Alta generatie, alta facultate

Un  dezavantaj, daca ii pot spune asa, al faptului de a studia medicina intr-un centru mai mic, asa cum este Brasovul este senzatia pe care o dezvolti, zic eu indreptatita pe alocuri, ca nu treci printr-un proces de studiu probat si cumva garantat de timp si experienta, ci mai degraba ca traversezi si te confrunti cu o improvizatie care se ajusteaza, pe ici pe colo prin locurile esentiale, in fiecare an. O facultate mica si fara traditie inseamna, dincolo de ambitiile si munca de pionierat a cadrelor didactice, o penurie de profesori universitari si de catedre puternice. o problema cu lucruri elementare precum reactivii din laborator sau chiar spatiile de desfasurare a cursurilor/ lucrarilor practice. La Brasov studentii nu participa la cursuri in amfiteatre celebre,  in care au tinut discursuri figuri legendare, la Brasov studentii nu intra in sali sau in corpuri de cladire in care sa resimta, macar prima oara, acea timiditate fata de solemnitatea incaperii sau a laboratorului, la Brasov nu ai constiinta traditiei, a faptului ca, acum zeci de ani, in locul in care stai tu chiar au avut loc lucruri importante, poate chiar s-a scris istoria. Cel mai adesea,  grija studentilor din Brasov la orice laborator sau curs e aceea de a  prinde un scaun functional, un unghi bun spre catedra/tabla de proiectie si eventual, un coltisor in care sa-si lase hainele si ghiozdanele. Grijile practice coplesesc de fiecare data, sufoca si chiar ridiculizeaza pretentia pentru orice dimensiune simbolica. Dincolo de un confort intelectual, de o motivatie suplimentara, de un self-respect academic pe care asemenea elemente traditionale (care sunt ridicate la rang de cultura in alte universitati, nu neaparat la medicina) le-ar putea exercita asupra studentilor, problema cu incremenirea in acea stare constanta de neajuns practic, de insuficienta metodologica, de improvizatie e ca ajunge sa asigure premisele unor rupturi intre generatii. Oameni care au studiat acum 10-15 ani la aceeasi facultate probabil ca au trait experiente destul de diferite, cu alte figuri, intr-un cadru diferit in raport cu experientele generatiei mele. De ce spun asta? Fac parte din penultima generatie care a facut laboratoare de Anatomie, Histologie, Biologie Celulara si Genetica in Corpul Y al facultatii. Corpul Y care se afla langa Maternitate, a fost retrocedat in urma cu un an altor proprietari si uite asa jumatate din disciplinele din preclinic s-au trezit in strada. Ulterior, aceste discipline s-au mutat la Facultatea de Construcii, in Corpul J al Universitatii, undeva in spatele Garii (ca sa ajungi acolo nu e exclus sa te calce trenul sau sa te muste cainii… ma rog, daca iti trebuie scurtaturi). Fac parte dintr-o generatie care a studiat in Anul 1 Metodologia Cercetarii Stiintifice dar nu a parcurs macar un curs de Prim Ajutor. Fac parte dintr-o generatie care a vazut efectiv doar cateva lame la microscop (recunosc ca , in timp am ajuns sa pun la indoiala chiar eu utilitatea acestei practici), care nu a inteles prea clar partea practica din ideea de “lucrare practica” la laboratoare precum Fiziologia, Microbiologia, Genetica sau Fiziopatologia. Asa zisele materii considerate “de umplutura” de genul MCS sau Istoria Medicinii sunt coordonate de alti asistenti in fiecare an (ca si cand, fiecare dintre acestia ar indeplini cumva o misiune de pedeapsa, ar imparti echitabil un fel de povara).  Prin contrast, unii colegi, in urma cu 15 ani, poate si mai mult n-au tinut un curs in Corpul K (actualul sediu al Facultatii , de pe str Nicolae Balcescu, langa magazinul Star) si s-au plimbat pe Colina Universitatii sau in alte corpuri cu amfiteatre pentru a putea participa la activitati didactice. Generatiile actuale fac materii precum Antropologie, Marketing, Imunohistochimie sau Epigenetica si de abia din anul universitar 2012-2013, s-a introdus un curs de Prim Ajutor la Anul 2. Generatiile actuale si viitoare vor tine laboratoarele in Corpul J. Unii profesori la noi la facultate nu isi inceteaza activitatea firesc, prin pensionare sau renuntare benevola ci si prin arestare si flagrant (cazul Anatomiei). Exista uneori disproportii destul de mari, la unele discipline, intre generatia seniorilor si linia urmatoare a asistentilor/sefilor de lucrari – mai ales in ceea ce priveste seriozitatea si exigenta cu care aleg sa examineze studentii – cand figurile legendare (atat de putine cate sunt) ies din peisaj, ele nu sunt succedate lin si firesc de o generatie care sa fie gata sa mentina aceleasi standarde, ci mai degraba de lupi care se mananca intre ei, toti cu acelasi grad didactic si care isi pun uneori confortul sau propriile specializari deasupra interesului studentesc. Cumva, faptul ca eu voi povesti celor care urmeaza acum in Anul 1 despre cum se facea Anatomia pe vremea mea va fi pana la urma lipsit de ecou, atata timp cat actuala generatie va trece prin alte experiente, in alte locuri, cu alte cadre didactice. Nu exista asadar o anumita continuitate, o memorie colectiva coerenta, ci mai degraba generatii care isi traiesc experientele si ulterior amintirile parcelat si insular. Nu contest necesitatea progresului, a schimbarilor, a alinierii la planurile de invatamant nationale si stiu ca nu totul depinde de vointa si bunele intentii ale unor persoane din conducere. Pentru fiecare modificare sau circumstanta nefericita (asa cum a fost evacuarea din corpul Y) exista justificari mai mult sau mai putin lamuritoare. Dar rezultatul este acelasi: generatii imprastiate si confuze. Alan Bloom, in eseul sau Criza spiritului american critica faptul ca universitatile din America au devenit un soi de vapoare cu care calatoresc amiabil o multime de studenti si profesori – fiecare are destinatia lui, fiecare coboara in portul lui. Alan Bloom deplangea, prin aceasta metafora, lipsa de unitate, lipsa unui scop comun, lipsa apartenentei autentice si durabile la mediul academic de acolo. Adaptand metafora, la Brasov as putea zice ca generatiile nici macar nu calatoresc cu acelasi vapor… vaporul se tot schimba, la fel si personalul care il deserveste, doar placa de identificare ramane. Oricum, prioritatea e sa invatam meserie nu sa ne simtim bine…

 

Advertisements