat la nota finală. Examenul mare a fost scris – 2 ore – nu mai puțin de 25 de subiecte de sinteză (pot fi văzute mai jos) din toată materia – s-a cerut o expunere sistematică, succintă, fără detalii /introduceri etc (un răspuns putea avea chiar și 3-4 rânduri).  Evaluarea a fost neclară, notele destul de pestrițe (deși s-au dat și destule note mari), atâta timp cât  probabil nu a existat un acord deplin între corectori – unii au fost mai aspri, alții probabil mai indulgenți și au fost situații în care nici chiar asistenții  nu păreau să fie de acord vis-a-vis de elementele care trebuiau să apară în răspunsurile la anumite subiecte (cum este cazul rectoragiei ca simptom în cancerul de colon drept – unii sugerau că este manifestare clinică, alții sugerau că nu). Au fost puțini studenți picați, materialul de curs a fost suficient pentru a trata toate subiectele.

2014-07-06 19.01.13

Stagiile (3 pe săptămână) s-au ținut la Spitalul Județean pe secția Chirurgie 3 (asist univ dr Lucian Durach, asist univ dr Adrian Cristian, asist univ dr Bogdan Iancu, asist univ dr Mircea Hogea) și pe secția Chirurgie 1 (asist univ dr Mihnea Constantin) dar și la Medlife (sef lucr dr Cătălin Mișarca). Prezența la stagii e teoretic obligatorie, deși foarte rar grupele s-au prezentat în formație completă pe secție, atâta timp cât nu prea se ține evidența participării – media a fost de 5-6 studenți la fiecare stagiu, uneori și mai puțin. Câteva grupe au participat uneori la scurte explicații și expuneri teoretice (pe coridorul secției sau în cabinetul asistentelor), apoi au făcut anamneza pacienților, alte grupe au fost ocolite de coordonatorul de stagiu întreg semestrul. Per ansamblu, mai puțin de jumătate din stagii au fost efectiv active și utile, în restul timpului s-au sprijinit pereții, s-au băut cafele și s-a pălăvrăgit.  Grupa mea a făcut stagiul cu asist univ dr Bogdan Iancu – genul de coordonator-șef de pluton – adică trebuia să fim noi activi, să căutăm fișe și pacienți, fără să fim luați de mânuță  – s-au făcut câteva anamneze, de câteva ori l-am ajutat pe rezident să completeze niște foi de observație și niște bilete de ieșire din spital, de câteva ori dr Iancu a discutat ceva tehnici chirurgicale și câteva patologii și de și mai puține ori am fost în sala de operație (în mod ironic, mersul la sala de operație a fost una din cele mai neinteresante experiențe – vezi prea puțin și implicit nu te alegi cu mare lucru, trebuie să te ferești permanent de asistente/infirmiere, doctorul care operează intră într-un soi de transă din cauza concentrării și are reacții imprevizibile și, mai nou, trebuie să vii cu încă o pereche de papuci pentru sala de operație). Tocmai din cauza imprevizibilității (nu puteai anticipa dacă în săptămâna care urmează o să  faci ceva la stagiu sau doar vei rezema zidurile) au fost zile în care n-am mai venit la stagiu de dimineață (și bine am făcut) la fel cum au fost zile  în care am venit degeaba la spital.

Pentru a participa la stagiu e nevoie de echipament COMPLET: costum de spital și papuci de spital (teoretic pentru sala de operație e necesară încă o pereche separată de papuci sau măcar de învelitori trase peste papucii de secție).

ORTOPEDIE-TRAUMATOLOGIE –  disciplina chirurgicală care s-a dovedit cel mai puțin stresantă din triada Orto-Chir-Uro. Cursul a fost ținut o dată pe săptămână (aproximativ 1h 30 fără pauză) de prof univ dr Iosif Șamotă, în corpul K.  S-a insistat mai ales pe partea de Traumatologie – adică fracturi, luxații, entorse – abordare generală – identificare, tipuri, mecanisme de producere, tratamente (sângerânde/nesângerânde), complicații, dar și abordare particulară în funcție de locul de producere: membru superior/inferior, coloană vertebrală, bazin . S-a mai discutat despre: artroze, infecții osoase, tumori osoase. Din păcate, dat fiind faptul că titularul de curs a avut niște probleme de sănătate, materia nu s-a predat în totalitate, dar pentru examen au intrat practic toate capitolele din carte. Examenul a fost grilă cu vreo 25 de întrebări – doar complement simplu, dificultate relativ medie. Nu a picat nimeni, dar notele nu au fost foarte mari -s-au dat întrebări mai ales din fracturile de membru superior și inferior, din complicații și artroze (coxartroza si artroza genunchiului) – mai puțin infecții, aproape deloc tumori.

Stagiile (unul pe săptămână pentru fiecare grupă) au fost de-a dreptul fantomatice. Teoretic ele trebuaiu să se țină pe secția de Ortopedie -Traumatologie (coordonate de dr Radu Necula, dr George Muntean, dr Călin Răuția)  a Spitalului Județean – practic însă, doar câteva grupe au ținut efectiv aceste activități didactice până la finalul semestrului. Unii studenți cred că au fost de 2-3 ori cel mult în tot semestrul , alții s-au dus săptămânal dar nu au găsit de fiecare dată pe cineva să se ocupe de ei iar unii au renunțat cu totul de la a mai participa la stagiu. Media prezențelor a fost tot de 4-5 studenți/stagiu.  Cele  mai avantajate au fost grupele care au prins stagiul în Policlinica de la Spitalul Județean -acolo unde au avut ocazia să vadă patologie variată, să vadă cum se pun aparatele gipsate, cum se scot fire, cum se examinează clinic pacientul, la fiecare stagiu. Restul grupelor care au ajuns în blocul operator au văzut printre altele proteze de șold (personalul de la sala de operație e destul de neprietenos – se uită urât la tine, e bine să keep the distance și să stai într-un singur loc, indiferent de cât vezi). S-a mai adoptat varianta în care unii studenți în loc să urce pe secția de Ortopedie, s-au dus în UPU la sala de gips în timpul stagiului (vă primește și acolo).  Grupa mea a fost coordonată de dr George Muntean – în puținele stagii la care am fost efectiv să facem ceva am intrat în sala de operație să vedem mai mult proteze de genunchi – ni s-a explicat ce și cum dar altceva nu prea am învățat/văzut.  La majoritatea grupelor nu s-a dat examen practic – adică studenții s-au prezentat la ultimul stagiu și au fost informați că pot participa la examen, fără alte evaluări.

Pentru a participa la stagiu e nevoie de echipament complet – costum de spital și papuci de spital – în Policlinică s-au mai dus și fără costum, doar cu halat. Nu lăsați obiecte de valoare în vestiar (e reflexul pe care probabil toți studenții și-l formează până în Anul 4).

UROLOGIE -disciplina la care înveți despre patologia aparatului urinar masculin și feminin și despre patologia aparatului genital masculin. Cursul a fost ținut de sef lucr dr Ioan Scârneciu, o dată pe săptămână la Spitalul Județean, în sala de curs (veți putea negocia locul în care se ține cursul, mai ales dacă e imediat după Chirurgie, în mod normal era programat în Corpul J), aproximativ 1 h 30 fără pauză. Din cauza vacanțelor, zilelor libere, congreselor la care a participat titularul de curs, dr Scârneciu nu a reușit să termine de predat toate cursurile. Un curs a fost ținut de șef lucr dr Marius Neculoiu și e de reținut că dacă studenții vor să primească slideurile de la acest curs trebuie să vorbească direct cu dr Neculoiu. S-a vorbit despre patologia prostatei, patologia aparatului genital masculin (inflamatorie, oncologică), infecții urinare, traumatisme, urgențe urologice, litiază urinară etc. Slideurile sunt destul de încărcate și cu toate acestea doar rezumă, nu reproduc toată informația disponibilă în cursul tipărit. Întrebările sunt făcute după carte, deci cel mai bine e să învățați după suportul de curs. Examenul a fost grilă, 23 de întrebări, pe 2 rânduri,  complement simplu sau complement multiplu – întrebările nu sunt așezate separat, ci sunt amestecate așadar studenții nu știu care sunt întrebările cu un singur răspuns corect și care sunt întrebările cu mai multe răspunsuri corecte. Evaluarea se face în regim tip rezidențiat, adică se punctează fiecare răspuns corect (la întrebările cu complement simplu însă, e totul sau nimic). Cele mai multe întrebări sunt din patologia prostatei, litiaza urinară, infecții urinare, patologie genitală, semiologie urologică (mai ales hematurie) mai puțin sau aproape deloc din malformații congenitale și traumatisme. Nu a picat nimeni dar notele au fost destul de slabe.

Stagiile (unul pe săptămână pentru fiecare grupă) se țin la Spitalul Tractorul, în Blocul Operator (etajul 3 – vestiarul e însă la etajul 2 – există un cod pentru deschiderea ușii la Blocul Operator care va fi comunicat studenților la primul stagiu) sau în Policlinică (la parter, imediat lângă intrare). Stagiile sunt coordonate de sef lucr dr Marius Neculoiu și de sef lucr dr Ioan Scârneciu. Dr Scârneciu cere o evaluare riguroasă a prezențelor (unul din studenții din fiecare grupă aduce mereu un tabel cu situația prezențelor la stagiu – tabelul trebuie să cuprindă numele fiecărui student din grupă și coloane corespunzătoare fiecărei zile din săptămână când are loc stagiul, acolo unde dr Scârneciu marchează absența sau prezența studentului) – nu se admit mai mult de două absențe pentru a intra în examen. La grupele coordonate de dr Neculoiu s-au mai predat foi făcute ad-hoc la fiecare stagiu. Grupele care țin stagiul în blocul operator asistă la tot felul de intervenții, cele mai multe minim invazive: uretroscopii, cistoscopii cel mai frecvent, rezecții endoscopice, uneori și operații deschise. Uneori se pornește ecranul endoscopului, alteori nu, la operațiile deschise arareori ai șanse să vezi ceva. E un stagiu relativ monoton, dar măcar nu stai degeaba, observi câte ceva. Grupele care au nimerit stagiul în Policlinică au fost și în acest caz cele mai câștigate, pentru că au avut ocazia să facă sondaj urinar și tușeu rectal. Grupele coordonate de dr Scârneciu n-au susținut examen practic, cele coordonate de dr Neculoiu au susținut examen practic (recunoaștere de sonde și recunoașterea patologiei prostatice folosind un simulator cu prostate din silicon).

DEONTOLOGIE ȘI ETICĂ MEDICALĂ -o disciplină cu mare potențial și importanță semnificativă pentru orice viitor medic ( date fiind controversele care planează asupra practicilor medicale și noilor tehnologii) care însă nu îi va solicita mai deloc pe studenți. Cursul e programat o dată la două săptămâni (e comun cu specializarea Asistență Medicală), ține aproximativ 1h-1h 30, în corpul S (Facultatea de Silvicultură -lângă Maternitate, amfiteatrul de la ultimul etaj) și teoretic e ținut de prof univ dr Liliana Rogozea (care nu a venit însă la mai mult de 2 cursuri) sau de tot felul de suplinitori de ocazie (cel mai adesea asist univ Florin Leașu) – participarea e foarte redusă, drept pentru care prof Rogozea, atunci când a venit a început să facă prezența. Se discută sumar despre fundamentele filosofice ale disciplinei (atâta timp cât etica medicală e o ramură a eticii) – principalele teorii cu privire la morală, interferența cu alte discipline, se discută despre etica experimentelor și etica cercetării, despre drepturile și obligațiile pacienților și ale personalului medical. Cursul nu atrage prea mulți studenți atâta timp cât la această disciplină NU S-A SUSȚINUT EXAMEN în sesiune. Evaluarea s-a făcut strict pe baza activității la seminar și pe baza proiectului pe care studenții l-au prezentat, pe grupe, tot în cadrul seminarului.

Seminariile s-au ținut în Corpul K (sala KP18 – parter) dar și în Corpul J, o dată la 2 săptămâni, câte 3 grupe o dată (deci cam 40 de studenți deodată) și au fost coordonate de asist univ dr Florin Leașu. În prima parte a semestrului s-au discutat cazuri care ridicau probleme etice – confidențialitate pacient-medic, tratament involuntar, transplantul de organe etc (și îți imaginezi cât de constructive pot fi  discuțiile în contradictoriu între 40 de persoane) – fiecare student teoretic a fost punctat pentru participarea sa (deși, atunci când se dezlănțuie haosul și fiecare intervine, e greu să mai cuantifici contribuțiile – cel mai bine e să participi de mai multe ori, la mai multe seminarii, atunci te asiguri că ești ținut minte). Tot în prima parte a semestrului studenții au format grupe de 3-4-5 oameni și au ales una din tematicile sugerate pentru realizarea unui proiect semestrial (teme precum: manipularea genetică, experimentele pe animale, particularități etice în psihiatrie, decizia de neresuscitare etc). Proiectele au cuprins atât un material text de minim 3-4 pagini (unii au scris chiar și 20 de pagini) și un material powerpoint cu slideuri care a fost utilizat în momentul prezentării (nu s-a admis doar text sau doar powerpoint, s-a impus ca ambele să fie transmise coordonatorului de seminar). Obligatoriu proiectul trebuie să cuprindă bibliografie (pe care studenții o caută singuri, nu li se dă) și note de subsol – se evaluează atât conținutul cât mai ales felul în care e redactat proiectul, dacă respectă normele de alcătuire a unei lucrări științifice (mai ales în ce privește footnotes, numărul inserțiilor bibliografice și aranjamentul în pagină).  În a doua parte a semestrului (cam în ultimele 3 seminarii) s-a susținut proiectele pe baza unei programări prealabile – fiecare grupă a avut cam 10 minute ca să prezinte grupei materialul powerpoint. Apoi grupele au transmis proiectul coordonatorului de seminar care împreună cu titluarul de curs au pus notele pe baza: activității de seminar, prezențelor la seminar și calitatății proiectului (deci nu e obligatoriu ca o grupă de 4 studenți care au făcut același proiect să ia aceeași notă, atâta timp cât deși nota pe proiect poate fi identică, să exisite diferențe în ceea ce privește activitatea și participarea la seminar). Nu a picat nimeni, notele se primesc în ziua de examen programată în sesiune (căci da, deși nu se susține examen în sesiune, se programează o zi în care nemulțumiții pot veni să își discute lucrările).

MEDICINĂ PSIHOSOMATICĂ – așa zisul curs opțional (care, desigur, e obligatoriu ca să îți iasă numărul de credite minim semestrial) e un amestec ciudat și alunecos de date, o chestie gândită să îți treacă un ghiveci intelectual pe la ureche fără să îți asigure niște informații minime și coerente. Teoretic medicina psihosomatică se ocupă cu impactul patologiilor fizice asupra psihicului și invers, rolul factorilor psihogeni în generarea patologiilor somatice (cel mai accesibil exemplu: felul în care stressul intervine în generarea patologiei cardio-vasculare și felul în care să zicem un infarct miocardic afectează psihologic pacientul după externarea din spital – restricții de viață, teamă de un nou episod coronarian etc). Practic, nu am prea aflat lucrurile astea de la curs. Cursul a fost ținut săptămânal în sala de la etajul 6 a Spitalului Județean, de către conf univ dr Laurențiu Nedelcu – aproximativ 1h-1h 30. Din păcate expunerile au fost dezlânate, n-au părut să urmărească cine știe ce obiective, ce fir logic (nici măcar o definiție , o descriere a disciplinei nu s-a făcut), mai degrabă au făcut niște trimiteri generale către relația medic-pacient, către suferința psihologică a pacienților obezi sau cardiaci fără vreo finalitate anume. Inițial s-a sugerat că prezența la curs constituie un procent din nota finală, de aceea studenții au tăbărât să aglomereze sala și au stat chiar și în picioare, apoi dr Nedelcu a sugerat că nu mai are evidențe precise și că prezența nu mai e relevantă (dar asta s-a întâmplat doar la finalul semestrului). Examenul a fost o farsă de proporții – s-au anunțat, înainte de examen, trei subiecte (sindrom burnout la medici, psihosomatică cardiovasculară, psihosomatică digestivă) din care studenții ar fi trebuit să trateze 2 și o bibliografie care în proporție de 90% nu a fost de găsit pe nicăieri. Fiecare a citit așadar ce a găsit (dacă a găsit, dacă nu a scris după ureche) și a redactat ceva pe foaia de examen ca să nu o predea goală – evident evaluarea a ținut cont mai degrabă de faptul că ai scris ceva, decât de conținutul efectiv și notele au fost de la 9 în sus. S-ar putea ca această disciplină să fie înlocuită în anul următor de cursul de Medicină Paliativă (din câte am înțeles aceste cursuri se țin alternativ în fiecare an).

COMUNICARE ȘI MARKETING MEDICAL – un curs ținut în premieră la facultatea din Brașov, cu un cadru didactic asociat: dr Val Vâlcu – absolvent de Medicină dar și de Jurnalism, cadru didactic la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București. Cursul și seminariile  s-au ținut în Corpul K, în  anumite zile din anumite săptămâni precizate pe orar (astfel încât au fost zile în care s-au făcut chiar și 6-7 ore de activitate didactică), adică atunci când dr Vâlcu a putut veni de la București. Poate pentru că erau prea mulți studenți o dată în sală, poate pentru că organizarea a lăsat de dorit (alergătură de la spital, prea multe ore consecutiv), cursul a creat destul de multă confuzie – mulți nu s-au lămurit în ceea ce privește sensul, semnificația celor predate – mai ales că noțiunile veneau din sfera managementului și marketingului de care studenții nu prea aveau habar. Dr Vâlcu a căutat să fie cât mai explicit, a dat multe exemple practice și a încercat să facă prezentările cât mai interactive, dar probabil că a vrut prea multe într-un timp mult prea scurt, cu prea mulți oameni. S-a discutat despre relația medic-pacient, despre erorile de comunicare, despre comunicarea nonverbală, despre strategii de abordare a conflictelor și strategii de persuasiune, despre felul în care îți poți promova afacerea (în cazul de față, e vorba de cabinetul medical) etc. La seminarii (care urmau imediat după curs) s-au făcut tot felul de teste legate de stilurile de comunicare, s-au redactat comunicate de presă pentru promovarea cabinetului, s-au desenat sigle etc. La seminarii s-a făcut prezența.  Aproape niciun student nu și-a luat notițe la curs (era și greu, la viteza cu care erau derulate slideurile) iar la final studenții nu au avut material de studiu – a existat o bibliografie comunicată în ceasul al 12-lea, dar oricum nimeni nu s-ar mai fi sinchisit să citească 3 cărți. Examenul a fost scris,  grilă -9 întrebări din lucrurile discutate la curs (la unele te prindeai după ureche, la altele răspundeai la întâmplare, la altele îți mai aminteai ceva dacă ai participat la curs). Nu a picat nimeni, dar au fost destule note mici. La predarea lucrărilor dr Vâlcu a mai adăugat plusuri (ca niște buline roșii de grădiniță) celor de care și-a amintit că au participat la seminar- asta echivalând de fapt cu evaluarea de seminar.

MEDICINA MUNCII – oglinda Igienei din semestrul I – nu a ieșit deloc din parametrii haotici familiari studenților: cursul trebuia să fie ținut de asist univ dr Lavinia Buvnariu, în Corpul K, o dată la 2 săptămâni. În fapt nu s-a ținut deloc, printr-un acord cred eu tacit dintre cadrul didactic și studenți, dar s-a pus la dispoziție o bibliografie care a circulat printre studenți și s-au comunicat din timp  cele 20 de subiecte posibile. Examenul  a fost scris, pe 2 rânduri, câte 10 subiecte din cele 20 posibile – pe studenți i-a durut mâna de la atâta copiat (dar au avut de muncit, ce e drept, la realizarea copiuțelor, era de făcut totuși o muncă de selecție) și probabil până și evaluarea a fost copiată,   rezultatele fiind mult prea similare cu cele de la Igienă din semestrul I. Nu au existat stagii la această disciplină.

 

Un semestru cu mutra de… Two Face

Acum un an vorbeam despre ofurile planificarii sesiunii, despre bătaia de cap pe care o aduce dificilul dar necesarul exercițiu democratic: propune variante, deliberează la curs, fă poll-uri pe facebook, modifică, răspunde la sugestii, prezintă constrângeri, avantaje, dezavantaje etc. Lucrurile nu au stat mai bine nici în sesiunea asta, chit că se spune despre semestrul 2 al Anului 4 ca ar fi  unul dintre cele mai ușoare și pretins frumoase din toata experienta de medicinist. Pentru mine aș spune mai degrabă că a fost un semestru al paradoxurilor sau, mai degrabă, al expresiilor duble. Dacă ar putea fi personificat, cu siguranță că acest semestru ar avea chipul lui Two Face din Batman.

two face

E un semestru care, aparent, are cel puțin la fel de multe materii ca celelalte semestre (ba poate chiar mai multe) și totuși sesiunea pare foarte liberă, atât de liberă încât există chiar posibilitatea și tentația reală, după patru ani în care nu știai cum să pescuiești mai multe zile de învățat, să programezi examenele în doar trei săptămâni în loc de patru.

E semestrul în care, deși studiezi discipline cât se poate de practice, adică disciplinele chirurgicale care încarnează imaginea salvatorului de viață, faci mai puține chestii practice decât în Anul 3 când îți tremura mâna la o percuție pe o spinare nădușită și cu atât mai puțin ai impresia că realmente participi la salvarea unei vieți.

Poate tocmai pentru că prezența la stagii devine, subtil,  opțională (chirurgii sunt oameni pragmatici și maturi, au priorități cu greutate, nu stau ei să fircălească foi de prezență ) și pentru că inclusiv activitatea din spital, de la stagiu s-ar putea să fie de fiecare dată la fel de surprinzătoare ca o laparotomie  (indiferent de ce scrie în carte, răscolind prin pântece s-ar putea să dai de altceva, la fel și cu venitul la stagii – indiferent de ce scrie în orar, nu e clar dacă vei găsi de dimineață un coordonator suficient de entuziast să te bage și pe tine în seamă), studenții nu prea se vor înghesui să mai vină pe la școală (pe unii îi vei putea saluta, după două luni în care nu i-ai mai văzut, întrebându-i dacă nu cumva sunt studenți veniți cu mobilități Erasmus).

E semestrul în care deși materia pare să fie cât un munte care e clar că o să îți cadă în cap în sesiune și o să te îngroape într-un morman de noțiuni, prezența la cursuri va fi una extrem de redusă (o medie de 20 de studenți/curs, așa ochiometric). Și asta pentru că, în mod ironic, deși cursurile se țin cu regularitate, pare-se că se predă de fapt destul de puțin din totalul dezirabil – fie se insistă excentric pe o serie de noțiuni sumare sau pe prezentări de cazuistică personală, fie se parcurg selectiv slideuri aglomerate ca și când nu ar trebui, la final, să știi chiar tot ce se găsește scris acolo.  Dacă mai pui la socoteală sărbătorile legale, congresele din mai, sesiunea de comunicări, ședințele neprevăzute de prin spital atunci reduci și mai mult timpul efectiv de predare. Cu toată senzația asta de haos dulce și de timp liber adunat la grămadă, în mod ironic, materialele didactice, cel puțin la trei dintre cursurile cele mai importante  (Chirurgie, Ortopedie, Urologie) au fost cât se poate de bine puse la punct: cărți tipărite, sistematizate, explicite . În mod bizar, poate tocmai asta explică prezența redusă de la cursuri-  când studentul pare să se consoleze că are de unde învăța și că evaluarea se bazează complet pe materialele oferite, nu mai prea vede sensul din a mai audia alte prezentări.

E semestrul în care deși la cursurile tradiționale, așa cum aminteam, participarea studențească e redusă, la cursuri deschizătoare de drumuri, cel puțin pe la noi prin România, gen Medicină Psihosomatică, sala e neîncăpătoare – și asta nu pentru că studenții ar fi în mod deosebit interesați de dimensiunea psihogenă a bolilor sau de felul în care pacienții obezi se pot simți marginalizați și complexați din cauza statusului lor ponderal, ci pentru că tocmai prezența la curs devine, subtil obligatorie, atunci când e anunțată drept un ingredient cuantificabil pentru nota finală (de fapt, așa cum s-a dovedit la final, n-a mai contat cine a asudat și cine a făcut niște varicuțe la picioare, din lipsă de loc, în căutarea punctelor pentru decoratul sălii cu prezența, la Spitalul Județean).

E semestrul în care chiar dacă doar patru din cele șapte materii se finalizează cu examen în sesiune, planificarea sesiunii s-a dovedit  a fi un coșmar. Și asta pentru că, cel puțin anul acesta,  un cadru didactic a vrut nu mai puțin de 3 săli simultan, alt profesor c a avut probleme de sănătate și a lăsat moștenirea didactică în spatele unui alt șef de secție (care nu e prea ușor de găsit) , iar alte două cadre didactice au solicitat, în cele din urmă, programarea unor zile de examinare de formă în sesiune – fiecare cadru didactic a trebuit căutat în altă parte – duse-s zilele paradisiace în care veneam trei zile la rând în corpul K și primeam semnături de la toată lumea, alergând cel mult între etaj și parter. Pentru a obține semnăturile din sesiunea asta a trebuit să mă transform într-un fel de globetrotter local și să mă plimb vreo două săptămâni între Spitalul Județean – Spitalul Tractorul – Rectorat – Corpul K și sediul Direcției Sanitare.

În mod ironic, cel mai mult am avut de furcă la programarea examenului la Medicina Muncii, adică tocmai la disciplina care probabil că a avut importanța unei gume de mestecat lipite în fundul băncii – inițial am convenit să mă întâlnescu cu titularul disciplinei la Direcția de Sănătate Publică pentru a culege semnăturica – apoi, cu o zi înainte de data stabilită am fost înștiințat că ar fi mai bine să merg la Prefectură, acolo unde se ținea o ședință și cu cei de la DSP. În dimineața în care mă îndreptam spre Prefectură, gonind după stagiul de Urologie, aflu că de fapt ședința s-a terminat și că mai bine mă întorc la sediul DSP.  Schimb direcția de mers lejer, întorcându-mă iar  la DSP  dar lanțul slăbiciunilor nu se rupe cu una cu două. După ce mă încurc în lifturi – căci dintre cele două ascensoare disponibile, unul refuză să urce la nivelul  mult dorit iar celălalt e limitat din fabricație să nu treacă de etajul 5 – și vagabondez pe scări ajung la  biroul căutat care…  e închis iar madamele din zonă dau din umeri neștiutoare.  Aventura kafkiană se încheie totuși după o așteptare neputincioasă și după câteva apeluri telefonice zadarnice, când titulara de curs răsare dintr-o altă cameră oferindu-mi un autograf și puțină compătimire.

Cât despre materia în premieră, Comunicare și marketing medical – cu participare didactică direct din capitală – nici măcar n-a fost clar, până în ultima săptămână, dacă e o disciplină finalizată prin examen sau colocviu în presesiune.

Așadar după un semestru plin de paradoxuri în care lumea pur și simplu s-a deconectat de la vibrația lamentării și stresul obisnuit, bucurându-se de o vacanță a la long,  asumând cu brațele deschise invitațiile subtile la relaxare, evident că studenții au dat în brânci în zilele de sesiune căutând să se dumirească ce cursuri intră pentru examen, unde se găsește cutare subiect etc.

Dar nu-i bai! A venit vara, cine vrea să facă chirurgie o va învăța la vremea ei (a se citi rezidentiat)… în rest suntem doar potențiali medici de familie care citim despre tot felul de proceduri chirurgicale, vegheați încă de acest semestru cu mutră de Two Face- sper doar ca spiritul examinărilor să nu împrumute din morala personajului de benzi desenate  și să nu ni se decidă soarta prin datul cu banul.

 

Urmeaza statia… Vestiarul 3 – Spitalul Tractorul Urologie

Probabil de când ai aflat că o să faci Urologie la Spitalul Tractorul te-ai gândit fără prea mare entuziasm că vei da iar față în față cu  micul pseudovestiar îmbâcsit, adică acel coridor în fund de sac, aparținând de the dark side of the hospital (prin proximitatea imediată în raport cu scările jegoase utilizate de fumători și de femeia de servici). Te înșeli însă – deși probabil că nimeni nu te va opri  să te duci și să te schimbi acolo, totuși merită să ai în vedere că ai mai câștigat un an la medicină, că nu mai ești în Anul 3 și  tocmai de aia ai primit dreptul să mai urci, la propriu,  un etaj sau poate chiar două, să depășești Internele și să ajungi la regalul chirurgical urologic – nu știu dacă  arhitectura secțiilor de la Tractorul e pur întâmplătoare sau ea codifică o configurație a ierarhiilor destul de explicită: urologia e deasupra internelor , atât secția, cât și blocul operator.

La etajul doi al spitalului faci dreapta și apoi stânga pentru a ajunge la vestiarul studenților, de fapt la ceea e etichetat cu un scop mai general: camera studenți. Se simte progresul: o ușă pe care se identifică clar funcția încăperii, ca să nu mai existe cârcoteală și dubii.  O ușă care nu are cheie dar care compensează acest deficit de securitate printr-o ușoară înțepenire care îi descurajează rapid pe necunoscătorii cu intenții nu atât de nobile. Adică, trebuie să te proptești oleacă, să îi dai un brânci dacă e încuiată corespunzător ca să se deschidă. Cel mai adesea stă însă apropiată de o poți împinge și cu degetul pentru a intra.

2014-05-14 08.42.36

2014-05-14 08.42.24

Și dacă tot ai intrat, grăbit și buimac să te schimbi chiar înainte de ora 8 (la Urologie prostatele și cistoscopiile merg ca pe bandă, după un orar precis, deci punctualitatea sosirii pe secție e esențială) vei da peste o încăpere mititică, nu foarte cochetă, dar ceva ce aduce totuși a apartenență spitalicească. De la aspectul debaralei cu bec chior și bănci de cârciumă de la etajul 1, aici ai parte de atmosfera unui cabinet dezafectat – e gresie, e faianță, ba chiar e și o chiuvetă dacă te simți murdărel pe mânuțe.

Atmosfera e, în general, înghesuită și eclectică – designerii spațiului au aglomerat la un loc lucruri care le-au fost mai mult sau mai puțin folositoare prin alte părți: mese din generații diferite (cred că vreo trei la număr) și scaune puse de-a valma – e vorba însă de scaune din alea bune, comode și funcționale de care se îndrăgostește poponețul obosit – studenților de la Medicină sau de la Asistență Medicală le e mai mare dragul să șadă aici, când nu prea au ocupațiune pe secție, o tacla, o cafea, o rearanjare de sutien… asta înseamnă că atunci când publicul e majoritar feminin și lăbărțeala textilă se înșiră pe toate mesele și scaunele disponibile, prelungită cu conversații zgomotoase, nu e exclus ca biet mascul să te supui privirilor sugestive și insistente dar și aglomerației evidente din încăpere și să aștepți cumințel la ușă sau să te schimbi în fața ușii (în fond, din rațiuni obscure, și pe coridor, chiar vis-a-vis de camera studenților stă singuratic un scaun albastru care, la fel ca Rexona, nu te lasă la greu). Chestiune ironică, să rămâi așa pe afară,  dacă te gândești că te afli totuși in the land of men, pe secția de Urologie, acolo unde se pare că tot femeile fac legea.

2014-05-21 08.07.17

Vei avea timp, pe parcursul unui întreg semestru să remarci  eleganța cu care un cablu de telefon face bucle artistice în toată încăperea în cursa lui inutilă spre capătul camerei, unde poposește taman sub masă. Iar dacă acel cablu blegit sub masă îți amintește că vestiarul e exclus din epoca comunicării rapide,  ușă cu clanța tăiată din spatele scaunelor îți sugerează totuși că nu ești într-un lăcaș pe deplin izolat – dincolo de ea se află camera de pansamente în care n-am avut ce căuta însă… e de ajuns că ne-am simțit în proximitatea ei , că ne-am făcut o impresie despre ea.

2014-05-21 08.07.32

S-ar putea să te întâlnești, mai ales când începe sezonul cald cu muște și țânțărei mai matinali decât tine care te vor pune pe gânduri despre metodele demne de serviciile secrete referitoare la modalități ingenioase și ezoterice de a pătrunde în vestiar – ușa capitonată și geamurile inerte, greu de manevrat îți vor lăsa niște întrebări fără răspuns în acest sens. Iar dacă vei căuta să eliberezi bietele zburătoare bezmetice, încercând să deschizi fereastra te vei răzgândi rapid când vei descoperi starea acoperișului  și streșinii fărâmițate – o provocare prea mare chiar si pentru porumbei.

2014-05-21 08.07.27

La ieșirea din vestiar nu-ți va scăpa punctul negru din tocul ușii – gardianul minuscul al încăperii: un păienjenel stropșit de vreun student ofticat, un păienjenel care în mod misterios a devenit parte integrantă a lemnului lăcuit. Nu te baza pe el să-ți păzească eventualele mărunțișuri și banii de bilet și de chiflă – mai bine îndeasă-le în costumul de spital.

2014-05-21 10.01.33

Nu te lăsa descurajat de peisajul dezolant dar măcar mult mai curățel decât în alte vestiare – doar urmează să urci în vârful piramidei, în blocul operator de la Urologie, acolo unde stau boșii boșilor tubulaturilor (ne)anatomice de tot soiul, regii prostatelor și ai cistoscopiilor. Acolo te va întâmpina un peisaj renovat, silențios, vopsit în culori vii.

2014-05-21 08.26.30

Printre atâtea modernizări (insuficiente însă, după mărturisirile coordonatorilor de stagiu) te vei simți furat de peisaj – însă aroma mai mult sau mai puțin discretă a fumului de țigară îți va aminti că totuși e vorba de treburi chirurgicale extrem de stresante.

Pentru cei grăbiți, aroganți, descurcăreți există desigur și vestiarul asistentelor din spital, mai domnesc, mai răsărit… da nu merită să nu încerci experiența studențească aflată la două camere mai încolo.

Un curs care a incheiat… o cariera!

Ultima săptămână de școală e acel interval de timp bizar, când normalitatea și rutina semestrială capătă reliefuri volatile, când sub umbrela generoasă a scuzelor avem de învățat pentru practice, nu mai catacdisești să mai vii la cursuri. E săptămâna de graniță care face tranziția spre febra sesiunii și instalează un anumit prodrom prin examenele de stagiu. Ultimele cursuri din ultima săptămână – unele vin și trec, la fel de memorabile ca o părere razantă auzită în autobuz de dimineață, altele te adorm, prin lectura molcomă sau, dimpotrivă, grăbită a slideurilor proiectate. Puține, poate doar unul, capătă proporțiile unui deznodământ grandios, o sărbătoare a unui final de carieră, la sfârștiul căreia se așterne o cortină peste o întreagă catedră. Cam așa a fost ultimul curs de Chirurgie, ultimul nostru curs din acest semestru, ultimul curs susținut în fața studenților de profesorul Alin Cucu, înainte de pensionare. Un curs-chintesență care a evocat convingător menirea  polifonică a pedagogului, în calitatea sa de figură formatoare nu doar pe plan profesional, dar și pe plan spiritual. E vorba de un curs în care profesorul Cucu și-a concentrat preocuparea și crezurile sale paideice, orientate nu doar pe transmiterea seacă a unei materii, ci mai degrabă pe provocarea judecății studenților, pe sensibilizarea și lărgirea orizontului estetic și cultural, un curs care a confirmat reputația excentrică a celui care a adus o școală și o viziune în chirurgia brașoveană (și nu o spun eu, ci au spus-o chiar profesorii săi, binecunoscute somități clujene).

c

Pe profesorul Cucu mi-l amintesc încă din Anul I, de la ședințele din Consiliul Facultății – un om molcom, aparent fisurat de boală și de o oboseală existențială somatizată, cu o privire nițel înfricoșătoare, echilibrată de statura sa gârbovită inofensivă. Dincolo de aspectul său fragil, profesorul Cucu se remarca drept o figură rebelă, excentrică (purta și bretele la pantaloni!), genul de troublemaker care își exprimă nestingherit opiniile și care nu o dă la pace de dragul armoniei universale, atunci când simte că are dreptate. Profesorul Cucu – cel care atrăgea atenția asupra pericolului disoluției catedrei de Chirurgie încă de pe atunci, anticipându-și retragerea în câțiva ani de zile. Profesorul Cucu- cel care a pledat de câte ori a putut pentru drepturile studenților și implicarea lor în viața academică – el nu a ezitat să se așeze în colțul studenților, în timpul unei ședințe de consiliu, refuzând să ia loc între cadrele didactice, protestând  față de atitudinea tiranică a celor care căutau să limiteze participarea reprezentanților studenților la discuția unor puncte sensibile de pe ordinea de zi. Profesorul Cucu- cel care a venit cu un fular de suporter al echipei U Cluj și a oferit mostre comice din programul artistic al promoției sale.

L-am reîntâlnit pe profesorul Cucu în practica de vară, din Anul 1, pe secția Chirurgie 3, chiar de ziua lui, în acea dimineață călduroasă si uleioasa. Prezența sa s-a dovedit cu atât mai insolită, atunci când a scos o votcă de la rece, a oferit un păhărel la toată lumea, la ora 9-10 dimineața și a ciocnit generos cu cei de pe secție. Atunci  mi-a povestit prima oară despre excursiile din Făgăraș, despre protocoalele chirurgicale ale francezilor și despre necesitatea unui caiet de practică pentru studenți  pe care facultatea nu l-a implementat în ruptul capului (din lipsă de resurse desigur). Mereu cu o glumă pregătită, autoironic, cu țigara în colțul gurii și cu lentoarea discursivă a omului frământat de boală care nu și-a pierdut însă pasiunea pentru meseria sa, profesorul Cucu ne-a întâmpinat apoi în Anul 3, când ne-a luat pe rând, în cabinetul său pentru a ne vorbi despre viață și chirurgie. În ciuda stării sale șubrede de sănătate (circulau glume morbide despre dispariția sa și despre mutarea domiciliului în secția de ATI), profesorul Cucu a  rămas activ asumându-și, atât cât i-au permis resursele, responsabilitățile didactice. Și-a urmărit obsesiile cu consecvență: necesitatea examinării complete a bolnavului, fără rețineri (care i-au adus reputația, după cum singur glumea, de obsedat sexual) – tușeul rectal și examenul sânilor sunt fundamentale și sunt mijloace clinice de neînlocuit în depistarea precoce a cancerelor cu incidență crescută în lumea occidentală. Da, nu întotdeauna studenții au avut răbdare să îl asculte, tocmai din cauza lentorii sale, a vocii scăzute care îți impuneau un plus de atenție și disponibilitate, da, cursurile de Chirurgie din acest an au avut o prezență medie de 20 de studenți dar, chiar și așa, prea puțini cred că sunt cei care pot să conteste interesul și particularitatea implicării profesorului Cucu în actul didactic – din păcate, el a rămas un spirit atât de viguros și de carismatic, captiv prematur într-o ruină fizică.

DSCN1728

Cursurile de Chirurgie au fost mereu dublate de evocarea cazurilor și întâmplărilor mai mult sau mai puțin anecdotice din experiența profesorului (prea puține rânduri de pe slideuri, chiar și când era vorba de un simplu simptom, au rămas neînsoțite de o ilustrare cauzistică precisă). Cursul despre apendicite a fost deschis cu povestea desenului animat al lui Jean Effel, în care, în momentul creației omului de către Dumnezeu, diavolul vine și înșurubează apendicele. De la profesorul Cucu am aflat că pacienții de la țară vorbesc despre peterhaghi sau clistil, când se referă la perineu iar durerile suprasternale sunt caracterizate drept dureri in furca chieptului. Tot de la profesorul Cucu știm că unii preferă să facă chirurgie la kilogram, că unii pacienți aleargă după trofee fecale după cure cu ulei de măsline,  că pe masa ginecologică de așezi în poziție de vizionare TV, că singurul semn patognomonic într-o boală e moartea. Așa cum sugera titularul de curs anecdotic, uneori poți să încerci și anestezia loco-vorbită, poți să fii sigur că antibioticele nu sunt antipiretice (observație care critică desigur excesul administrării postoperatorii a antibioticelor) și că nu anesteziază conștiința chirurgului și de asemenea e clar că singura contraindicație a tușeului rectal este doar atunci când îți lipsesc degetele sau pacientului îi lipsește rectul. De pe scaunul din sala de curs a spitalului am luat aminte că boala hemoroidală are o lungă istorie în spate (doar cel mai vechi stat din lume este statul în fund) și am audiat povești despre nudismul civilizat – despre cum te poți întâlni pe plajă în Vama Veche cu o doamnă academician și cum puteți purta un dialog savant într-o atmosferă de libertate textilă deplină. Nu în ultimul rând, dincolo de istoriile clujene și figurile remarcabile ale medicinei românești întâlnite de profesorul Cucu în cariera sa, am reținut că natura e cel mai bun doctor: vindecă jumătate dintre boli și nu își bârfește colegii și că desigur, în chirurgie culmea inconștienței este să fii prea sigur pe ceva.

d

Așadar, ultimul curs de Chirurgie a debutat neconvențional, muzical, cu un fragment din concertul Tribute to George Harrison, susținut de Paul McCartney și prietenii. Intro-ul plăcut urechilor a fost continuat apoi cu o discuție pe marginea abordării unui pacient ajuns într-o secție de Chirurgie (de la bateria de analize elementare și până la protocolul operator). A urmat apoi o prezentare despre poziționarea stomei la nivelul abdomenului (și da, chiar și cei rămași fără o mână, cei imobilizați în scaunul cu rotile au posibilitatea să își schimbe singuri stomele), o prezentare cu multe imagini și repere practice.

studenti

(photo credit- Xtae)

Buzunarul încăpător al profesorului Cucu ascundea stickuri de memorie fără număr, pe care titularul le scotea și le deschidea, părând să aibă subiecte de discuție cât pentru încă un semestru. Am asistat la câteva prezentări de caz în care, în manieră interactivă am căutat să depistăm problemele legate de anamneza, examenul clinic și abordarea chirurgicală a unor pacienți. Nu în ultimul rând, profesorul Cucu ne-a delectat retinele cu o serie de poze din arhiva personală ale unor flori fotografiate în excursiile pe munte și ne-a încântat din nou urechile cu spiritul anilor 60-70 dominat de eplozia libertății franțuzești transpusă în muzică. Încheierea cursului care a durat 3 ore a fost făcută prin alte câteva fragmente din concertul tribut dedicat celor de la Beatles.

O sală încălzită și suboxigenată, presiunea întârzierii la cursul de Comunicare și marketing medical, oboseala finalului de semestru – toate acestea au fost compensate de un curs de încheiere spectaculos care a împletit convingător miza spirituală și profesională a exercițiului pedagogic al unui maestru. Și pentru că profesorul Cucu ne-a vorbit cu mai multe ocazii despre necesitatea rânduielii în medicină și în viața socială în general, despre profesionalism și respectul pentru pacient, meserie și colegi, ne-am gândit să evocăm aceste învățături într-un cadou simbolic pe care l-am oferit din partea generației noastre – o generație, fără îndoială, privilegiată: un tort cu o formă sugestivă care cerea și el un tușeu rectal, o diplomă onorifică și un bisturiu gata oricând să salveze vieți.

a

b

 

Odată cu retragerea profesorului Cucu și cu plecarea echipei sale din facultate apune o școală și o epocă în istoria facultății. Mă bucur că am putut fi martor și actor la această încheiere inevitabilă care nu lasă din păcate o moștenire și o tradiție vie în facultate (drept să spun, nu mi-e clar cu cine se va mai face Chirurgie în anul universitar următor…).

DSCN1688

“Atunci când bisturiul de transforma în condei, știința în pasiune și generozitatea în dorința didactica, atunci se nasc monstri sacri. Va mulțumim, domnule profesor Alin Cucu! “