Aceste preocupări medicale care ne doare

Viitorul medicinei în România sună provocator. Medici stresați, predispuși la neglijență, sufocați de disfuncționalitățile sistemului și de lipsuri au de înfruntat un orizont care nu se anunță prea promițător: de la birocrația tot mai stufoasă (docomentul domle, docomentul te salvează) la vânătoarea malpraxisului executată profesionist de avocații cărora le miroase a oportunitate neexploatată sau de jurnaliști dornici să confirme prejudecățile populare (medicii astia dupa ce ca sunt spagari fara margini fac si treaba de mantuiala adesea) și desigur până la isteria profilaxiei după ureche (că doar e mai ușor să previi decât să tratezi, n-ai nimic de pierdut) dar și a medicinei așa zis complementare, alternative (ca să nu folosim o etichetă îngustă –  cultura leacurilor băbești sau, în varianta lor upragadată cerințelor urbane spirituale contemporane: medicina new age – cu îngeri, energii și mesaje de la strămoși). Desigur, e incontestabilă valoarea abordărilor profilactice, a promovării unei educații sanitare, a integrării abordărilor naturiste/complementare cu discernământ și precauție, dar din păcate acolo unde există generatoare de frici intense (cum sunt bolile secolului greu tratabile în țările civilizate, precum cancerul, Alzheimerul, afecțiunile cardiovasculare) întâmpinate de terapii medicale cu eficiență relativă, evident că antreprenorii de tot soiul găsesc ușor naivități de speculat. Nici nu trebuie să ajungem însă la teorii ale conspirației vis-a-vis de industria farmaceutică și de pactul “malefic” cu medicina care urmărește să ne facă dependenți de pastile și terapii pentru boli și riscuri inventate, pentru a te întreba de ce unii semeni privesc cu suspiciune cadrele medicale. Când filosofia omniscienței, a lui lasă că știu eu mai bine, am eu școala vieții, am citit eu pe internet funcționează mai bine, o consultație la medic devine pentru unii o întâlnire cu un partener de discuții, cu care schimbi impresii profesionale despre boala ta și despre metodele prin care o poți aborda.

Image

Dincolo de faptul că mulți pacienți ajung la medic sau la spital în ceasul al 12-lea, când chiar au epuizat toate pastilele pe care le aveau prin casă și au pișat (sau nu) toate ceaiurile miraculoase, deci doar atunci când chiar nu se mai poate (aa, păi mă doare de câteva săptămâni, dar am zis că trece de la sine, mai beau o sunătoare, mai pun o tătăneasă), chiar și după ce primesc un diagnostic (confirmat, dacă se poate, de încă doi-trei doctori) și un tratament de urmat, unii pacienți se reîntorc fericiți sau, după caz, înspăimântați acasă și se pun pe completări de la sine putere (pe principiul – mai mult , deci mai bine): fie că e vorba de buchiseala în reviste gen Formula As, fie că sunt curiozități de a încerca rețeta garantată a lu tanti Floarea, pontul lui nea Jenică (care și el, tot așa, a tușit luni de zile / a vomitat sânge/ l-a pișcat prin anus dar s-a rezolvat cu puterea ursului sau a albinelor), unii pacienți își completează sau chiar își înlocuiesc schema de tratament care le-a fost recomandată. Nu mai vorbesc de sindromul lui mă simt bine, gata cu tratamentul sau mă doare ceva (orice) mai mult de 2 -3 zile, bag repede un antibiotic pe care îl am de rezervă, luat pe șustache de la farmacie (mă cunoaște doamna, cum să nu-mi dea). Iar dacă până acum, lupta medicului se dădea doar cu leacurile băbești (confirmate pe alocuri empiric), pe măsură ce va trece timpul, treaba se va complica, pe măsură ce educația internautică va face ravagii și orice român va ajunge să se priceapă (apelând de data asta și la un jargon pretențios, împrumutat din argumentele vânzătorilor de miracole) nu doar la fotbal și politică, ci și la medicină. O sa vina ziua (daca n-a venit deja, prin unele locuri) in care pacientul gadilat plăcut cu reclame la teveu o să vină și o să-i sugereze medicului ce pastilă dorește să i se administreze – medicul va avea mai degrabă un rol consultativ-orientativ și nu unul prioritar de curant.

Închei cu două -trei povești culese recent de la medici care reconstruiesc raționamente falimentare de pacient automedicat:

– ai făcut baie te miri prin ce ștrand popular, la ce grătar de sezon, ți-a intrat apă în ureche și după câteva ore a început să te ia cu vâjâieli și dureri. O fi de la curent îți zici și îndeși o vată doar -doar nu te-o mai bâzâi durerea. Nu trece, te gândești că ți-o fi intrat ceva bâzdâgănii, că o fi fost apa murdară și a rămas blocată acolo. Merge să bagi un… cățel de usturoi – o știe tot omu: te gâdilă prin stomac ceva, dăi cu usturoi, rade tot -n-o fi mergând aceeași rețetă și prin alte orificii? Și, ca să te asiguri că nu scapă nimic de panaceul ăsta care omoară șerpi, balauri, toți dreacii ba chiar aranjează și vampirii, după ce te-ai chinuit să îndeși cățelul de usturoi pe conduct, îndeși și o vată. pe care nu o mai scoți cu zilele. Dar durerea tot nu trece, ba chiar te arde și mai tare și acu îți vine și un damf de usturoi prin nas. În cele din urmă ajungi pe scaun la doctor și te miri că ăsta își pune mâinile în cap și că se apucă să-ți pescuiască usturoiul macerat cu pensa și să se întrebe dacă vei mai rămâne cu ceva timpan după aventura asta.

– o doamnă e diagnosticată imagistic și bioptic cu tumoare rectală într-un stadiu incipient cu recomandare de rezecție chirurgicală, urmată de crearea unei ileostome. Dar vai, e dizgrațios, e inestetic, e necreștin să te caci într-o pungă, printr-o gaură în abdomen, ți se ridică părul în cap, chiar dacă alternativa e să mori cu zile. Ce-o fi și cu tumoarea asta? Trebuie să existe niște ceaiuri să o dumirească. Doamna se apucă de cure cu băuturi miraculoase, peste 3 luni, la vizită la radiolog, surpriză: tumoarea a invadat mușchii ridicători anali și structurile adiacente și a devenit aproape inoperabilă (operabilă cu mare risc). Concluzia pacientei: păi de ce nu ați zis dom doctor că e atât de grav de la început?

– citești în Formula As (gen) că ulcerul se face bine dacă mănânci măsline – dar nu oricum, ca tot omul care se teme de ghemuri și ambuteiaje de maț, ci musai să le înfuleci cu sâmburi – cum -necum, sâmburii o să zgândăre sau o să umple cumva ulcerația, te rezolva mai bine decat un petec cald pe o anvelopa sparta. Doar ca sâmburii haotici, fara talente de ingineri se lasa in voia peristalticii  si se ciocnesc imbecil prin duoden aiurea, ajungand sa-i dea bătăi de cap doar… radiologului când face o radiografie pe gol si vede niste opacitati suspecte (cu aspect de “cacareze de oaie”).