“Botez” profesional cu paduchi…

DMT va povesteste despre “botezul” rezidentului intr-un spital german.

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos..

Marin Sorescu- Boala

Bine te-am regasit, drag coleg. ..eh, mi-a luat ceva timp pana sa stau din nou de vorba cu tine. Am fost precum un cocon timp de 1 an de zile m-am izolat si am asteptat sa evoluez, acum sper ca sunt pe cale de a deveni un fluture si sa pot sa ofer cateva repere despre experienta de medic rezident de anul 2 dintr-o perspectiva frumoasa. Voi incerca in urmatoarele postari sa evoc cate ceva despre  conditia mea de “larva” si “cocon”,  o experienta imposibil de anticipat si incredibil de grea, cel putin in specialitatea pe care am ales-o (ATI).

Nu stiu altii cum sunt dar la mine s-au ars principii si s-a produs o maturizare existentiala odata cu dobandirea statutului de tanar medic.Daca in facultate esti inca naiv si visator in viata reala de spital te lovesti de realitate si aterizezi precum un meteorit pe pamant. Se formeaza in jurul tau un crater mare negru si tu stai adunat  in mijlocul craterului si incerci sa iti dai seama ce se intampla cu tine. Esti tu cel dinainte cel naiv si visator plin de energie care spera ca, odata cu aterizarea  pe pamant, va reusi sa schimbi lumea atat cat e posibil. Sau este un vis ca totusi nu vei ramane in mijlocul craterului ci ca esti in spatele unei cortine si  ca, atunci cand se va ridica cortina vei auzi aplauze si cei din jur se vor bucura de prezenta ta pe pamant,  ca tu esti cel pe care cei din jurul tau il asteptau si de care ei aveau nevoie. Starea de dupa caderea in viata de spital depinde   de cat de puternica a fost aterizarea sau cat de mare esti tu  ca meteorit.

Dupa chinurile aprobarilor, documentelor legalizate, traduse, apostilate, dupa interviuri si dupa semnarea contractului de munca am ajuns sa fiu medic  de  Anestezie si Terapie Intensiva si am ales sa plec din Romania –am plecat optimista  spre noua mea viata de rezident naiva si visatoare cum descriam mai sus absolventul de medicina.  In prima mea zi de munca am facut cunostinta cu colegii- am inceput in aceeasi zi cu o alta colega de acceasi varsta cu mine, absolventa de Medicina in Germania –  ne-am atasat una de celalalta foarte repede, aveam ceva in comun, paseam ca tinere rezidente in cariera noastra de medic. A urmat un sir lung de nume si prezentari de medici de asistente, de personal medical auxiliar, evident n-am putut sa retin prea multe personaje in primele zile asa ca m-am multumit sa ii retin pe medicul sef, pe colega cea noua si pe coordonatorul meu de rezidentiat care, in scurt timp a devenit mentorul si  idealul meu (un om de la care am invatat si invat sa devin  un medic cu stapanire de sine ).

Ma opresc putin sa discutam despre  Mentor- model , eu am fost o norocoasa mi-am dorit mereu sa am parte de un om de la care sa am ce sa invat si sa am siguranta ca invat corect am vrut sa invat medicina si nu sa ,,fur meserie,, . Medicina nu se fura ci se invata, cel putin acesta a fost dictonul care mi-a motivat, printre altele, plecarea in Germania. Lucrul cel mai important pe care l-am invatat de la coordonatorul meu a fost sa nu fiu zgarcita ci sa  invat mai departe pe ceilalti ceea de am invatat si eu la randul meu. Medicina este extrem de frumoasa daca o inveti de la oameni care vor sa isi impartaseasca cunostintele medicale si care sunt mandri de tine cand te vad ca ai invatat ceva de la ei.

Primele luni de rezidentiat mi le-am petrecut pe anestezie in blocul operator unde aveam 12 sali de operatie:Urologie clasic; Urologie Da Vinci; Chirurgie Generala; Chirugie Toracica; Ortopedie; Ginecologie; Obstetrica;ORL adulti ; ORL copii; Chirugie Cardiovasculara;Chirurgie de Urgenta;

In primele 2  saptamani am fost alaturi de coordonator in toate salile de operatie am facut cunostinta cu aparatul de anestezie, mi-a explicat in fiecare sala cum sa ma comport astfel incat sa nu deranjez chirurgii si care e sistemul de organizare pentru fiecare gen de operatie care se facea in salile respective. In cea de-a treia saptamana mi s-a spus sa ma duc in sala de Ortopedie, a venit si coordonatorul, am intubat pacienta impreuna dupa care el a plecat din sala, eu privind foarte atenta monitoarele si pacienta.

La un moment dat am vazut ca pacientei ii sclipea ceva in par sub lumina puternica a salii de operatie.  Uitandu-ma mai atent am observat  ca avea phthiraptera in par… adica paduchi. Mi-am sunat coordonatorul,  i-am spus ca am descoperit la pacienta phthiraptera si el m-a intrebat daca am pus un diagnostic de certitudine. Am raspuns convinsa: DA, dar  l-am invitat oricum sa vina sa-si exprime si el o  parere.  A venit, s-a uitat si mi-a zis zambind,, Felicitari pentru diagnostic. Insa dupa aceasta operatie sala se va inchide si va trece printr-un proces special de decontaminare. Veti ramane izolata impreuna cu pacienta si am inceredere in dumneavoastra ca o veti extuba in conditii ideale,, . Am incremenit instant,  ma gandeam ,,Pfuai cat noroc pe mine datorita unui diagnostic rudimentar (cel putin la noi, in Romania),   am marea onoare de a extuba o  pacienta pentru prima data  intr-o sala izolata doar eu pacienta asistenta de anestezie si probabil cativa paduchi maturi si sute de lindine cvasiinevoluate, la fel  ca  mine”. Mi-am dorit ca operatia sa dureze cel putin o vesnicie ca momentul extubari sa se petreaca cat mai tarziu, dar, in acelasi timp ma gandeam la faptul ca pe masura ce stau mai mult in sala cu atat mai mult creste riscul ca populatia paduchista sa ma detecteze si sa ma adopte drept gazda confortabila. Pana la urma m-am pus pe treaba am oprit Desfluranul si am asteptat pacienta sa respire. In mintea mea era o mare de intrebari si de variante posibile n luate cate k. In cele din urma pacienta s-a trezit, eu mi-am luat atitudinea de medic responsabil, am indepartat tubul din traheea pacientei si am intrebat-o daca a visat ceva frumos , iar ea a raspuns semiadormita ,,da am visat ca sunt la  mare,, . La randul meu ma gandeam ca si  eu sunt la mare…la mare distanta de ceea ce ar trebui sa fie un medic responsabil in sala  de operatie.

“Botezul” meu de rezident in alta tara, de rezident care a facut  primii pasi pe calea  autonomiei profesionale s-a legat pana la urma de experienta romaneasca (poate nu in sensul in care se asteapta toti, aceea ca medicina se face la noi la nu stiu ce nivel in facultate, cat mai degraba de situatiile nu neaparat fericite pe care le-am observat) , de  norocul sau  sau ghinionul  ca m-am nascut in Romania si ca am putut sa recunosc rapid paduchii. Fara aceasta informatie intamplatoare care m-a condus sa raman singura cu pacientul si cu primele manevre provocatoare din ATI,  poate ca evolutia mea ar fi fost mai lenta, mai lina, poate mai echilibrata sau poate nu.

Cert este ca din ziua aceea am intubat si am extubat si am sustinut anestezia in sala de operatie singura fara coordonator langa mine. Desigur, il puteam suna oricand si el a fost alaturi de mine la multe cazuri dificile sau atunci cand ii spuneam ca as vrea sa folosesc un medicament pe care nu il mai folosisem pana atunci. Nu m-am simtit niciodata singura in sala si fara nici un ajutor pentru ca de fiecare data cand am avut o situatie dificila in maxim 30 de secunde coordonatorul meu a ajuns in sala de operatie (deci nu am fost nevoita sa practic medicina la telefon :).  Aceasta intamplare mi-a amintit ca, pana la urma, orice experienta academica sau nonacademica a viitorului medic poate fi de folos intr-un context prielnic…

Va urma.

 

Examenul care ne de reda colegialitatea

De vorba cu tine drag coleg ,

A trecut ceva timp de cand n-am mai stat de vorba, dar bine ne-am regasit .

Astazi sunt bucuroasa, stiu ca de luni imi voi relua conversatiile cu fosti colegi , ii voi vedea din nou zambind si fericiti ca au scapat de examenul care le va oferi o noua etapa in viata .

Am terminat de aproape 2 luni facultate si in aceste 2 luni in care eu m-am ocupat de asimilarea unor cunostinte noi intr-o alta limba , m-am preocupat de gramatica , interpretari de texte si functii lexicale (m-am intors oarecum in clasele 1-8, doar ca in varianta…germana ) , fostii mei colegi de facultate au invatat intens si asiduu din prea nefericitul ECN . Am invatat si eu cate ceva din ECN pentru licenta dar sincer nu m-am straduit prea tare sa il retin, stiam ca nu ma va ajuta la nimic si il voi uita mai repede decat am reusit sa il citesc.

In aceste 2 luni de chin pentru colegii mei de cate ori vedeam ca posteaza cate o ,,urare de bine,, pentru ECN. de tot atatea ori parca imi crestea doza de scarba fata de aceasta carte.

Consider ca la examenul de rezidentiat ar trebui sa te duci bucuros ca stii si ca meriti sa fii rezident , sa te bucuri ca iti poti demonstra tie, printr-un examen relevant,  ca viitori tai pacienti vor fi pe maini bune .

Cartea din care te pregatesti ar trebui sa iti ofere incredere in tine si sa ai incredere in ea , lucru pe care nu stiu cati dintre colegii mei il simt in momentul de fata .

Generatia mea a fost o generatie buna si asta se va vedea la examenul de Rezidentiat de pe 15.11.

Sper ca ei sa fie linistiti , relaxati, sa aiba incredere in ei , sa priveasca pozitiv si sa bifeze doar raspunsurile corecte iar la final sa aiba punctajele cele mai mari si sa fie fiecare multumit cu specializarea pe care a ales-o.

rezidentiat

Am convingerea ca dupa acest examen terifiant si epuizant de duminica:

– vom fi din nou colegi ,

-vom fi cu totii intr-o alta etapa a vietii noastre ,

-vom avea un alt statut , o alta pozitie sociala ,

-vom fi medici rezidenti .

Si cel mai mult ma bucur ca nu vom mai fi concurenti ci vom fi cu adevarat COLEGI in acelasi domeniu .

Nu mi-a placut niciodata competitia si ma bucur ca nu vom mai fi notati de profesori , clasificati in functie de note , medii , punctaje ci vom incepe sa fim apreciati in functie de ceea ce stim , ceea ce suntem si ceea ce putem sa facem .

Imi vreau prietenii si colegii inapoi , vreau sa pot conversa din nou normal cu ei despre medicina si despre lucruri frumoase sa nu mai vorbim despre ECN .

Luati-va bagajul de cunostinte si faceti-va viata buna !

Dragii mei, va doresc mult succes, multa bafta si abia astept sa va revad fericiti pe specializarile pe care vi le doriti .

Ps : Eu voi fi rezidenta pe Anestezie in Germania! In Brasov nu este nici un post pe anestezie asa ca am ales sa imi fac meseria in alta parte sau poate nu am fost atat de curajoasa ca voi sa raman in sistemul romanesc , altfel cine stie, poate as fi fost alaturi de voi si cu trupul nu numai cu sufletul! Un om mai putin la rezidentiat, o sansa in plus pentru voi  (logica aceasta se va dizolva, din fericire, dupa 15.11.2015 pentru generatia noastra).

DMT

 

Nedumiriri despre rezidentiat

Sunt inca destul de nelamurit privitor la proiectul de reforma al examenului de rezidentiat care s-a propus spre a fi introdus in 2015.

http://media.realitatea.ro/multimedia/other/201310/organizare-si-finantare-rezidentiat_839_1671_02227100.pdf

Nu stiu cine l-a propus si cu cine s-a consultat inainte de a face asta  -aparent, treaba nu a fost foarte transparenta din moment ce membrii comunitatii academice medicale, de la studenti si pana la cadre didactice au initiat deja o petitie online impotriva noilor masuri :

http://www.petitieonline.com/spunem_nu_noului_proiect_de_lege_al_reorganizrii_rezideniatului

Cateva observatii:

1) Justificarea reformei

Nu cunosc o justificare sistematica si bine argumentata a acestei reforme – modificarile dau impresia unei reforme gratuite, fara temeiuri, fara sa se identifice sau sa se sugereze ce deficiente si ce probleme actuale rezolva aceste modificari

– sistemul stagiaturii a existat inainte de 1989 iar absolventii de medicina faceau stagiile suplimentare, post-facultate si pentru ca tovarasa chimista experta lu’ peste era convinsa ca un absolvent de medicina trebuie sa fie un superprofesionist, un fel de bun-la-toate,  sa fie capabil de diagnostice interniste de finete, dar si de interventii chirurgicale de orice natura

– tendinta contemporana a tuturor domeniilor de cunoastere este insa aceea de specializare si supraspecializare – abordarile generaliste si prelungirea timpului petrecut intr-o astfel de abordare par sa iti intarzie si sa iti rapeasca din timpul pe care vei fi oricum nevoit sa il dedici, in final, doar specializarii

– introducerea stagiaturii, ca perioada de pregatire generala postuniversitara, e un fel de recunoastere implicita a faptului ca facultatea nu pregateste indeajuns de eficient studentii pentru necesitatile din spital – adica dupa ce ai primit diploma pe care scrie ca esti medic, mai trebuie sa faci 2 ani de pregatire generala, subintelegandu-se ca de fapt competentele tale certificate de diploma sunt insuficiente -cumva atitudinea ministerului in acest sens devine contradictorie: iti da diploma de medic dar te baga obligatoriu intr-o stagiatura generala recunoscand ca nu esti indeajuns de competent.

2) Departajarea optiunii de stagiatura in ordinea mediilor de absolvire

– dat fiind ca evaluarea la examene variaza inca de la un centru universitar la altul, media de absolvire nu este un standard uniform si corect de departajare (parca tendinta universitatilor in ultimii ani este  tocmai sa reduca sau sa elimine criteriul mediilor de bac/liceu de la admitere la facultati, sa inteleg ca domeniul medical vrea sa-l reinscauneze?)

– aceasta modificare va stimula vanatoarea de note si s-ar putea sa aiba un efect pervers in sensul in care se vor inmulti chiar si tentativele de fraudare a examenelor, studentii fiind dispusi sa isi asume si mai multe riscuri, obsedati de ideea ca nu este essential sa iti iei in primul rand examenul, ci sa il iei  neaparat cu o nota cat mai mare (nu mai vorbesc de cresterea si rafinarea tarifelor la spagi care vor cunoaste si ele o perioada infloritoare)

– aceasta departajare afecteaza in mod direct pe cei carora li s-au modificat regulile in timpul jocului – promotii din anii terminali care vor fi nevoite sa se supuna unei asemenea rigori fara sa fi stiut asta (si sa actioneze informat si responsabil) inca din primii ani de facultate

3) Centrele de pregatire

– data fiind dotarea slaba, inegala a spitalelor din Romania, aceasta inegalitate se va oglindi si asupra calitatii pregatirii de care va beneficia fiecare absolvent de facultate (si ma gandesc mai ales la cei ce vor ajunge in spitale orasenesti minuscule) – ministerul intra intr-un cerc vicios – a opera o selectie prea drastica intre unitatile eligible sa pregateasca stagiatura (dar care sa aiba dotari si cadre de un nivel similar) inseamna ca unii studenti vor ramane pe dinafara (pentru ca vor fi mai multi absolventi decat institutii eligibile). Pe de alta parte a a face compromisul cantitatii: sa incapa toti absolventii oriunde, inseamna sa creezi niste premise dezechilibrate care sa nu mai asigure egalitatea de sansa la examenul de rezidentiat de dupa stagiatura.

3) Trunchiul comun

–  in faza actuala este neclar pe ce criterii se va face selectia disciplinelor care urmeaza sa fie parcurse in cei 2 ani de stagiatura.

– nu este nici foarte clar daca aceasta etapa centrata pe un trunchi comun va aduce un plus de cunostinte si de pregatire real rezidentilor sau va fi doar o dublare, pe alocuri  a ceea ce s-a parcurs deja (asa cum e  cazul si la unele masterate care reiau efectiv unele discipline predate in ciclul de licenta)

– pentru absolventii decisi sa urmeze o anumita specialitate, cu siguranta ca o parte a timpului petrecut in stagiatura se va dovedi pierdere de vreme: daca vrei sa faci o specialitate chirurgicala, timpul petrecut la boli infectioase sau nefrologie nu-ti va fi de prea mare folos si invers daca vrei specialitate medicala faptul ca vei mai invata o tehnica de abord chirurgical s-ar putea sa fie cvasiinutil – poate ca ar fi fost indicat ca perioada de stagiatura sa ofere pregatire, la alegere, pe 2 trunchiuri comune: unul pentru specialitati medicale si altul pentru specialitati chirurgicale intre care sa aleaga absolventii

4) Salarizarea

– restructurarea examenului de rezidentiat nu e dublata explicit de o reformare a salarizarii (faptul ca rezidentii din ani terminali pot face garzi platite si ca rezidentii din ultimul an POT primi pana la 90% din salariul unui medic specialist sunt mai degraba consolari superficiale si alunecoase si nu grile motivante care sa reflecte financiar si echitabil progresul tau profesional de la un an la altul)

– practic se prelungeste perioada in care tinerii medici vor primi un salariu de mizerie care ii va demotiva si mai puternic si ii va incuraja sa paraseasca tara mai repede

Singurul beneficiu real si palpabil la ora asta va fi cel al… coordonatorilor de rezidentiat al caror numar probabil va creste, asa cum se va intampla si cu veniturile lor lunare.

Sunt curios sa vad cum va evolua dezbaterea (sper sa existe o dezbatere…)