1998 – 2016 -un dialog intre doua generatii de medicinisti brasoveni (2)

A doua parte a discuţiei cu absolventul primei promoţii (1998) a Facultăţii de Medicină de la Universitatea Transilvania Braşov.

OLDUNSUREHAND: Azi sunt la modă multiplicările şi accesatul materialelor în format electronic. Cadrele didactice recomandă bibliografia de curs şi studenţii tipăresc slideuri, fac copii după cărţi – în sesiune, centrele de copiere se aglomerează, e deja o tradiţie. În anii 90 presupun că nu putea fi vorba de aşa ceva. Cât de accesibile erau suporturile de curs şi cum făceaţi rost de ele, cum le împărţeaţi? (am mai moştenit şi noi Angiologia lui Ion Albu…o carte dactilografiată). Erau suficiente exemplare la bibliotecă? 

ADRIAN: Si atunci  obisnuiau sa circule materialele de curs ale profilor. Mai existau si cursurile litografiate, in care oricum nu era suficienta informatie sau nu apareau la timp . Mai copiam si carti clasice, sau cursuri de la alte UMF. Cred ca am investit o mica avere numai in copii Xerox. Materiale in format electronic nu erau. Windows 95 a aparut doar in….1995:). Dar circulau, fizic, cursurile. Si folii de retroproiector :). Multe cadre nou-formate la medicina, la Brasov aveau un mare neajuns, pe care cred ca inca il mai au. Nu stiau sa limiteze informatia predata studentilor. Intrau in amanunte muuult prea elaborate, ca sa demonstreze, probabil, ca ei sunt la zi cu informatia , dar se pare ca nu o prea stapaneau cum trebuie, pentru ca nici nu stiau sa o explice. Mi-am promis de foarte multe ori ca o sa scriu eu o carte de Esente in medicina, cand voi “creste mare”. Ceva care sa ridice nivelul informational al studentului, dar care sa ii starneasca si dorinta de imbunatatire ulterioara. Privesc acum retrospectiv, si imi dau seama ca tinerele cadre habar nu aveau sa explice si altora niste lucruri atat de frumoase si clare. Dar asta e ! Multi au talentul asta sa complice lucrurile , sa te faca sa privesti cu retinere la niste stiinte medicale absolut esentiale , doar de dragul de a epata sau din cauza frustrarilor personale. Poate suna urat, dar asta e convingerea mea.

OLDUNSUREHAND: Cum a fost prima sesiune? Cum ai trecut peste piesele de rezistenţă din Anul 1: Anatomia şi Biochimia?

ADRIAN: Nu mai stiu exact care a fost primul examen, parca  a fost chiar Anatomia. Da, a fost Anatomia, examen de semestru, iarna. Al doilea examen, cred ca a fost Biofizica. Era destul de dificil, pentru ca nu aveam o generatie precedenta, care sa ne ma dea curaj, sau sa ne mai spuna cate ceva din culisele si picanteriile profesorilor nostri.  Desi nu stiu cat de mult ne-ar fi ajutat si asta. Cel putin, nu stiu cat am fost noi de ajutor mental generatiei de dupa. Biochimia o faceam cu un profesor din Bucuresti. Nu a fost chiar asa de cumplita. A fost grea, dar nu de livrat insomnii. Dl. Prof. Coman era asistent pe vremea aia si era un tip foarte de
treaba. Preda si explica LP-urile foarte fain. Dar se pare ca lucrurile s-au schimbat cu el, daca imi spui ca Biochimia a devenit o materie de soc pentru studenti ! Sau poate nu s-a schimbat el, ci perceptia oamenilor pentru o stiinta destul de exacta si dificil de inteles . Si totusi, Biochimia e foarte importanta. Poate nu chiar orice reactii ce ti se explica, dar per global e esentiala. Si cadrele didactice trebuie sa te faca sa pricepi asta, oricum maturitatea profesionala a viitorului medic te va lamuri in legatura cu acest aspect.

Mai greu a fost examenul de Fiziologie, pe care ni-l tinea Conf univ dr Leon Zagrean  de la UMF  Carol Davila. Astazi  e profesor universitar. Era foarte vocal la cursuri, dar si la examen. Era la zi cu informatia ( preda dupa Guyton & comp. ) , dar avea si pretentia sa stii fiziologie. Carmen Neagoe era preparator , parca, sau la plata cu ora. Examenul a fost “sangeros”, pentru ca au picat aproximativ 80% dintre noi, cativa au luat examenul cu 5(cinci) si cativa am luat 6(sase) . Si cam ATAT ! Si la restante facea victime multe. A fost un examen greu de tot, desi invatam pe rupte. Dar acum , dupa mult timp, realizez cat de importanta e Fiziologia, la fel ca  Fiziopatologia, in intelegerea/ asimilarea informatiei medicale. Acum citesc cu placere toate mecanismele ce ma intereseaza, fiziologice sau patologice, pentru a putea sa inteleg ce e cu o anumita afectiune, tratament etc. Asta e un alt mare neajuns al cadrelor didactice , cel putin cele brasovene  despre care stiu eu, ca nu explica studentului din anul I si II cat de importanta este cu adevarat Fiziologia ( si mai ales DE CE e importanta ), spre a putea asimila corespunzator materiile ce urmeaza in anii clinici. Recomand oricui vrea sa devina un bun medic, coerent si informat, sa reia, sa studieze cu seriozitate si maturitate Fiziologia si Fiziopatologia. Altfel nu se poate intelege bine, nici afectiunea in sine si  nici tratamentul aplicat. De exemplu, insuficienta cardiaca, e foarte usor de inteles daca ai habar de fiziologia sangelui, a inimii si a echilibrului hidroelectrolitic. Nu intelegi cum si de ce se prescriu anumite diuretice, daca nu cunosti si fiziologia excretiei. Si poate ca atunci cand le cunosti,  ECN-ul nu ti se mai pare asa de imposibil!

3

OLDUNSUREHAND: Ne plângem şi astăzi că spitalele sunt înghesuite şi depăşite, deşi s-au mai făcut lucrări de modernizare. Cum arătau spitalele braşovene în anii 90, văzute prin ochii studenţilor? Erau mai mari lipsurile şi provocările… igienice? Astăzi a crescut mult numărul de studenţi şi programe de studii în facultate. Ni se întâmplă adesea să ne gândim, mai ales când vedem cum unele cadre didactice se miră (pe bună dreptate până la urmă) de cât de aglomerată devine secţia cu studenţi, cât de umane erau stagiile cu câte 6-7 studenţi într-o grupă, într-un salon, la un pacient. Privim spre mituri înşelătoare sau chiar vă simţeaţi confortabil la stagiu, nu eraţi atât de mulţi şi puteaţi face anamneze şi examene clinice fără să.. speriaţi pacientul? 🙂

ADRIAN: Da, incepand cu anii clinici am avut acces in toate spitalele din Brasov, in functie de disciplina studiata. Din pacate am observat si eu ca lucrurile nu au evoluat de atunci prea mult, sau chiar aproape deloc.  Si pe atunci mai sprijineam peretii pe la stagii si atunci ne mai calcam pe picioare , dar nu era o regula. Depindea mult de interesul personal de a invata si de “asistentul” de la grupa. Dupa cum iti spuneam, noi am avut
multi medici importanti din reteaua medicala, implicati in activitatea asta la facultate, cu plata la ora. Erau oameni bine pregatiti profesional, de la care aveai ce invata, doar ca nu prea aveau ei exercitiul asta a avea “soborul” de studenti dupa ei.

Mergeam si la Spitalul Marzescu  si la Tractorul si la Municipal (pe vremea aceea exista si asa ceva)  si la Judetean. Am facut semiologia neurologica si  stagiul de psihiatrie la Spitalul Neurologie si Psihiatrie de la Poarta Schei.
Spitalele erau destul de curate, nu erau mizerabile. Doar ca problema fondurilor si a medicametelor dainuie de secole . De asta nu scapi, ca de fisc. Nu stiu sa fi avut senzatia ca sufocam oamenii din saloane cu prezenta nastra. Poate ca si oamenii erau mai docili, habar nu am. Nu am auzit niciodata ca cineva sa se planga sau sa refuze sa fie consultat de studenti. Lumea intelegea si accepta asta, poate cu usoara mandrie ca  a devenit material didactic :).  Da, eram cam 7 studenti in grupa ( si asta daca eram toti prezenti ) si reuseam  sa punem un stetoscop pe cate un pacient mai deosebit sau sa palpam cine stie ce ficat. Da, cred ca grupele mici sunt esenta unei bune invatari clinice.

OLDUNSUREHAND: Pentru ultimele generaţii printre cele mai dificile examene, dacă evaluăm după promovabilitate şi volumul de materie se numără: Anatomia, Biochimia, Semiologia Chirurgicală, Fiziopatologia. Apoi, în anii mai mari: Medicina Internă, Pediatria, Neurologia, Obstetrica Ginecologia. Sunt discipline a căror dificultate a resimţit-o şi generaţia ta sau voi aveaţi alt top?  Se susţineau mai multe examene orale? Cum era rata de promovabilitate? Erau aşteptările mai mari, examinările mai riguroase?

ADRIAN: In toate generatiile exista discipline problema, mai greu de digerat si de promovat. Anatomia si noi am resimit-o ca foarte grea, inca de la nivelul de LP, nu mai vorbesc de examenul cu prof. Georgia. Si Fiziologia a fost extrem de grea. Cu rata de promovabilitate extrem de scazuta. Poate doar in re-re, unii colegi reuseau sa fie trecuti, dupa ce chiar citeau materia bine de tot. De Fiziopatologie si Farmacologie  si noua ne era tare groaza. Erau materii grele , dificil de inteles si de invatat. Noi am avut ocazia sa facem 2 (doi ) ani intregi de Farmacologie : unul de Farmacologie generala in anul III si unul de Farmacologie clinica in anul IV.  Desi mi s-a parut dezastruos sa mai facem si in anul IV Farmacologie,  am considerat apoi ca a prins chiar bine anul ala suplimentar. Farmacologia clinica integra tratamentele si grupele medicamentoase pe categorii clinice. Au fost chiar faine cursurile si LP-urile. Dar multi colegi au avut insomnii din cauza acestei materii. Chirurgia pediatrica, Medicina interna si Pediatria au fost elementele de grea incercare.  Examenele cu dna Profesor Radoi erau momente de revizuire a intregii vieti si de meditatie adanca asupra sensului existentei omului in Univers :). Era un grad sporit de presiune mentala , si nu numai, asupra noastra pentru ca eram prima promotie a Facultatii  de Medicina Brasov, eram  generatia care dadea tonul, care stabilea  bunul mers al facultatii in sine pe viitor. Se punea mai mereu problema acreditarii, care depindea si de nivelul de promovabilitate la Licenta.

Examinarile erau mai mult orale, ca sa fim analizati obiectiv din punct de vedere al nivelulului de cunostinte dobandite, rareori erau examene scrise sau grila. Si prezenta era obligatorie , aproape la toate materiile. Se facea prezenta la curs, iar la LP era si mai strict.

Promovabilitatea globala nu era grozava, nu era nici chiar catastrofala , mai ales in anii mari – clinici. In anii mici era jale mai mare . Dar de regula era cam aceeasi grupa de oameni care erau restantieri notorii , se cam stia cine e mai delasator. Sigur ca nu era regula, puteai sa ai mari surprize…

OLDUNSUREHAND: Secretariatul era în Corpul Y? Se făceau cozi la începutul anului? Studenţii au dezvoltat aproape o fobie când vine vorba de mers la secretariat: programul cu publicul e scurt şi secretarele par imprevizibile şi sunt cel mai adesea copleşite de activitatea pe care o desfăşoară. Care era relaţia voastră cu secretariatul?  Ai prins tranziţia spre Corpul K? Aţi ţinut activităţi şi acolo? Ai fost la inaugurarea clădirii?

ADRIAN: Da, secretariatul era in corpul Y , pana s-a dat in folosinta corpul K. Nu am participat la inaugurare, nici nu mai stiu momentul cand a fost asta. Dar cladirea arata foarte bine pentru inceput: totul era nou, era renovat, zugravit, proaspat. Acolo a fost infiintata si Biblioteca noastra, ce crestea in  complexitate. Deci acolo a fost mutat si secretariatul .

Prima secretara a Facultatii, a fost Sibile Oteleanu, o femeie extraordinar de placuta si cumsecade. Era muuuult mai cooperanta cu noi, studentii, decat urmatoarele  secretare ce si-au instalat … personalitatea in sediul din corpul K, ce a fost dat in  folosinta doar cand eram prin anul 4 sau 5 (1996-1997). Aula Universitatii era, pe atunci,  in constructie. A durat destul de mult pana ce a fost data in folosinta, asta intamplandu-se dupa ce am absolvit. Deci eu nu am avut ocazia sa  tin vreun curs acolo. Nici macar vreo deschidere de an :).

Apoi , mai tarziu au venit doua secretare, care mai de care mai ocupate si mai dificil de abordat. Dar din fericire, nu prea aveam tangenta cu respectivele, noi fiind in anii clinici.  Din pacate, conducerea incurajeaza atitudinea asta ostila a secretarelor; dar si lipsa de bun simt si ponderare a unor studenti duce la ‘raceala” caracteristica a secretarelor, in general. Trebuie sa te transpui si in situatia lor, sa intelegi gradul mare de incarcare
birocratica al muncii lor , ca sa nu le judeci negativ. Din afara toate lucrurile par usoare.

OLDUNSUREHAND: Era Braşovul un oraş cenuşiu pe vremea aceea, se simţea aerul postindustrial? Unde petreceau mediciniştii? 🙂

ADRIAN: Nu, Brasovul nu era cenusiu nici atunci. Nu era atat de cosmetizat pe cum e la momentul acesta, insa intodeauna a aratat bine. Nu sunt mari diferente. Iar chestia cu aerul industrial, poate sa ti-o spuna parintii mei , ca generatie, pentru ca in anii mei de studentie, aerul asta industrial, chiar si postindustrial, era disparut. Poate chiar aveai o mai mare  senzatie de securitate , desi coruptia era la cote alarmante inca de pe atunci. Medicinistii petreceau pe unde apucau. Mai ales prin Memo, prin Discoteci ( acum le zicem cluburi), in grupulete formate in functie de afinitatile personale.

OLDUNSUREHAND:  Cum se organizau studenţii? Aveaţi reprezentant de an? Erau active asociaţiile studenţeşti, avea şi Braşovul una?

ADRIAN: Da, aveam un sef de an ,ce ne reprezenta la tot felul de sedinte, la decanat sau  rectorat. Si problemele nu erau putine, avand in vedere noutatea activitatii ca facultate.  Si da, de multe ori am simtit ca lucrurile sunt facute in graba, pe genunchi, fara prea multa pricepere sau implicare, pentru ca nu ieseau cum trebuie. Din fericire, timpul  sterge amintirile urate si te face sa iti amintesti doar ce a fost placut. Asa ca nu mai retin detalii despre ce anume nemultumiri aveam pe atunci; stiu doar ca aveam nemultumiri si nu putine. Bursele erau mici de tot si atunci, baza materiala era insuficienta, cursurile  erau netiparite, acces la bibliografie straina nu prea aveam .  N-a fost chiar roz , dar a mers.

OLDUNSUREHAND:  Unde aţi susţinut licenţa şi ce aţi făcut după absolvirea facultăţii? Ce specialitate ţi-ai ales? Ai simţit pe parcursul studiilor un aer de improvizaţie, al începuturilor? Era un proiect care se întărea de la o zi la alta, care simţeaţi că se dezvoltă sau vă făceaţi griji, într-un fel, că veţi fi prima şi singura promoţie a facultăţii?

ADRIAN: De foarte multe ori ne gandeam ca noi o sa fim singurele promotii de medicina si ca o  sa se termine cu Facultatea de la Brasov. Nu stiam cati dintre noi o sa promovam examenul de Licenta, nu stiam cati o sa reusim apoi sa luam examenul de rezidentiat…

Pentru inceput, examenul de Licenta s-a dat la Targu Mures. Am mers acolo pentru o saptamana, aproximativ. Surprinzator de bine a fost ca am avut rezultate foarte bune, si la scris si la Lucrarea de Diploma. Noi, brasovenii, am obtinut note foarte bune. Si asta a fost intarit si de proba urmatoare,  pentru ca  foarte multi dintre noi am reusit sa  promovam concursul de rezidentiat din prima sau a doua incercare.

4

OLDUNSUREHAND: Care crezi că sunt avantajele şi dezavantajele de a fi făcut parte din primele promoţii ale facultăţii? Ai fost la întâlnirea de 10 ani de la încheierea studiilor? Dacă da, cum ţi s-a părut că a evoluat facultatea?

ADRIAN: Avantaje :

-entuziasmul oamenilor de a mentine aceasta institutie de invatamant nou infiintata

-profesorii de exceptie ce au fost adusi la inceput sa predea aici. Inclusiv asistenti sau preparatori buni, care au stat o perioada si apoi au plecat, au renuntat la cariera asta didactica.

-Imbunatatirea calitatii actului medical, prin aparitia cadrelor didactice inalt calificate, care aduceau avantajul al dezvoltarii stiintifice, al domeniului. Inclusiv, prin interventiile  la prezentari de medicamente, organizate de firmele producatoare, ne ajutau sa ne imbunatatim tot mai mult nivelul profesional.

Dezavantaje :

– Lipsa experientei cadrelor didactice care improvizau de multe ori solutiile problemelor.

– Lipsa unei baze materiale temeinice

– Preconceptiile negative ale cadrelor medicale brasovene, fata de studentii Facultatii de Medicina Brasov.

– Activitate stiintifica mult prea redusa. Se organizau sesiuni de comunicari stiintifice, dar erau mult prea formale. In anii clinici au inceput sa se miste in bine lucrurile, pentru ca s-au demarat tot felul de studii clinice ce se lasau si cu prezentari faine.

OLDUNSUREHAND: Poţi să ne povesteşti un moment amuzant sau memorabil din perioada studenţiei?

ADRIAN: Imi amintesc de prima ocazie cand am vazut-o pe dna Prof. Radoi zambind. Ba chiar cred ca a ras, pe de-a dreptul. A fost un moment nu neaparat de lauda  pentru anumiti colegi, dar asta e. Eram in anul IV la examenul de MI, in sala de pe acoperis , de la Spitalul Judetean. Eram vreo 2 grupe programate iar, la un moment dat, in timp ce imi asteptatm randul in sala  la raspuns, colega ce tocmai era examinata  a fost intrebata despre mecanismele prin care se produce sindromul de malabsorbtie la cei alcoolici. Si in linistea din sala, am auzit cea mai grozava explicatie : “Probabil, psihic !”  Ei, chiar si dna profesor nu s-a mai putut abtine si a inceput sa rada, cu o oarecare discretie – bineinteles. Noi ceilalti, am crezut ca facem soc, la asemenea raspuns. Desi daca nu era de ras, era de plans in pumni. Nu mai retin ce nota a primit, dar merita un premiu de originalitate!

OLDUNSUREHAND: Cu experienţa pe care ai dobândit-o după atâţia ani, uitându-te în urmă, ce le-ai transmite celor care sunt acum studenţi la Braşov? Ce e important pentru un medicinist, să pună accent şi să caute latura aplicată şi practică sau să buchisească? O oră în plus la disecţii, o lamă în plus văzută la LP, o gardă în plus poate face diferenţa mai târziu, după absolvire sau e esenţial să fi tobă de carte că practica o dobândeşti în rezidenţiat?

ADRIAN: Am inteles, si pot sa spun si mai tinerilor colegi, cat e de unitara ca informatie stiinta  aceasta a medicinei. Mi-a trebuit un numar de ani, sa patrund importanta si necesitatea cunoasterii unor materii studiate in facultate, fara de care nu poti face o cariera prea grozava, si pe care ai tendinta sa le minimalizezi in facultate. Am studiat de multe ori, dupa absolvire, fiziologia, fiziopatologia, morfopatologia etc. Numai recitind din aceste  domenii, puteam sa inteleg si sa retin logic niste patologii cu care ma confruntam.

Nu toceala e secretul reusitei, ci intelegerea temeinica a fenomenelor tocite. Trebuie sa ti se induca ideea ca e nevoie de studiu repetitiv dar si de activitate practica serioasa (asta insemnand sa ai si oameni de la care sa inveti ). Daca s-ar pricepe de la inceput cat de mult conteaza sa citesti literatura medicala cat mai frumos explicata, nu neaparat detalii de inalta finete stiintifica, combinat cu practica din stagii, totul ar fi muuult mai usor in cariera de medic. Doar profesorii care au abilitatea de a-ti reda o informatie utila si totusi nu exhaustiva, stiind sa te determine si sa pui mana singur, “din curiozitate” , pe o carte , sau un site, pentru completari suplimentare, doar ei formeaza medici de valoare in universitatile de medicina. Formarea medicala trebuie sa se faca dupa regula “aterosclerozei” – lent si constant.

Advertisements

1998 – 2016 -un dialog intre doua generatii de medicinisti brasoveni (1)

Îmi place să cred (poate că sunt prea optimist…) că facultatea nu e doar un spaţiu fizic neutru, câteva clădiri în care intri şi ieşi, timp de 6 ani, ci un spaţiu în care se se articulează o memorie, experienţa unor generaţii, cel mai adesea silenţioasă, într-o facultate tânără, o naraţiune care se construieşte în timp, la dezvoltarea căreia îşi aduc contribuţia toate promoţiile care au trecut prin facultate. M-am bucurat să văd că acest blog a fost un mijlocitor neaşteptat pentru o întâlnire virtuală între generaţii: prin acest blog, complet întâmplător, am intrat în contact cu un absolvent al primei promoţii din Facultatea de Medicină Braşov care a urmărit câteva dintre postări. Reperul de discuţie iniţial – cum altfel – decât experienţa copleşitoare a O-G-ului din Anul 6 dar şi Anatomia din Anul 1. De aici şi până la momentul în care întrebările mele au început să curgă nu a mai fost decât un pas.

Un viitor absolvent al Facultăţii de Medicină Braşov, promoţia 2016 (sper! 🙂 ) stă de vorbă cu un absolvent al primei promoţii din 1998, al aceleiaşi facultăţi, o scenă surprinzătoare pe care nu o anticipam, o întâlnire între doi oameni care nu se cunoşteau cu adevărat (deşi, mi-am dat seama, încă o dată, dacă mai era nevoie, că lumea e mică oricum 🙂 ), legaţi prin singurul numitor comun: facultatea în care ne-am consumat experienţa studenţească. E ceva ce mi-a dat sentimentul unei apartenenţe la un loc cu rădăcini şi sper să vă dea o senzaţie similară şi vouă (cântăriţi şi comparaţi trecutul cu prezentul, experienţa de medicinist braşovean îşi păstrează repere perene dar şi accente individuale, în funcţie de promoţie).  Am întins aşadar o punte metaforică peste timp, peste aproape 20 de ani.   Îi mulţumesc mult interlocutorului meu  pentru acest interviu pe care îl voi posta în două părţi.

OLDUNSUREHAND: Cum te-ai hotărât să dai la Medicină? Ce se ştia de Facultatea de Medicină de la Universitatea Transilvania în acea vreme?

ADRIAN: Hotararea de a ma face medic o luasem pe la varsta de 5-6 ani, asa ca faptul ca m-am decis efectiv – nu a fost un act de mare framantare mentala sau familiala. Sigur ca au fost factori care ma cam destabilizau in decizia mea, mai ales la terminarea liceului : trebuie sa nu facem abstractie de vremurile imediat postRevolutie , in care am avut admiterea la Medicina (1992) . Iar problemele socio-economice de pe atunci  dadeau o perspectiva deloc favorabila profesiei de medic. Erau foarte cautate facultatile de drept si economie, pe atunci bazate in principal pe Universitatile cu traditie ( erau putine particulare). Chiar si eu cochetasem cu ideea de a da la Drept, dar dorinta nu m-a tinut mai mult de o luna de zile. Mi-a trecut subit pentru ca eu deja eram “ indoctrinat ” cu Biologie, Fizica si Chimie , nu cu Gramatica sau Istorie.

Ma pregatisem intens pentru  admiterea la UMF Cluj, cand, cu putin timp inainte de admitere, aud ca s-a infiintat Facultatea de Medicina la Brasov. Datorita avantajului conferit de proximitatea facultatii , am decis sa ma inscriu aici (nu exista posibilitatea sa te inscrii in mai multe centre simultan, pentru ca admiterea se dadea concomitent in toate centrele, doar cu subiecte diferite). Si ma trezesc ca dau examen la Medicina Brasov, un examen care nu se potrivea cu metoda de pregatire la UMF Cluj: adica nu s-a dat examen grila ci scris-sinteza, eu pregatindu-ma din cartile de teste grila Cluj. Dar am luat examenul de admitere in prima serie  a Facultatii de Medicina Brasov.

E bine de stiut inca un mic detaliu. Prima data cand s-a infiintat la Brasov, Facultatea de Medicina avea si un specific de Medicina Traditionala, pentru ca isi dorea sa devii calificat si in medicina traditionala – Acupunctura, Presopunctura etc. Chiar prin specificul asta, ce nu a durat prea mult, s-au alocat 2 burse de lunga durata de studiu in  China, pe care le-au luat la alegere nu foarte concurentiala , doua colege din anul I.

Acestea au plecat si au absolvit intr-adevar Facultatea de Medicina Traditionala in China ( cred ca in Shanghai). Le-am mai vazut ulterior pentru ca revenisera in tara.  Apoi a disparut ideea asta cu medicina traditionala – nu cred ca dadea prea bine in fata Comisiilor de Acreditare ce ne vizitau tot mai frecvent si dur facultatea.

Despre Facultatea  de Medicina din Brasov nu stiam nimic , pe atunci;   eu cred ca nimeni nu stia  mai nimic despre ea, de fapt. Probabil ca nici “ctitorii” nu stiau exact ce va urma.

OLDUNSUREHAND: Cum a fost examenul de admitere? Unde s-a ţinut? Cum a fost concurenţa?

ADRIAN: Examenul de admitere s-a tinut in amfiteatrele Facultatii de Silvicultura (Corpul S), vis-a-vis de  Spitalul de Obstetrica-Gincecologie. A fost sub forma de subiecte scrise la Biologie, Fizica si Chimie. Iar concurenta a fost destul de mare, nu pot sa spun cu precizie cifra. Cred ca a fost de  aproximativ 4-5 concurenti/loc, asa imi amintesc. Au fost 70 de locuri pentru prima serie  de studenti de la Brasov.

carnet

OLDUNSUREHAND: Unde se desfăşurau lucrările practice şi cursurile? Totul avea loc în Corpul Y sau şi în alte spaţii? Noi când am plecat din Corpul Y existau laboratoare de Anatomie, de Morfopatologie, de Biologie Celulară-Histologie şi de Genetică. Unde ţineaţi Fiziologia, Farmacologia?

ADRIAN: Sediul initial al FMBv a fost DOAR in Corpul Y. A fost singura cladire pe care a reusit sa  o asigure Universitatea Transilvania pentru Medicina- acest Corp Y, care apartinuse  Maternitatii Brasov ! Cladirea era un fel de Ambulatoriu al Maternitatii, ce a fost renovat si transformat in cladire cu specific didactic, cu incaperi tip laboratoare. Rectorul Universitatii Transilvania la acea vreme, dl prof univ dr Sergiu Chiriacescu, impreuna cu Decanul Facultatii de Medicina- dr. Popeia Radu (si ulterior, cu Decanul care l-a succedat, prof univ dr Teodor Leasu) au luptat cu adevarat si au facut multe eforturi ca sa existe pregatire universitara in medicina la Brasov,  sa supravietuiasca  si sa continue intr-un mod elegant. Asa ca noi faceam cursuri in aproape toate corpurile Universitatii Transilvania Brasov! Multe cursuri au fost tinute in amfiteatrele Facultatii  de Silvicultura . Si examene de semestru sau de an, am sustinut acolo.

– Pe Colina ( corpurile A , B….) tin minte ca faceam Informatica Medicala, LP-urile  de Biofizica

– in Corpul M  de pe str. Vlad Tepes , langa Teatrul Sica Alexandrescu (cladirea nu mai apartine universitatii astazi, a fost retrocedata), faceam cursurile de Biofizica in anul I.

– in Corpul T,  de langa Hotel Aro Palace am facut Istoria Filosofiei, in anul I.

– in Corpul P unde este Facultatea de Matematica, pe Bd.Iuliu Maniu, aveam laboratoarele de Microbiologie/ Virusologie/ Parazitologie, in anul II

– Limba Engleza faceam, in primul an , intr-o cladire de langa Cabinetul Medical  Studentesc de pe Str. Lunga. Ulterior , Limba Engleza s-a tinut in corpul Y ( anul 2)

– in Amfiteatrele Facultatii de Silvicultura (Corpul S) tineam multe cursuri: Anatomia, Biochimia,  Fiziologia, Histologia, Biologia Celulara, Genetica, Microbiologia ,Psihologia si  Antropologia ( sper ca s-a scos din Programa materia asta imposibila ), ulterior  Fiziopatologia, Microbiologia, Morfopatul si Farmacologia.

– Laboratoarele de Anatomie , Genetica, Histologie, Biologie celulara, Morfopatologie, Farmacologie, Fiziologie si Fiziopatologie, Biochimie s-au tinut doar in celebrul Corp Y. Secretariatul era in ultima incapere pe partea stanga.

Era intr-adevar o vanzoleala prin tot orasul, dar era placut. In plus,  fiind singurii, pentru  inceput, nu era nici prea greu sa se faca un orar coerent si stabil; depindeam doar  de posibilitatea de a fi libera sala/ amfiteatrul in cauza.

In prima serie, eram 70 de studenti si, parca,  in urmatorul an au fost tot 70 de persoane. Grupele erau de cate 12-13 studenti , ma refer la grupele de materii preclinice din primii 2-3 ani. Ulterior, grupele erau de cate 7 studenti ,in stagiile clinice. Eram 10 grupe cu totul in anii clinci.

Numai in anii mari am avut si noi ocazia sa vedem o prezentare Power Point!

OLDUNSUREHAND: Care era baza materială a facultăţii pe vremea aceea? Aţi avut piese anatomice, oase, cadavru la Anatomie, reactivi la Biochimie, lame la Histologie şi Biologie Celulară?

ADRIAN: Baza materiala… nu era grozava. Dar era acceptabila.  La Histologie sau Morfopatologie aveam lame de nu faceam noi fata cu ele. Aveam , in principal, pentru ca ne adusesera multe lame si profesorii ce veneau sa predea cursurile  respective, in special profesori proveniti de la UMF Carol Davila Bucuresti. Si foliile de retroproietor, erau atunci la moda, desi acum cred ca suna arhaic. Numai in anii mari am avut si noi ocazia sa vedem o prezentare in Power Point.

OLDUNSUREHAND: Care sunt profesorii de care îţi aminteşti din acea perioadă? Titularii de curs veneau de la UMF-uri să predea iar asistenţii de laborator/ coordonatorii de stagiu erau de aici din Braşov? Cine era Decan?

ADRIAN:  In primii ani majoritatea  erau de la UMF Carol Davila , veneau si erau cazati aici pentru ziua de curs – in principal, saptamanal, uneori veneau si o data la 2 saptamani si predau proportional. Asistentii erau localnici, nou formati , nu toti foarte bine pregatiti pentru ca nu aveau  rutina activitatii.

La Biologie Celulara  l-am avut pe dl. Prof. Univ. Laurentiu Popescu care e drept ca nu a tinut toate cursurile,  fiind substituit de alti conf. sau prof. de la Bucuresti. Histologia am facut-o cu dna Prof. Doina Onicescu, o somitate in domeniu , tot de la UMF Carol Davila Bucuresti. Oamenii acestia  incercau sa aduca chiar si cursul lor litografiat ,unde era cazul, ca sa ni-l copiem noi,  sa avem dupa ce invata. Se mai scoteau cursuri si la tipografia Universitatii Transilvania, dar era destul de greu, asa ca tot xeroxul era la putere. Un curs interesant si greu a fost si cel Microbiologie. Ni l-a predat dl Prof. Balbaie Vlad. Era, inca de pe atunci, un batranel pensionar, din Bucuresti , fost mare  director al Institutului de Microbiologie si Parazitologie, o spaima a tuturor celor care s-au specializat in medicina de laborator pe Bucuresti.Venea la curs cu niste foi ingalbenite de vreme, dupa care preda. Examenul a fost neasteptat de greu ( isi merita omul reputatia) pentru ca ne-a cules numai niste subiecte abstracte : gen sinteza ARN  la bacteriile gram….. si genul asta de intrebari mai aride. Asistente le avea pe actuala Conf.univ dr Idomir Mihaela, o persoana foarte placuta, calma si cu rabdare  si pe Dr. Furtea Magdalena – o doctorita interesanta, dar  si foarte severa. A renuntat la cariera didactica si a plecat in Bucuresti pe alt domeniu. Dar ea si  Prof. Balbaie ne-au facut sa visam numai bacterii, virusuri si paraziti. Cursul de parazitologie a fost tinut de altcineva, o doamna tot de la Bucuresti, nu i-am retinut numele. Dar parazitii si acum ii tin minte, pentru ca  se faceau des sedinte de recapitulare, se proiectau imagini cu toti parazitii studiati .

Asistenti la materiile preclinice erau : Ligia Neica (la Histologie), Antonela Chesca ( la Biologie Celulara), Daniela Diaconescu (la Genetica) si mai erau niste persoane de care nu imi mai amintesc sau care au plecat ori poate si-au schimbat numele intre timp. La disciplinele clinice au fost foarte multi asistenti dintre medicii de notorietate buna profesionala. Au fost cooptati , pentru a se avea o mai buna intrare in spitalele brasovene spitale care oricum erau foarte retinute in ceea ce priveste studentii la medicina localnici. Dar strategia a fost buna, pentru ca au fost implicati in activitatea asta  multi  dintre medici iar unii  ulterior au devenit cadre didactice. Asa a fost cazul pentru conf univ dr Laurentiu Nedelcu, Dr. Gheorghita, Dr. Dumitrache Ancuta si Florin ( sot –sotie), Conf. univ dr Scarneciu, Dr. Buie Ioan, Prof univ dr Minea Dan, Dr Alexandru Grigoriu (la Psihiatrie) , sef lucr dr. Grigorescu Dan etc.

Aveam, la Morfopatologie o asistenta deosebit de frumoasa si de finuta. Invatai Anatomia patologica de dragul ei si din respect pentru rafinamentul ei. Anca Maniu , parca asa era numele ei. A plecat din tara, deci a renuntat de mult timp la cariera asta. Cursul de Morfopatologie  il tinea dna Dr. Malene Georgeta, sefa serviciului de Anatomie Patologica de la Spitalul Judetean Brasov. Preda bine si nu era absurda cu pretentiile.

Primul Decan a fost , dupa cum am mai spus, dl. Dr. Popeia Radu. A fost medic  cardiolog la Spitalul Judetean Brasov. Nu stim ce s-a intamplat, dar cand eram in anul III ,  acesta a fost schimbat cu Dr. Leasu Teodor,din diverse motive. Numai ca dr. Popeia a fost destul de suparat , dupa cate eforturi si sacrificii a facut pentru infiintarea facultatii si a  plecat fara sa vrea sa mai auda de facultate sau vreo activitate didactica. A iesit din viata facultatii , definitiv si irevocabil.

Dl. dr. Leasu a devenit conferentiar la Semiologie medicala si s-a dovedit un  decan eficient, fiind direct interesat de bunul mers al lucrurilor (iar  fiul dansului era coleg cu noi).  Dupa care , a devenit profesor universitar.

Era foarte severa la examene, dna prof Radoi. Organiza numai examene orale…

OLDUNSUREHAND: Aţi întâlnit câteva figuri pe care generaţiile de azi le-au prins la final de carieră – pe atunci erau în plină activitate şi afirmare profesională – prof univ dr Alin Cucu, prof univ dr Mariana Rădoi, prof univ dr Codruţa Nemet, prof univ dr Aurel Mironescu? Inclusv concediatul profesor Onisâi? 

ADRIAN: Ai pomenit despre niste nume cu o sonoritate deosebita.

– Dna prof univ dr Radoi Mariana. Un model de medic pentru foarte multi dintre noi. Un adevarat Profesor, respectiv ceea ce iti imaginezi ca ar trebui sa insemne un Profesor Universitar.  A venit la Brasov , de la UMF Carol Davila , fiind Sef de lucrari acolo, tinuta in acea pozitie  multi ani de nu stiu ce profesor. Facea naveta periodic  ca celelalte cadre din Bucuresti , sa ne tina initial  ( atentie ! ) , in anul III, cursul de Fiziopatologie ! Da,dna prof. univ dr Radoi, a tinut initial cursul de Fiziopatologie, la vremea aceea dr Alina Pascu fiind asistent sau preparator. Dna prof Radoi tinea niste cursuri de fiziopatologie EXTRAORDINARE. Din pacate,  LP-urile nu erau chiar asa faine. Aveau gradul lor de caracter abstract. Imi amintesc primul examen de Fiziopatologie. ,din vara anului III ( examen de an, pentru ca partialul de iarna a fost grila ). A examinat personal pe toata lumea,tot oral. Eu luasem 7  in partialul de iarna , iar in vara , dansa m-a ascultat pana la capat la subiectele  de examen ( retin ca am avut si modificarile din decompensarea parenchimatoasa din insuficienta hepatica). Mi-a mai adresat cateva intrebari iar  nota finala , care era o medie cu nota din vara ( teoretic) a fost de 10 ! Ca si cum atunci mi-a dat nota 13 . Dansa nu te lauda, dar ii vedeai in ochi satisfactia sau dezaprobarea .

Mai apoi, dna profesor  Radoi Mariana a luat o decizie si s-a transferat definitiv la Brasov, devenind imediat Conferentiar universitar , apoi nu peste prea mult timp Profesor universitar. Tot ea  a tinut cursul de Medicina Interna , tot ce inseamna : pneumologie, cardiologie, hematologie, nefrologie, gastroenterologie etc. Si chiar a tinut cursul , pentru ca pe atunci foarte rar tineau cursuri asistentii . Asistenti univ. la interne erau Dr. Diana Tint, Dr. Bobescu, Dr. Tom Alexandru , dintre cei arhicunoscuti. Mai erau niste persoane ubicuitare pe sectia de interne-cardio, la acea vreme, dar care au disparut din Spitalul Judetean si din viata universitara brasoveana.

Era foarte severa la examene, dna prof. Radoi. Organiza numai examene orale si  doar cu dansa. Era greu, pentru ca nu se limita strict la subiectele cu pricina , ci  mai arunca si cate o intrebare ( sau mai multe) colaterala. Doar dupa ce am  absolvit noi facultatea, in 1998, am auzit ca a fost promovata ca Decan.

– Dnul Prof. univ dr Cucu Alin. Un om deosebit, de asemenea. A venit la FMBv direct  Conferentiar de la UMF Cluj. Se simtea stilul didactic deja format. Un profesor ideal,zic eu. Tinea cursurile in mod regulat, doar exceptional existau amanari . E drept ca mai tineau cursuri si unii medici chirurgi, asistenti  la chirurgie, dar asta era destul de rar. De exemplu, dr. Durach a tinut cateva cursuri. Era  o placere sa stai la cursurile dlui Prof.Cucu , pt ca erau presarate cu momente de relaxare, glumite, divagatii binevenite. La examen , insa nu mai era asa de exotica atmosfera :). Examenele se dadeau scris , tip grila, dar la modul ca intrebarile ne erau cititie , fara sa le putem nota, noi completand raspunsul pe loc. Tin minte ca la ultimul examen de chirurgie , am luat 10 si ca m-am intalnit cu dl Prof.Cucu pe holul sectiei de chirurgie si m-a luat pe dupa umeri si m-a felicitat . Eu am ramas blocat, pentru ca nu imi imaginam ca profesorul m-ar cunoaste, adica sa ma fi retinut cu nume si nota ! Si fiindca credea ca eu sunt un pasionat de chirurgie ( ceea ce nu era real , din pacate ), m-a repartizat pe sectia dr. Dragomir ( cred ca tot Chirurgie 3 ), pentru practica de vara, cred ca pentru a-i mai schimba putin impresia proasta pe care o avea acesta despre studentimea brasoveana. Am reusit sa supravietuiesc onorabil acelei practici de vara, de 2 sau 3 saptamani, dar trebuia sa citesc zilnic la Chirurgie, pt ca Dr. Dragomir avea obiceiul sa puna intrebari studentilor practicanti destul de interesante, la vizitele de dimineata !

– Dna Prof. univ dr Nemet Codruta  – a inceput activitatea ,cand eram noi prin anul IV, fiindca ne preda cursul de igiena si medicina muncii. A fost o doamna de treaba. Nu avea pretentii de om frustrat. Acum cred ca si dansa e in pragul pensiei, chiar e incredibil sa ma gandesc la asta pentru ca atunci era in plinatatea puterilor fizico-intelectualo-profesionale.

– Dl. Prof. univ dr Aurel Mironescu a fost implicat de la inceput ,la plata cu ora, apoi ca sef lucrari , pentru cursul de Chirurgie Pediatrica. Nu mai imi amintesc prea multe despre dansul ,pentru ca ceea ce preda nu era materia mea preferata, iar cursul era  greoi si plin de nume proprii ( displazii, anomalii, tehnici operatorii..).

– Pediatria era predata de dl. Prof. Buzinschi Sorin. Nu stiu, nu cred, ca mai este la  catedra – cred ca s-a pensionat. Dar chiar a predat un curs de Pediatrie frumos. Era un om riguros, cu informatia pe care o preda noua studentilor, cu prezenta la cursuri, dar si la examenele de pediatrie, pe care le sustineam oral.

Cand luai un 7 sau 8 la Anatomie, erai academician.

OLDUNSUREHAND: Cum decurgea un LP obişnuit de Anatomie? Azi se folosesc mulaje, filmuleţe cu disecţii şi prezentări. În anii 90 nu putea fi vorba de aşa ceva…

ADRIAN: Hmmm, anatomia  era horror . Eu cred ca se pastreaza aceeasi perceptie, a tuturor generatiilor asupra acestei materii grele. De fapt, este impactul puternic al volumului mare de informatie pe care trebuie sa o asimilezi repede si bine , intr-o etapa de inadaptare la un asemenea volum, o etapa specifica medicinistilor, fie ei cat de inteligenti or fi.

11

“Catelul meu  se minuna de obiectul ce-mi acaparase  mie atata timp in sesiunea din vara 1993 = Anatomie, Papilian II

Erau 3 sali de anatomie ( laboratoare)  si lucram  cu 2 cadavre . Intr-una dintre salile mai mari, ne reuneam 2 grupe , si faceam disectii pe rand.

Asistenti la grupa ( angajati sau la plata cu ora) erau:

– Dr. Grigorescu Dan ( de la Chirurgie Plastica) – un foarte bun anatomist ,dar si foarte sever ( ooops) . Ne facea multe desene pe table, colorate, aducea si multe planse anatomice. In plus invatam si din atlase. Dar de baza era …. imaginatia, ce trebuia sa mearga la cote de avarie, pentru a intelege topografia, raporturile , rotatille si mai ales…embriologia.

– Dr.Sechel Gabriela ( printre primele cadre didactice din facultate) si putin mai tarziu Dr. Fleancu Andreea .

Disectiile se faceau fara manusi chirurgicale pe mana, pentru ca “sa simti
consistenta anatomica a structurii” . Desi cadavrele erau bine formolizate, mi s-a parut o pretentie scabroasa, dar a trebuit sa ne conformam.  Unii veneam si in timpul liber sa disecam sau sa mai vedem vreun organ sau os. Si sa udam cearsaful cu care acopeream cadavrul !

– Dr. Albean Marcel  de la Chirurgie Plastica din Spitalul de Copii

– Dr. Onisai Lazar

Aveam si multe oase si craniul, ca material didactic. Anatomia era predata dupa  Papilian I,II si III. Cursul a fost tinut pentru o buna bucata de timp , cel putin 2-3 ani de Prof. univ dr. Georgia Radu de la UMF Cluj. Venea la sfarsit de saptamana , vinerea in special , si tineam cursurile. Si sambata aveam deseori cursuri , nu neaparat de anatomie. Era greu pentru ca nu era organizata o biblioteca prea grozava, iar cursurile litografiate apareau cu intarziere. Tin minte ca Embriologia a fost absolut de cosmar. Nu pricepeam nimic cum se dezvolta si cum se rasucesc trofoblastii si tubii neurali , mezodermele si somitele. Era o carte de embriologie ( nu mai retin autorul, dar era buna ), la Biblioteca Judeteana, dar pentru sala de lectura, nu la imprumut. Mergeam la sala de lectura si citeam si conspectam cu mare greutate, pentru ca era foarte solicitata.. Uneori reuseam sa mai si xeroxam cate ceva, pentru ca era un aparat de copiat acolo in incinta, dar care functiona dupa un calendar greu de inteles.

Dl. Prof. Georgia avea obiceiul sa imparta toata materia de examen in subiecte, ce erau facute cunoscute studentilor . Adica era oricum totul de invatat, doar ca stiai exact cum era impartita materia  pe subiecte , la examenul ce era musai oral. Profesorul era foarte, foarte exigent ,dar nu era sadic. La examen te sfredelea cu o privire academica  rece , dar totusi toleranta. Te ajuta, daca observa ca te descurci si ca stapanesti materia. Rata de restantieri la primul examen de Anatomie a fost foarte mare. Am luat examentul doar vreo 15-20 de persoane. Si astia cu note destul de mici. Cand luai un 7 sau 8 la Anatomie, erai academician. Urmatorul an a fost mult mai bine , si ca promovabilitate, si ca note. Invataseram si noi
sa invatam

Dupa care, incepand cu urmatorii ani dupa noi , dl. Prof Georgia nu a mai venit la Brasov, ramanand in locul dansului dr. Onsai Lazar, care era sef de lucrari pe atunci.

2

“Poza de grup la Banchetul de absolvire, in mijloc fiind si dl. Prof.Georgia Radu

OLDUNSUREHAND: Cum vă descurcaţi cu organizarea? Nouă astăzi nu ne mai ajung facebookul şi telefoanele cu atâtea variante de orar şi modificări ale modificării survenite peste noapte. Câte varainte de orar aveaţi şi cum o scoteaţi la capăt?

ADRIAN: Organizarea a fost satisfacatoare in primii ani. Nu eram prea multe serii de studenti , nu eram nici prea multi colegi in an, cadrele erau si ele putin mai intelegatoare. Dar spre finalul facultatii, se simtea deja nevoia unei infrastructuri mai mari si a unei organizari mai bune. Pe atunci nu se inventase FB si nici chiar telefonul mobil – cel putin la nivelul nostru. Asa ca tineam legatura doar fata in fata si prin telefon fix. Nu se faceau prea multe schimbari in programari sau orare. Foarte greu si astea erau cunoscute de toti. Tinea de conducere: decanul si rectorul erau intransigenti fata de cadrele responsabile cu programul si nu ii lasau sa zburataceasca programul cum voiau muschii lor. Mai aveam si noi ferestre, inevitabil. Dar ne obisnuisem si stiam exact orarul si programul.

O singura data, am fost victima unei comunicari deficitare . Prof. Mironescu, din diverse motive, in sesiune a anuntat colegii, grupa noastra, ca reprogrameaza data examenului de vara cu o zi mai repede. Si eu am fost singurul care n-am aflat acest micut detaliu, pentru ca nu imi functiona telefonul fix, iar colegii au dedus ca am aflat si eu de modificare. Din intamplare am sunat in ziua respectiva pe altcineva, din alta grupa , sa
imi spuna cum a fost la examen, iar colega a ramas blocata pentru ca stia ca si eu trebuia sa fi dat examenul. Asa ca am facut un pic de comotie cerebrala, cand am aflat ca am pierdut tocmai examenul de Chirurgie pediatrica, ce oricum nu ma facea sa am greturi spontane. A doua zi dimineata la 7, eram deja pe sectia dr. Mironescu si l-am asteptat sa vina si i-am explicat situatia. M-a cam certat, pentru ca nu cred ca a fost foarte convins de explicatiile mele, care erau total sincere, dar in final a acceptat sa dau examenul singur. Si mi-a scazut un punct din nota,pentru ca nu
am fost punctual:). Nu m-a mai interesat, era bine pt ca scapasem cu bine.

(partea a II-a a interviului – intr-o postare viitoare)