Primul workshop organizat de SSCR – Brasov!

A fost odata ca niciodata o lume cu mulți studenti români care erau nemulțumiți de sistemul educațional, de dotările vechi, aparatura uzată, bibliotecile învechite, programele neconcordante cu cerințele de piață,  căminele defuncte și bursele mici. Pe masura  au trecut anii, ei au cerut,  de la conducerea universităților și de la minister o remediere pentru toate aceste neajunsuri – e vorba de o atitudine revendicativă cu fluctuații de intensitate care a devenit de fapt povestea mai multor generații blocate într-o tranziție eternă cu un final mult prea îndepărtat.

A fost odată ca niciodată o lume cu mai mulți studenți mediciniști care erau nemulțumiți pentru că învățau mult din cărți și sperau la o concretizare practică a celor învățate, înainte să ajungă în rezidențiat (deși li se tot amintea cât de privilegiați sunt că mai au șansa să intre în saloanele de pacienți și să mai adreseze măcar câteva întrebări, dacă nu să pună un stetoscop pe torace). Unii dintre acești nemulțumiți  au găsit ocazii de a fura meserie în practici de vară, alții în garzi iar alții și-au purtat  mai departe nemulțumirile resemnați… Mulți studenți au așteptat  vreme îndelungată, sprijin instituțional care să vină în întâmpinarea acestor nevoi a căror legitimitate nici măcar nu părea să fie întotdeauna recunoscută de cadrele didactice.

1

De la logica așteptării și a resemnării, unii au făcut saltul spre logica acțiunii, și-au dat seama că degeaba se așază într-o expectativă  verticală , degeaba cer ierarhic ceva, atâta timp cât mai simplu e să privești pe orizontală, să te organizezi, să ceri de la tine însuți ce alții nu pot sau nu vor să îți ofere și să identifici soluții prin eforturi proprii, mai degrabă decât să speri că ele vor coborâ din senin, la inițiativa cine știe cărui binevoitor din cine știe ce administrație. Printr-un asemenea salt s-au născut proiecte studențești frumoase, dintre care și cel al  Societății Studențesti de Chirurgie din România (SSCR), o organizație nonguvernamentală înființată de UMF Carol Davila București, o organizație întemeiată de studenți, pentru studenți care caută să compenseze deficitul de practică din zona învățământului universitar medical, prin workshopuri cu adresabilitate largă. Particularitatea SSCR este că e o organizație studențească fără bariere de centru universitar, o organizație care a înființat filiale  în 11 centre cu facultăți de medicină din țară, amintind de numitorul comun  al învățăceilor din domeniul medical, amintind că, dincolo de diferențele și orgoliile locale, avem vulnerabilități și nevoi similare. Începând cu primăvara anului 2016, SSCR-ul a deschis o filială și la Brașov iar primul eveniment a avut loc chiar în aceste zile: workshopul Knots and Sutures- 1st edition.

ssscr

M-am dus, în calitate de observator,  la prima zi a acestui workshop organizat de SSCR-filiala Brașov cu sentimente relativ contradictorii: pe de o parte mă bucuram că lucrurile s-au concretizat în forma asta atât de rapid (dacă e să mă raportez la momentul inițierii demersurilor instituționale de înființare a acestei filiale), pe de altă parte priveam cu o oarecare neîncredere debutul acestui proiect organizat de studenții din anii mici, având impresia că vor fi urmăriți de o inevitabilă umbră a stângăciilor și problemelor pe care nu le anticipaseră. M-am îndreptat spre Spitalul Județean, acolo unde colegii mei obținuseră, prin contribuția cadrelor didactice,  celebra sală de la etajul 1, din piramida de sticlă (un loc care, pentru generația mea, părea un soi de tărâm ezoteric, atâta timp cât nu reușeam  să organizăm nici măcar microcursul săptămânal de Chirurgie, atunci când femeia de serviciu ne expedia afară din sala de la etajul 6).  În fața spitalului, fetele puneau la punct ultimele detalii, neutralizând anxietățile anticipației cu fum de țigară și conversații aprinse. Probleme de ultim moment, neînțelegeri la debut? (întreb eu, ușor malițios). Nicidecum, clarificări de echipă, mi se răspunde politicos. Emoțiile se citesc dar nu paralizează, telefoanele și instrucțiunile curg exact, totul pare bine planificat și mai ales fiecare pare să știe ce are de făcut. Este prezentă și echipa de studenți SSCR de la București, în frunte cu președintele ei, vine și presa. Sala de evenimente s-a transformat într-un  respectabil training zone care îți inspiră încredere și profesionalism: câmpuri colorate, instrumentar individual, materiale informative, toți studenții  echipați complet, alături de trainerii ușor identificabili prin ecusoane și costume de spital cu nume cusut direct pe țesătură. Aproape că m-am simțit stingher într-un spațiu atât de funcțional și de bine împărțit 🙂 (cu care, recunosc nu am fost obișnuit).

2

Evenimentul începe: cuvântul de deschidere e surprins și de jurnaliști. Expresiile emoționate și vaga nesiguranță a unor discursuri sunt întâmpinate însă cu zâmbete. Președintele SSCR Brașov  a amintit că,  deși workshopul a fost gândit inițial pentru anii mici, preclinici, dar dată fiind premiera așteptată de toți studenții a acestui eveniment, au fost acceptați și ucenici din ani mai mari (dar prezentările și-au păstrat însă accesibilitatea și adresabilitate și către zona preclinicului). După poze  și aplauze s-a trecut la treabă, la prezentările incluse în program (care au fost făcute de studenții brașoveni care au participat la alte traininguri pregătite de SSCR în țară, de-a lungul timpului).

Oana Grigorescu (Anul 2 MD) a vorbit despre asepsie și antisepsie, despre pregătirea pentru accesul în sala de operație. Prezentarea a acoperit, printre altele,  definițiile conceptelor cheie, importanța lor în chirurgie, un scurt istoric, clasificarea antisepticelor, tehnici de spălare în chirurgie, de îmbrăcare a halatului și tehnica punerii mănușilor chirurgicale. A fost o prezentare de care am rămas impresionat, nu doar pentru că vorbitoarea nu s-a mulțumit să citească steril de pe slideuri, nu doar pentru că prezentarea a inclus filmulețe scurte care să fixeze vizual, concret cele expuse, dar pentru că a avut o logică, o coerență cap-coadă, pentru că a justificat fiecare element nou introdus într-o manieră interactivă cu publicul, bazată pe întrebări (de ce e betadina cea mai răspândită substanță antiseptică în spitale? De ce nu te așezi cu spatele la pacient în timpul operației? cum te miști în sala de operație? de ce te speli pe mâini dinspre proximal spre distal? etc)   dar și pe scenarii (ce faci dacă îți vine să strănuți în timpul operației? ce faci dacă ai un disconfort nazal în timp ce stai deasupra pacientului? etc).

Cealaltă prezentare a fost făcută de Tibi Ioniță și a vizat instrumentarul chirugical. Desfășurare similară: definiri conceptuale, clasificări ale obiectelor utilizate în chirurgie și câteva repere esențiale și practice pentru fiecare dintre acestea (de la elementele care intră în alcătuirea unui bisturiu sau unei pense, la felul în care acestea se înmânează, se manevrează, de la tipurile de ace și fire, cu avantaje și dezavantaje, la portac și pense).

Studenții au mers apoi la sala de operație pentru a pune în aplicare toate regulile prezentate: au avut ocazia să se pregătească, să efectueze propriu zis spălarea mâinilor, să îmbrace halatul și mănușile. Au primit de asemenea explicații recapitulative de la traineri despre tot instrumentarul chirurgical înainte de a învăța să facă primele noduri.

Mi-a plăcut seriozitatea organică a întregului  demers: de la fundamentarea bibliografică a materialelor prezentate pe slideuri, la caracterul dinamic și interactiv al prezentărilor, la individualizarea demersului pedagogic, la strategiile  de recapitulare,  la case-scenarios integrate în expuneri,  aplicabilitatea practică testată individual, atmosfera prietenoasă și încurajatoare, bunăvoința și entuziasmul celor prezenți (adică exact multe din lucrurile alea care uneori lipsesc în cadrul instituțional al facultății, nici nu are sens să intru în justificarea acestor stări de fapt). La evenimentul SSCR, inevitabil înveți, inevitabil informația ajunge într-un fel la tine și cred că acesta e cel mai înalt deziderat ce poate fi atins într-o comunicare cu mize pedagogice – când cei inspirați, antrenați și dornici să te facă să înțelegi ceva reușesc să ajungă într-un fel la tine, să certifice că mesajul lor a atins destinația corespunzător. Una peste alta am sesizat consecvența,  atenția la detalii și dorința de perfecționare a trainerilor pe care i-am văzut în prima zi a workshopului.

20160408_185103

Așadar, SSCR-ul a adus, din punctul meu de vedere premisele deznodământului favorabil al poveștii eternelor cereri și nevoi studențești precipitate adesea în lamentații fără rezultat, în furt de meserie haotic, prin cine știe ce practică de vară norocoasă. Prin workshopul SSCR care are de acum și filială la Brașov studenții nu doar că își îmbunătățesc competențele profesionale, dar ei devin beneficiari ai unei forme demne, exemplare de generozitate, colegialitate, trăiesc sănătoasa senzație că suntem acolo unii pentru alții, să învățăm unii de la alții ceva basic și universal pentru profesia noastră (indiferent de ce specializare ne-am alege), nu să anticipăm viitorul rezident/specialist pe care îl vom evita pentru că ni se pare că oricum e praf, nu să lansăm comentarii despre cum (nu) ne-am luat examenele, nu să ne minunăm că unii și alții au trecut de anul X. Răutățile și neîncrederea  în colegii de breaslă de mai târziu, din rezidențiat și specialitate sunt lucruri răspândite și se cultivă încă din facultate… din fericire, avem de acum oportunități precum cele aduse de SSCR pentru a așeza măcar premisele de contrabalansare a dezbinării la care suntem expuși. Prima zi la primul workshop SSCR-Brașov mi-a dat impresia că acest proiect aduce o doză de firesc colegial și profesional.

La Brașov studenții chiar își văd de treabă, chiar și atunci când facultatea nu poate să le găsească acea treabă de care au atâta nevoie. Felicitări echipei SSCR-Brașov.  Ați scris o pagină importantă în istoria (uneori cam anemică și amnezică) a studenției brașovene. Le mulțumesc, de asemenea, și colegilor de la București pentru exportul acestei filosofii de succes, pentru sprijinul și implicarea în acest proiect. Anul trecut ASSM-ul a organizat în premieră Zilele Educației Medicale brașovene, anul ăsta SSCR-ul înființează o filială la Brașov, la anul, cine știe… pe undeva începe să-mi pară rău că termin facultatea.

Până una alta,  urmăriți cu atenție și implicați-vă în tot ce pregătește  SSCR- Brașov. Investiția o faceți în voi și, de ce nu, în generațiile viitoare cărora veți avea ocazia, la rândul vostru, să le oferiti mai departe ucenicia de care v-ați bucurat, chiar și fără un doctorat sau o catedră. Învață și împărtășește!

 

Advertisements