O privire spre trecut

Se apropie un nou început de an universitar, ne vom (re)vedea la Aula Universităţii pe 2 octombrie. Începutul unui nou an universitar  e un moment în care, adesea, e vorba despre… viitor, despre ce o să facem, ce o să dregem, ce o să vedem (în esenţă e vorba despre faptul că trebuia să ne apucăm de fapt de învăţat încă de când ne-am sculat de dimineaţă). Bobocii anticipează primele cursuri, laboratoare, privesc cu entuziasm şi emoţie noua etapă din viaţa lor (care va trece, abrupt şi inevitabil şi prin… secretariatul facultăţii), studenţii din ceilalţi ani speculează pe marginea dificultăţii disciplinelor din anul care urmează, seniorii, adică anul terminal simt rezidenţiatul şi licenţa rânjind ameninţător de la capătul verii următoare, profesorii vorbesc despre nobleţea profesiei, despre ce oferă facultatea, urează succes discipolilor. Scrumul restanţelor incandescente se împrăştie ca un vis urât din care toată lumea se trezeşte gata să o ia de la capăt. Mai adaug faptul că şi Corpul K a primit un face-lift şi ne întâmpină cu un portocaliu distinct şi proaspăt.

În apropierea momentului debutului furtunos, în care suntem gata să halim hălci mari de viitor şi prezent , eu propun să tragem măcar aşa, cu coada ochiului spre trecut. Şi asta pentru că, cu bune sau cu rele, când petreci atâta timp (ce zici de 6 ani?) între zidurile unei instituţii, ajungi, inevitabil să te ataşezi de ele, să te întrebi despre povestea lor şi să te bucuri când ai şansa să descoperi că ai devenit şi tu martor şi actor în această  istorie, că eşti parte dintr-o continuitate academică.  (Re)intrând în clădirea Corpului K, în curtea şi în sălile familiare, te integrezi de fapt într-o nouă pagină de poveste, la care şi-au adus contribuţia atâtea generaţii de profesori şi studenţi şi care ar rămâne invizibilă şi silenţioasă dacă nu am recupera-o  prin amintiri şi fotografii. Corpul K e cam tot ce ne-a rămas să conserve naraţiunea facultăţii.   Corpul J propriu zis intrat în funcţiune  anul trecut e încă un bebeluş, o tabula rasa, e abia la început în ceea ce priveşte contribuţia la această poveste.  La polul opus, Corpul Y, locul în care a început istoria Facultăţii de Medicină de la Braşov zace în paragină, şi-a piredut menirea didactică, e practic un bătrân în moarte clinică. Dar Corpul K rămâne un povestitor convingător şi astăzi.

Aşa a început totul la finalul anilor 90, în această clădire, de pe str Nicolae Bălcescu nr 56. Imaginile de mai jos sunt de la inaugurarea Corpului K, noul sediu al Facultăţii de Medicină la care au participat şi o parte din cadrele didactice pe care le vedem şi astăzi la cursuri, alături de Rectorul Universităţii Transilvania din acea vreme, prof univ dr Sergiu Chiriacescu (al cărui nume îl poartă astăzi Aula Magna a Universităţii, unde va avea loc şi festivitatea de deschidere a anului universitar).

facultate1facultate2consiliu

Iar locul n-ar avea personalitate, fără oamenii care au contribuit la dezvoltarea facultăţii. Iată-i în ipostaza tânără şi entuziastă:

leasu

prof univ dr Teodor Leaşu (practic întemeietorul facultăţii, titularul cursului de Semiologie Medicală pe vremuri)

cucu1

prof univ dr Alin Cucu (titularul cursului de Chirurgie)

mironescu

prof univ dr Aurel Mironescu (titularul cursului de Chirurgie pediatrică)

moga

prof univ dr Marius Moga ( mai trebuie să spun? 🙂 titularul cursului de Obstetrică Ginecologie)

Şi dacă tot privim spre viitor, acum, aproape de începutul anului universitar, poate că n-ar fi rău să cercetăm mai bine în arhive şi să aşezăm la facultate pagini din istoria corpului K, prin panouri cu fotografii, în ipostaze mai formale sau mai informale – asta ar da mai multă personalitate nu doar clădirii, ci şi aşteptărilor îndelungate în faţa secretariatului 🙂

De la halatul alb… la costumele colorate

De vorba cu tine drag coleg ,

Ma gandesc de cateva luni bune sa scriu aceste articol despre arhicunoscutul Halat ALB , exista o plaja larga de subiecte pe care le putem discuta, pornind de la acest obiect simbolic si practic deopotriva… deocamdata ma limitez insa la cateva remarci legate de istoria halatului , despre cum a ajuns el sa ne fie accesoriu definitoriu pentru profesia de medic.

Halatul, domnisoara , halatul, domnule student , unde este halatul? Ai auzit intrebarea asta, daca ai fost aiurit, incepand de la primele lucrari practice la Anatomie din Anul 1 si terminand cu ultimele stagii de Boli Infectioase, din Anul 6. De ce este important halatul ? De ce folosim halatul? Care este rolul lui ? De unde a aparut aceasta “moda” ?

Sa vedem cum a inceput relatia minunata intre medic si halat .

Pe la inceputul secolului al XIX- lea, in multe spitale din Europa, mii de femei din saloanele de lauze mureau de febra puerperala , mai mult de 1/3 din tinerele mame nu supravietuiau primelor saptamani dupa nastere . La Spitalul Municipal din Viena existau doua sectii de obstetrica iar   un medic obstetrician pe nume Ignaz Philipp Semmelweis ( 1818-1865) a observat ca, pe sectia unde aveau acces studentii la medicina ,febra puerperala si rata mortalitatii lauzelor era mult mai mare fata de sectia in care lauzele aveau contact doar cu moase si doctori . In 1948 Semmelweis a descoperit ca studentii la medicina veneau de la sala de patolologie, unde efectuau disectii pe cadavre direct in saloanele lauzelor . Nu aveau echipament de spital (halat) si nici nu se spalau pe maini astfel ca, in momentul in care faceau tusee vaginale contaminau lauzele in timpul investigatiei.

Semmelweis a propus medicilor , asistentelor si studentilor la medicina sa se spele pe maini cu cloramina pentru a impiedica perpetuarea contaminari .

Asa cum se observa in poza care urmaza, in urma cu 150 de ani vestimentatia medicala era formata din : camasa , papion ,vesta , pantalon si neparat Gehrock (Frac ) negru . Aceasta vestimentatie avea rolul de a inspira autoritate si demnitate.   Din pacate din punct de vedere igienic, desigur, consecintele erau catastrofale.

image001

Figura 1 . Adunare medicala la Viena din 1852

Acest Gehrock ( Frac ) era purtat peste tot pe strada sau in sala de operatie ceea ce il facea pe medic sa fie o veriga cheie in transmiterea bolilor.

In 1905, Robert Koch a primit premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina dupa ce a stabilit cauza bacteriana a mai multor boli infectioase si a descoperit microorganismele care cauzeaza infectarea ranilor , tuberculoza , antraxul , conjunctivita , holera si alte boli transmisibile . Pornind de la aceasta descoperire, specialistii (macar unii dintre ei) au inceput sa considere necesara introducerea igienei riguroase a personalului medical si sterilizarea ustensilelor, inainte de operatii . Astfel ca odata cu accesul in lumea microorganismelor, a populatiilor pana atunci invizibile pentru noi , a aparut in vestimentatia aducatorului de sanatate si HALATUL ALB .

image002

Figura 2 . Medici si student la medicina din Tübingen in 1939.

Halatul alb a avut din start doua mari avantaje : petele de sange sau de murdarie erau usor de recunoscut (deci puteai sa-ti dai seama repede daca halatul era murdar sau nu) si, pe de alta parte, culoarea alba nu ridica probleme in sterilizarea la temperaturi foarte inalte .

Halatul alb are, pentru medici si pentru studentii la medicina, o dimensiune simbolica construita in ani de zile, cam 200.

Albul ramane o culoare asociata cu puritatea ,seriozitatea , poate chiar perfectiunea. Halatul alb a devenit un simbol al profesiei medicale si a conferit oricarui purtator o dimensiune respectabila.

Acelasi halat a ajuns, in timp, sa inspire teama in randul pacientilor (odata ce traditia medicului riguros si rece a fost inlocuita de orientarea empatica si “la dispozitia pacientului”) si poate de aceea in multe parti de pe glob cadrele medicale au ales sa scape de clasica “uniforma” alba si sa o substituie cu diferite modele de “costume” multicolore. Nu e exclus insa ca, odata cu “sacrificarea” figurii autoritare completata de halatul alb, sa fi scazut in timp si respectul pacientilor pentru profesie – intr-o lume care contesta autoritatea (inclusiv cea a expertilor in stiinte medicale) medicul nu mai inspira incredere , nu mai este considerat atat de pur si fara pata.

Dar de ce poarta Chirurgii si Anestezisti costume medicale de culoare albastra sau verde ?

Ei bine pana in 1960 toti chirurgii operau in halate sterile albe , dar in lumina lampii operatorii albul (care in esenta e o nonculoare, prin faptul ca nu absoarbe, ci doar reflecta lumina) poate sa orbeasca prim operatorul . Daca un chirurg sta ore in sir cu privirea asupra unei plagi operatorii de culoare rosie va observa, atunci cand va ridica privirea din plaga, pete verzi de forma plagii pe halatele albe ale colegilor lui . Acest fenomen poate produce greata si varsaturi (ceea ce, intraoperator nu este ceva de care sa ai nevoie, e lesne de anticipat de ce…).

image003

In cazul in care operatorii poarta costume verzi sau albastre, acest efect nu se mai produce si , in plus, albastrul si verdele au un efect linistitor si relaxant.

Probabil ca nu va mai trece mult timp pana cand imaginea medicului in halat alb va deveni un reper pur istoric – chiar si in Romania , spitalele au inceput sa se coloreze.

Daca acest lucru este avantajos sau nu, daca exista diferente intre sectii in privinta acestor optiuni, intr-un articol viitor.